ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1078/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

13 iunie 2003 P.A. și P.E., au chemat în judecată pe pârâții L.C. și L.D.,

solicitând rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 44

din 8 ianuarie 2003 cu restabilirea situației de carte funciară.

S-a arătat că pârâții nu și-au

îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract și nu au asigurat

reclamanților cele la care s-au obligat, cu excepția faptului că au adus niște

lemne și au locuit circa o săptămână cu reclamanta.

Judecătoria Deva, prin sentința

civilă nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a respins acțiunea, reținând, esențial,

că, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați,

rezultă că pârâții au prestat reclamanților întreținerea, până în vara anului

2003, când reclamantul a decis să nu mai accepte întreținerea.

Prin decizia civilă nr. 692 din 4

mai 2004, Curtea de Apel Alba-Iulia, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul P.A., împotriva sentinței civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut de asemeni că, în speța dedusă judecății, nu s-a dovedit

neîndeplinirea obligațiilor asumate de pârâți. Chiar dacă întreținerea, la un

moment dat, nu s-a mai prestat, s-a făcut dovada că nu din culpa pârâților s-a

ajuns la această situație, aceștia fiind efectiv împiedicați de reclamanți.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs reclamantul, susținând că:

- nu s-au aplicat dispozițiile art.

1020-1021 C. civ. întrucât, în realitate, față de starea de boală a reclamanților,

pârâții nu au prestat o întreținere permanentă, ce era necesară, au făcut numai

unele vizite, din decembrie, până în aprilie 2003, când au încetat să mai vină

și să acorde întreținere.

- instanțele nu s-au pronunțat

asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Recursul este întemeiat.

Corect s-a apreciat de către

instanțe, că, în speță, este vorba de un contract de întreținere, împrejurare

care, de altfel, nu este contestată.

Tocmai de aceea însă, într-o aplicare

corectă a principiilor care reglementează regimul juridic al unui asemenea

contract, este de reținut că executarea contraprestației datorate de

dobânditori trebuie să fie permanentă, succesivă și să acopere nevoile de

întreținere, speciale, ale creditorului obligației respective.

Or, în acest cadru raportat la

probele produse cauzei, spre deosebire de cele reținute prin hotărârea atacată

este de observat că,

- reclamanții au înțeles să încheie,

acest contract în primul rând, pentru și în considerarea stării de boală, în

care se aflau cu deosebire reclamanta, care, se afla imobilizată la pat și

necesita îngrijire permanentă. Este și motivul pentru care, expres, în actul

încheiat, s-a prevăzut executarea obligației privind asistența medicală.

Evident deci, că reclamanții, aveau

nevoie de îngrijire permanentă, în ce privește hrana și asistența medicală,

obligație care nu a fost și nu putea fi executată astfel, cu excepția unei

singure săptămâni, în care și reclamantul a fost internat în spital. De altfel,

pârâții locuiau în altă localitate, confirmată fiind deci susținerea

reclamanților, probată de altfel, că prestația executată s-a rezumat la unele

vizite, și acestea într-o perioadă limitată de timp, precum și la unele

ajutoare în gospodărie și la muncile agricole, cu totul sporadice însă.

Așa fiind, în aplicarea corectă a

prevederilor art. 1020-1021 și art. 1075 C. civ., acțiunea trebuia admisă.

De altfel, în acest sens, nu este

lipsit de importanță nici faptul că pârâții au avut o poziție oscilantă, fiind,

la început, de acord chiar cu admiterea acțiunii, adevărat, sub condiția

restituirii prestațiilor efectuate.

Dar sub acest ultim aspect, în lipsa

unei cereri reconvenționale formulate în cauză, cu un asemenea obiect, o

asemenea chestiune nu poate face obiect de judecată decât, eventual pe cale

separată.

Față de cele arătate, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis , se va casa

ambele hotărâri și pe fond, a se admite acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva

deciziei nr. 692/A din 4 mai 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, pe are o

modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței

civile nr. 3095 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Deva, pe care o schimbă în

tot și, în consecință:

Admite acțiunea formulată de reclamanții P.A. și P.E.,

continuată de reclamantul P.A. împotriva pârâților L.C. și L.D. și dispune

rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere

autentificat sub nr. 44 din 8 ianuarie 2003 de notar public S.E.

Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Obligă pârâții la 11.686.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2005.