ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5487/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC R. SA

București a chemat în judecată pe pârâtele A.P.P.S. RA București și SC T.B.N.,

pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să le oblige pe pârâte să-i

plătească suma de 3.285.916 dolari S.U.A. cu titlu de sumă datorată în temeiul

art. 5 pct. 2 din înțelegerea semnată la data de 2 octombrie 1991.

Pârâta A.P.P.S. RA București

a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei – pârâte la

plata sumei de 1.614.832 mărci germane, 167.213 dolari S.U.A., 99.328 A.T.S.,

287.612 B.F.R., 48.203.208 lei și a ridicat excepția prescripției dreptului la

acțiune al reclamantei pârâte.

Prin sentința civilă nr.

1478 din 13 aprilie 1998, Tribunalul București, secția comercială, a respins

excepția dreptului la acțiune ridicată de pârâta reclamantă A.P.P.S. – RA

București, a respins acțiunea principală și a anulat ca insuficient timbrată

cerere reconvențională.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta pârâtă a declarat apel care a fost admis și în consecință a fost

desființată sentința civilă atacată trimițându-se cauza spre rejudecare

aceluiași tribunal, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1970 din 14

decembrie 1998 a Curții de Apel București, secția comercială.

Rejudecând cauza Tribunalul

București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată și cererea

reconvențională și după compensarea datoriilor reciproce a obligat-o pe pârâta

reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 275.330 dolari S.U.A.,

compensând și cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința civilă nr.

4520 din 27 iulie 2000.

Reclamanta SC R. București a

declarat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia nr. 66 A din 11

martie 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul, a schimbat în parte sentința apelată și pe fond a obligat pârâtele –

reclamante la plata sumei de 2.010.880 dolari S.U.A. plus 1.115.619.996 lei

cheltuieli de judecată în fond, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. A

obligat de asemenea intimatele la plata sumei de 846.795.050 lei cheltuieli de

judecată în apel.

Recursul declarat de

A.P.P.S. RA București împotriva acestei decizii a fost admis de C.S.J., secția

comercială, prin decizia nr. 6675 din 8 noiembrie 2002 conform căreia a fost

casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de

apel.

După casare,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de

SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 4520 din 27 iulie 2000 a

Tribunalului București, secția comercială, a schimbat în parte sentința atacată,

în sensul că pe fond a admisă în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC R. SA București și le-a obligat pe pârâtele A.P.P.S. RA și

A.P.P.S. RA, sucursala de Transport Bucureștii Noi la plată către reclamantă a

sumei de 1.420.330,83 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare avans la

contractul „Înțelegere” din 2 octombrie 1991 și 15 % cotă parte din beneficii,

sumă achitabilă în lei la rata de schimb a B.N.R. din ziua plății efective,

rezultată în urma compensării creanțelor. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 193 din 7 mai

2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Împotriva acestei decizii

pârâta reclamantă A.P.P.S. RA a formulat cerere de recurs, care nu îndeplinește

condițiile cerute de art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

următoarele mențiuni:

domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea,

sediul, precum și după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului

sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare

sau, după caz, C. fisc. și contul bancar.

Față de această dispoziție

se constată că recurenta a menționat în cererea sa de recurs numai denumirea și

sediul regiei autonome, celelalte mențiuni privitoare la înmatricularea în

Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, C. fisc., cont bancar,

nefiind cuprinse în această cerere.

Cum dispoziția art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., este imperativă, urmează a se constata nulitatea

recursului.

Apărarea recurentei, în

sensul că neindicarea numărului de înmatriculare, codului unic de înregistrare,

a atributului fiscal și a contului bancar nu constituie motiv de nulitate a

recursului, întrucât această lipsă poate fi acoperită, nulitatea la care face

referire codul de procedură civilă fiind o nulitate relativă, nu poate fi

primită, având în vedere următoarele considerente.

Nulitatea este sancțiunea ce

intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă

dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic.

Nulitatea cererii de recurs

pentru neîndeplinirea condițiilor privitoare la indicarea mențiunilor

obligatorii pe care aceasta trebuie să le conțină a fost prevăzută odată cu

modificarea Codului de procedură civilă, prin O.G. nr. 58/2003, când a fost

introdus art. 302

1

. Prin Legea nr. 195/2004 a fost indicat

caracterul absolut al nulității actelor juridice încheiate cu nerespectarea

dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ.

Nulitatea absolută

sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme

juridice imperative, de ordine publică care instituie o condiție de validitate

pentru încheierea actului juridic.

Cum textul art. 302 alin.

(1) C. proc. civ., instituie condiția validității cererii de recurs, ca fiind

mențiunea numelui, sediului, înmatriculării la registrul comerțului, codului

unic de înregistrare, codului fiscal, cont bancar, sub sancțiunea nulității, pe

care o precizează imperativ, nu poate fi contestat caracterul absolut al

nulității. Textul nu prevede o dispoziție, în sensul remedierii sau acoperirii

acestor lipsuri după încheierea actului juridic, ci condițiile sunt cerute a fi

respectate la încheierea actului juridic, deci a formulării cererii de recurs,

fără a mai exista posibilitatea remedierii lor.

În acest context urmează a

se constata nulitatea recursului.

Cu privire la cheltuielile

de judecată solicitate de intimata – reclamantă SC R. SA București, se constată

că acestea nu au fost dovedite de intimată prin înscrisuri originale sau copii

certificate, motiv pentru care cererea sa urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de A.P.P.S. RA împotriva deciziei nr. 193 din 7 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Respinge cererea formulată

de intimata SC R. SA București privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2004.