ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5040/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1455 din 2

decembrie 2003, Judecătoria Huși a respins acțiunea promovată de reclamanta T.M.

împotriva pârâților P.M. și P.R.

Excepțiile autorității lucrului

judecat și lipsei calității procesuale active, invocate de pârâți prin

întâmpinare, au fost respinse cu motivarea că, după ultimul proces din luna

octombrie 2002, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, iar rezilierea

privește doar cota parte cuvenită reclamantei, de 8/16 din imobil.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a constatat că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de

întreținere încheiat cu pârâții, autentificat sub nr. 1369 din 11 septembrie

2000, prin care ea și numiții T.M. și T.P. au transmis, în schimbul

întreținerii, cota parte indiviză de 14/16 din construcții și 6/8 din terenul

aferent, în suprafață de 995,64 mp din imobilul situat în satul Pogănești.

Ulterior încheierii contractului,

între părți s-au purtat mai multe litigii, civile și penale, iar după luna

octombrie 2002, reclamanta a refuzat să primească întreținere de la pârâți,

deoarece aceștia nu și-au cerut iertare.

Constatând că neîndeplinirea

obligației de întreținere este imputabilă reclamantei, instanța a respins

acțiunea ca nefondată.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 319 din 17 martie 2004.

Instanța de apel a reținut că între

părți există o situație conflictuală, generată de reclamantă care, în mod

constant, a refuzat întreținerea din partea pârâților. Din probele administrate

în cauză a rezultat că aceștia i-au acordat îngrijire medicală, alimente,

îmbrăcăminte și au ajutat-o la diferite treburi gospodărești.

Împotriva acestei decizii, în

termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., T.M. a arătat că instanța de apel avea obligația să verifice

în ce măsură neexecutarea obligației este importantă și gravă și dacă se

datorează unor cauze imputabile reclamantei. Cu toate că au existat probe

concludente, instanța nu a făcut o astfel de verificare, stabilind în mod

eronat că pârâții și-au respectat obligațiile asumate. În acest fel, curtea a

dat o interpretare greșită clauzelor contractuale și înțelesului noțiunii de

întreținere. Motivarea instanței de apel vine în contradicție cu apărările reclamantei,

acordând pârâților

plus petita

.

Criticile formulate se pot încadra

în dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce privește

împrejurarea că instanța ar fi acordat pârâților

plus petita

, se

constată că acest motiv de recurs vizează situația în care instanța de judecată

a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând, astfel, principiul disponibilității.

Faptul că, interpretând probele

administrate în cauză, instanța a stabilit o anumită situație de fapt, ce a dus

în final la respingerea acțiunii nu reprezintă

plus petita

, critica

fiind, așa cum s-a arătat, neîntemeiată sub acest aspect.

Neîntemeiată este și susținerea

reclamantei în sensul că instanțele au dat o greșită interpretare clauzelor

contractuale și înțelesului noțiunii de întreținere, aplicând greșit legea.

În cauză, instanțele au stabilit că

între părți s-a încheiat un contract de întreținere, au identificat obligațiile

pe care părțile și le-au asumat și au aplicat în mod corect regulile de drept ce

guvernează acest contract.

Pentru toate aceste considerente,

recursul se va privi ca nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va fi respins ca atare.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați,

reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, conform actelor

doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva

deciziei civile nr. 319 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurenta–reclamantă T.M. la cheltuieli de

judecată către intimații–pârâți P.M. și P.R., în cuantum de 6.279.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2005.