ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 892 din 24 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: B.L.C. la 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că infracțiunea din cauză este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen., s-a computat din pedeapsă perioada executată din pedeapsa de 2 ani și 6 luni de la 13 februarie 2001 la 4 octombrie 2002 și de la 4 octombrie 2002 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului. V.D. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 2158 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București care a fost contopită cu pedeapsa din cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13 februarie 2001 la 5 mai 2001. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a constatat că 60,240 grame heroină și 140 comprimate metadonă, un cântar cu talere și greutăți au fost confiscate în favoarea statului prin sentința penală nr. 2158/11.09.2001 a Judecătoriei sectorului 5 București.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul B.L.C. 1470 dolari S.U.A., 300 mărci germane și 10.300.000 lei. Fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Prin sentința penală definitivă nr. 2158 din 11 septembrie 2001, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat pe inculpatul B.L.C. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, iar pe inculpata V.D. la un an închisoare, pentru aceeași infracțiune, pedeapsă suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani. Prin aceeași hotărâre s-a confiscat de la inculpați 60,24 grame heroină și 140 comprimate metadonă.

S-a reținut că la 13 ianuarie 2001 lucrători de poliție din cadrul S.C.C.O. au efectuat o percheziție domiciliară în locuința inculpaților, care trăiau în concubinaj, unde s-au descoperit drogurile menționate, dar și 1470 dolari S.U.A., 300 mărci germane și 10.300.000 lei. S-a stabilit că ambii consumau droguri, iar pe de altă parte se ocupau cu traficarea lor. Tribunalul București a mai reținut că în cursul urmăririi penale cauza care a făcut, în parte, obiectul procesului soluționat prin sentința Judecătoriei sectorului 5 București a fost disjunsă, că cercetările față de inculpați au continuat pentru infracțiunile de trafic de droguri, aceste infracțiuni făcând obiectul cauzei de față.

Tribunalul a motivat că potrivit probelor administrate, inculpații începând cu anul 2000 până la 13 februarie 2001, ambii au vândut droguri de mare risc, în mod repetat, traficul fiind pentru ei o activitate permanentă din care au procurat foloase materiale, respectiv bani și valută. A reținut că în cursul procesului inculpații au încercat să-și înlăture răspunderea penală, fiecare susținând că celălalt s-a ocupat în mod exclusiv de traficarea drogurilor. Tribunalul a înlăturat apărările inculpaților examinând și interpretând depozițiile martorilor A.H.L., P.C., P.R., dar și probele materiale găsite în locuința inculpaților, respectiv droguri ambalate și proporționate în pungulițe, gata pentru livrare, agende cu evidența vânzărilor și încasărilor bănești rezultate din vânzări, cântarul și greutățile folosite la vânzarea drogurilor.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații. În apelul ei inculpata V.D. a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât prin sentința penală nr. 2158 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă, s-a reținut că drogurile găsite în locuință cu ocazia percheziției erau destinate exclusiv consumului, prin urmare nu puteau face obiectul infracțiunii de trafic pentru care a fost condamnată. Inculpata a mai criticat hotărârea pentru că în mod greșit a dat eficiență declarației martorei P.R., care este consumatoare de droguri și în relații proaste cu inculpata. Pe de altă parte a fost criticat modul de individualizare a pedepsei considerat mult prea sever în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatei, tânără, fără antecedente penale, absolventă a unei facultăți, încadrată într-un sector în care are persoane în subordine.

Consideră că ar trebui să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la cauzele de înjumătățire a limitelor de pedeapsă și de dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepselor. S-a mai solicitat desființarea hotărârii pentru omisiunea aplicării legii mai favorabile, conform art. 13 C. pen., respectiv a dispozițiilor art. 312 C. pen., având în vedere că faptele ar fi fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 143/2000. În apelul său inculpatul B.L.C. a criticat hotărârea atacată pentru faptul de a fi soluționat o cauză care fusese judecată și rezolvată printr-o hotărâre anterioară definitivă, pentru neaplicarea art. 13 C. pen. și încadrarea faptelor în dispozițiile Legii nr. 143/2000, în loc de cele ale art. 312 C. pen.

Apelurile inculpaților au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 726, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva ultimei hotărâri inculpații au formulat recurs, reiterând aceleași critici, în plus, inculpata V.D. a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, în art. 221 C. pen. Motivele invocate, urmează a fi analizate în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14, 15, 17, 17 1 , 18 C. proc. pen. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că atât instanța de fond, cât mai ales, cea de apel, au apreciat corespunzător întregul material probator administrat în cauză, au dat o încadrare juridică legală faptei comise de inculpați, au înlăturat justificat, susținerile inculpaților și au individualizat pedepsele în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Procesele verbale de percheziție din 13 februarie 2001 și 12 iunie 2001, coroborate cu constatările tehnico-științifice privind natura substanțelor ce au făcut obiectul cauzei, cu declarațiile martorilor și ale inculpaților, dovedesc că inculpații, pe lângă infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului, fără drept, au traficat, în perioada anilor 2000 și 2001, heroină și metadonă, obținând importante foloase materiale. Așa fiind, în dosarul în care inculpații au fost condamnați definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cercetările pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 (care formează obiectul cauzei de față) au fost disjunse și continuate, în cursul acestora dovedindu-se că în aceeași perioadă de timp, finalizată la percheziția din 13 februarie 2001, inculpații au traficat droguri de mare risc.

Prin urmare, fiind exclusă identitatea de obiect, sub acest aspect hotărârile criticate sunt legale și temeinice. Datele consemnate în agenda personală de inculpata V.D., relevă cantitățile de droguri și sumele din vânzarea acestora, iar valorile bănești confiscate sunt sensibil egale cu cele consemnate în agendă. Aceste date se coroborează cu declarațiile martorilor, potrivit cărora, ambii inculpați valorificau droguri, ceea ce dovedește că V.D. nu se limita numai la activitatea de a beneficia de valorile obținute de B.L.C. din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, ci era coautor la această infracțiune. Totodată, se constată că în mod corect instanțele au reținut faptul că infracțiunile s-au consumat la 13 februarie 2001, așadar încadrarea juridică corespunzătoare fiind cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu cea prevăzută de art. 312 C. pen., faptele fiind comise după intrarea în vigoare a noii legi.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptelor, relevat chiar de decesul unuia dintre martori, produs în urma injectării unei doze de heroină procurată, prin intermediari, de la inculpați. S-a mai reținut activitatea continuă desfășurată de inculpați, de-a lungul a doi ani, aceasta fiind singura lor sursă de venituri, dar și atitudinea de nesinceritate adoptată de inculpați. Lipsa antecedentelor penale a constituit un motiv pentru care instanțele au recunoscut, în favoarea inculpaților, existența unor circumstanțe atenuante reducându-le pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, așa încât nu se mai justifică diminuarea cuantumului acestora.

Nici critica referitoare la greșita confiscare a sumelor de bani ridicate de la domiciliul inculpaților, nu este întemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut nici o dovadă că acestea ar aparține mamei inculpatului B.L.C. Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile inculpaților, ca nefondate, menținând hotărârile atacate, ca fiind legale și temeinice, sub toate aspectele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Din durata pedepsei aplicate inculpatului se va deduce perioada executată de la 13 februarie 2001 la 2 martie 2005. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.L.C. și V.D. împotriva deciziei penale nr. 726/ A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.L.C., timpul arestării preventive de la 13 februarie 2001 la 2 martie 2005. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2005.