ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1078/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 iunie 2003 P.A. și P.E., au chemat în judecată pe pârâții L.C. și L.D., solicitând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44 din 8 ianuarie 2003 cu restabilirea situației de carte funciară. S-a arătat că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract și nu au asigurat reclamanților cele la care s-au obligat, cu excepția faptului că au adus niște lemne și au locuit circa o săptămână cu reclamanta. Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a respins acțiunea, reținând, esențial, că, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați, rezultă că pârâții au prestat reclamanților întreținerea, până în vara anului 2003, când reclamantul a decis să nu mai accepte întreținerea.

Prin decizia civilă nr. 692 din 4 mai 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A., împotriva sentinței civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut de asemeni că, în speța dedusă judecății, nu s-a dovedit neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți. Chiar dacă întreținerea, la un moment dat, nu s-a mai prestat, s-a făcut dovada că nu din culpa pârâților s-a ajuns la această situație, aceștia fiind efectiv împiedicați de reclamanți. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, susținând că: - nu s-au aplicat dispozițiile art. 1020-1021 C. civ. întrucât, în realitate, față de starea de boală a reclamanților, pârâții nu au prestat o întreținere permanentă, ce era necesară, au făcut numai unele vizite, din decembrie, până în aprilie 2003, când au încetat să mai vină și să acorde întreținere.

- instanțele nu s-au pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul este întemeiat. Corect s-a apreciat de către instanțe, că, în speță, este vorba de un contract de întreținere, împrejurare care, de altfel, nu este contestată. Tocmai de aceea însă, într-o aplicare corectă a principiilor care reglementează regimul juridic al unui asemenea contract, este de reținut că executarea contraprestației datorate de dobânditori trebuie să fie permanentă, succesivă și să acopere nevoile de întreținere, speciale, ale creditorului obligației respective. Or, în acest cadru raportat la probele produse cauzei, spre deosebire de cele reținute prin hotărârea atacată este de observat că, - reclamanții au înțeles să încheie, acest contract în primul rând, pentru și în considerarea stării de boală, în care se aflau cu deosebire reclamanta, care, se afla imobilizată la pat și necesita îngrijire permanentă.

Este și motivul pentru care, expres, în actul încheiat, s-a prevăzut executarea obligației privind asistența medicală. Evident deci, că reclamanții, aveau nevoie de îngrijire permanentă, în ce privește hrana și asistența medicală, obligație care nu a fost și nu putea fi executată astfel, cu excepția unei singure săptămâni, în care și reclamantul a fost internat în spital. De altfel, pârâții locuiau în altă localitate, confirmată fiind deci susținerea reclamanților, probată de altfel, că prestația executată s-a rezumat la unele vizite, și acestea într-o perioadă limitată de timp, precum și la unele ajutoare în gospodărie și la muncile agricole, cu totul sporadice însă. Așa fiind, în aplicarea corectă a prevederilor art. 1020-1021 și art. 1075 C. civ., acțiunea trebuia admisă.

De altfel, în acest sens, nu este lipsit de importanță nici faptul că pârâții au avut o poziție oscilantă, fiind, la început, de acord chiar cu admiterea acțiunii, adevărat, sub condiția restituirii prestațiilor efectuate. Dar sub acest ultim aspect, în lipsa unei cereri reconvenționale formulate în cauză, cu un asemenea obiect, o asemenea chestiune nu poate face obiect de judecată decât, eventual pe cale separată. Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis , se va casa ambele hotărâri și pe fond, a se admite acțiunea, astfel cum a fost formulată. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 692/A din 4 mai 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, pe are o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă în tot și, în consecință: Admite acțiunea formulată de reclamanții P.A. și P.E., continuată de reclamantul P.A. împotriva pârâților L.C. și L.D. și dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 44 din 8 ianuarie 2003 de notar public S.E. Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară. Obligă pârâții la 11.686.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.