ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 892

din 24 iunie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați

inculpații:

B.L.C. la 8 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 2 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că

infracțiunea din cauză este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 pentru care acesta a fost condamnat definitiv la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai

grea de 8 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și

art. 36 alin. (3) C. pen., s-a computat din pedeapsă perioada executată din

pedeapsa de 2 ani și 6 luni de la 13 februarie 2001 la 4 octombrie 2002 și de

la 4 octombrie 2002 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

V.D. la 8 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen.

S-a făcut și aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 85 C. pen., s-a

anulat suspendarea condiționată a pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatei prin sentința penală nr. 2158 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei

sectorului 5 București care a fost contopită cu pedeapsa din cauză, urmând ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13

februarie 2001 la 5 mai 2001.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 s-a constatat că 60,240 grame heroină și 140 comprimate metadonă,

un cântar cu talere și greutăți au fost confiscate în favoarea statului prin

sentința penală nr. 2158/11.09.2001 a Judecătoriei sectorului 5 București.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul B.L.C. 1470

dolari S.U.A., 300 mărci germane și 10.300.000 lei.

Fiecare inculpat a fost

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală

definitivă nr. 2158 din 11 septembrie 2001, Judecătoria sectorului 5 București

a condamnat pe inculpatul B.L.C. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, iar pe

inculpata V.D. la un an închisoare, pentru aceeași infracțiune, pedeapsă suspendată

condiționat pe un termen de încercare de 3 ani.

Prin aceeași hotărâre s-a

confiscat de la inculpați 60,24 grame heroină și 140 comprimate metadonă.

S-a reținut că la 13

ianuarie 2001 lucrători de poliție din cadrul S.C.C.O. au efectuat o

percheziție domiciliară în locuința inculpaților, care trăiau în concubinaj,

unde s-au descoperit drogurile menționate, dar și 1470 dolari S.U.A., 300 mărci

germane și 10.300.000 lei. S-a stabilit că ambii consumau droguri, iar pe de

altă parte se ocupau cu traficarea lor.

Tribunalul București a mai

reținut că în cursul urmăririi penale cauza care a făcut, în parte, obiectul

procesului soluționat prin sentința Judecătoriei sectorului 5 București a fost

disjunsă, că cercetările față de inculpați au continuat pentru infracțiunile de

trafic de droguri, aceste infracțiuni făcând obiectul cauzei de față.

Tribunalul a motivat că

potrivit probelor administrate, inculpații începând cu anul 2000 până la 13

februarie 2001, ambii au vândut droguri de mare risc, în mod repetat, traficul

fiind pentru ei o activitate permanentă din care au procurat foloase materiale,

respectiv bani și valută.

A reținut că în cursul

procesului inculpații au încercat să-și înlăture răspunderea penală, fiecare

susținând că celălalt s-a ocupat în mod exclusiv de traficarea drogurilor.

Tribunalul a înlăturat

apărările inculpaților examinând și interpretând depozițiile martorilor A.H.L.,

P.C., P.R., dar și probele materiale găsite în locuința inculpaților, respectiv

droguri ambalate și proporționate în pungulițe, gata pentru livrare, agende cu

evidența vânzărilor și încasărilor bănești rezultate din vânzări, cântarul și

greutățile folosite la vânzarea drogurilor.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații.

În apelul ei inculpata V.D.

a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică,

întrucât prin sentința penală nr. 2158 din 11 septembrie 2001 a Judecătoriei

sectorului 5 București, definitivă, s-a reținut că drogurile găsite în locuință

cu ocazia percheziției erau destinate exclusiv consumului, prin urmare nu

puteau face obiectul infracțiunii de trafic pentru care a fost condamnată.

Inculpata a mai criticat

hotărârea pentru că în mod greșit a dat eficiență declarației martorei P.R.,

care este consumatoare de droguri și în relații proaste cu inculpata.

Pe de altă parte a fost

criticat modul de individualizare a pedepsei considerat mult prea sever în

raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale

ale inculpatei, tânără, fără antecedente penale, absolventă a unei facultăți,

încadrată într-un sector în care are persoane în subordine. Consideră că ar

trebui să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare

la cauzele de înjumătățire a limitelor de pedeapsă și de dispozițiile privind

suspendarea condiționată a executării pedepselor.

