ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1940/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Judecătoriei Zărnești la data de 22 mai 2003 și

ulterior precizată, reclamanta Ș.E. a chemat în judecată pârâții I.N. și I.V.,

solicitând să se dispună rezilierea contractului de întreținere încheiat între

părți și repunerea acestora în situația anterioară, inclusiv sub aspectul

cărții funciare.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâții nu și-au respectat obligația de a-i asigura hrana, iluminatul și

medicamentele.

Prin întâmpinare pârâții au

solicitat respingerea acțiunii, considerând că și-au îndeplinit în întregime și

cu bună-credință obligațiile asumate.

Examinând probatoriile administrate,

Judecătoria Zărnești, prin sentința civilă nr. 1084 din 21 octombrie 2003, a

respins acțiunea ca neîntemeiată și a stabilit în esență că:

- pârâții și-au respectat

principalele obligații stipulate prin contract, în condițiile specifice

înțelegerii părților și ținând seama că nu locuiesc în aceeași comună cu

reclamanta;

- chiar dacă s-ar putea reține o

oarecare culpă a acestora, ea nu este atât de gravă încât să atragă

desființarea contractului;

- faptul că reclamanta a efectuat

singură o parte din cheltuieli, ca și împrejurarea că unii vecini o mai ajută

în gospodărie, nu pot fi interpretate în defavoarea pârâților;

- pactul comisoriu expres de gradul

I prevăzut în contract se referă la ipoteza neîndeplinirii obligațiilor timp de

3 luni consecutive; or, reclamanta nu a precizat prin acțiune perioada în care

pârâții nu și-au executat obligațiile.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, prin care a solicitat admiterea acțiunii, a fost

respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin

decizia civilă nr. 274 din 5 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

S-a susținut, sub un prim motiv de

casare, că instanțele nu au stăruit suficient pentru lămurirea cauzei sub toate

aspectele și au considerat relevante câteva împrejurări neesențiale, izolate

privind unele prestații ale pârâților.

Pe de altă parte, recurenta a arătat

că existența pactului comisoriu expres de gr. I nu limita instanțele în

cercetarea cauzei în ansamblul său, prin aplicarea regulilor generale incidente

în materie.

Recursul este întemeiat în sensul

considerentelor ce succed.

Este reală împrejurarea că

instanțele nu au stăruit suficient, în exercitarea rolului activ consacrat prin

art. 129 C. proc. civ., pentru lămurirea tuturor elementelor de fapt ale

cauzei. Pe baza unui probatoriu care poate și trebuie să fie completat,

instanța de fond a concluzionat că există o neexecutare din partea pârâților

însă aceasta nu este atât de gravă încât să justifice desființarea

contractului. Or, gradul și relevanța acestei neexecutări era necesar să fie

mult mai precis evaluate.

Pe de altă parte, pactul comisoriu

expres de gr. I (clauză în favoarea reclamantei) nu dispensează instanțele de a

cerceta fondul cauzei pe toată durata de existență a contractului și nu poate

fi interpretat în sensul că neprecizarea perioadei de 3 luni în acțiune conduce

la consecința respingerii acesteia.

Așa fiind, în temeiul prevederilor

art. 312-313 și art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și,

casând decizia atacată, va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași

instanță, pentru a fi completat și reevaluat probatoriul sub aspectele

menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul

declarat de reclamanta Ș.E. împotriva deciziei civile nr. 274 Ap/5 aprilie 2004

a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2005.