S-a mai solicitat

desființarea hotărârii pentru omisiunea aplicării legii mai favorabile, conform

art. 13 C. pen., respectiv a dispozițiilor art. 312 C. pen., având în vedere că

faptele ar fi fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 143/2000.

În apelul său inculpatul

B.L.C. a criticat hotărârea atacată pentru faptul de a fi soluționat o cauză

care fusese judecată și rezolvată printr-o hotărâre anterioară definitivă,

pentru neaplicarea art. 13 C. pen. și încadrarea faptelor în dispozițiile Legii

nr. 143/2000, în loc de cele ale art. 312 C. pen.

Apelurile inculpaților au

fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 726, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva ultimei hotărâri

inculpații au formulat recurs, reiterând aceleași critici, în plus, inculpata

V.D. a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, în

art. 221 C. pen.

Motivele invocate, urmează a

fi analizate în raport de cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14, 15, 17, 17

1

, 18 C. proc. pen.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, se constată că atât instanța de fond, cât mai ales, cea

de apel, au apreciat corespunzător întregul material probator administrat în

cauză, au dat o încadrare juridică legală faptei comise de inculpați, au

înlăturat justificat, susținerile inculpaților și au individualizat pedepsele

în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Procesele verbale de

percheziție din 13 februarie 2001 și 12 iunie 2001, coroborate cu constatările

tehnico-științifice privind natura substanțelor ce au făcut obiectul cauzei, cu

declarațiile martorilor și ale inculpaților, dovedesc că inculpații, pe lângă

infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului, fără

drept, au traficat, în perioada anilor 2000 și 2001, heroină și metadonă,

obținând importante foloase materiale. Așa fiind, în dosarul în care inculpații

au fost condamnați definitiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

4 din Legea nr. 143/2000, cercetările pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

din Legea nr. 143/2000 (care formează obiectul cauzei de față) au fost disjunse

și continuate, în cursul acestora dovedindu-se că în aceeași perioadă de timp,

finalizată la percheziția din 13 februarie 2001, inculpații au traficat droguri

de mare risc.

Prin urmare, fiind exclusă

identitatea de obiect, sub acest aspect hotărârile criticate sunt legale și

temeinice.

Datele consemnate în agenda

personală de inculpata V.D., relevă cantitățile de droguri și sumele din

vânzarea acestora, iar valorile bănești confiscate sunt sensibil egale cu cele

consemnate în agendă. Aceste date se coroborează cu declarațiile martorilor,

potrivit cărora, ambii inculpați valorificau droguri, ceea ce dovedește că V.D.

nu se limita numai la activitatea de a beneficia de valorile obținute de B.L.C.

din săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, ci era coautor la această

infracțiune.

Totodată, se constată că în

mod corect instanțele au reținut faptul că infracțiunile s-au consumat la 13

februarie 2001, așadar încadrarea juridică corespunzătoare fiind cea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu cea prevăzută de art. 312 C.

pen., faptele fiind comise după intrarea în vigoare a noii legi.

La individualizarea

pedepselor s-a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptelor,

relevat chiar de decesul unuia dintre martori, produs în urma injectării unei

doze de heroină procurată, prin intermediari, de la inculpați. S-a mai reținut

activitatea continuă desfășurată de inculpați, de-a lungul a doi ani, aceasta

fiind singura lor sursă de venituri, dar și atitudinea de nesinceritate

adoptată de inculpați. Lipsa antecedentelor penale a constituit un motiv pentru

care instanțele au recunoscut, în favoarea inculpaților, existența unor

circumstanțe atenuante reducându-le pedepsele sub minimul special prevăzut de

lege, așa încât nu se mai justifică diminuarea cuantumului acestora.

Nici critica referitoare la

greșita confiscare a sumelor de bani ridicate de la domiciliul inculpaților, nu

este întemeiată, atâta timp cât nu s-a făcut nici o dovadă că acestea ar

aparține mamei inculpatului B.L.C.

Pentru considerentele ce

preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează

a respinge recursurile inculpaților, ca nefondate, menținând hotărârile

atacate, ca fiind legale și temeinice, sub toate aspectele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate

inculpatului se va deduce perioada executată de la 13 februarie 2001 la 2

martie 2005.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.L.C. și V.D. împotriva

deciziei penale nr. 726/ A din 1 octombrie 2004 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B.L.C., timpul arestării preventive de la 13 februarie 2001 la 2

martie 2005.

Obligă pe recurenții

inculpați să plătească statului sumele de câte 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.