ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5487/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R. SA București a chemat în judecată pe pârâtele A.P.P.S. RA București și SC T.B.N., pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să le oblige pe pârâte să-i plătească suma de 3.285.916 dolari S.U.A. cu titlu de sumă datorată în temeiul art. 5 pct. 2 din înțelegerea semnată la data de 2 octombrie 1991. Pârâta A.P.P.S. RA București a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei – pârâte la plata sumei de 1.614.832 mărci germane, 167.213 dolari S.U.A., 99.328 A.T.S., 287.612 B.F.R., 48.203.208 lei și a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pârâte.

Prin sentința civilă nr. 1478 din 13 aprilie 1998, Tribunalul București, secția comercială, a respins excepția dreptului la acțiune ridicată de pârâta reclamantă A.P.P.S. – RA București, a respins acțiunea principală și a anulat ca insuficient timbrată cerere reconvențională. Împotriva acestei decizii, reclamanta pârâtă a declarat apel care a fost admis și în consecință a fost desființată sentința civilă atacată trimițându-se cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1970 din 14 decembrie 1998 a Curții de Apel București, secția comercială.

Rejudecând cauza Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea precizată și cererea reconvențională și după compensarea datoriilor reciproce a obligat-o pe pârâta reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 275.330 dolari S.U.A., compensând și cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 4520 din 27 iulie 2000. Reclamanta SC R. București a declarat apel împotriva acestei sentințe. Prin decizia nr. 66 A din 11 martie 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată și pe fond a obligat pârâtele – reclamante la plata sumei de 2.010.880 dolari S.U.A. plus 1.115.619.996 lei cheltuieli de judecată în fond, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

A obligat de asemenea intimatele la plata sumei de 846.795.050 lei cheltuieli de judecată în apel. Recursul declarat de A.P.P.S. RA București împotriva acestei decizii a fost admis de C.S.J., secția comercială, prin decizia nr. 6675 din 8 noiembrie 2002 conform căreia a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. După casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul declarat de SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 4520 din 27 iulie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că pe fond a admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC R. SA București și le-a obligat pe pârâtele A.P.P.S.

RA și A.P.P.S. RA, sucursala de Transport Bucureștii Noi la plată către reclamantă a sumei de 1.420.330,83 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare avans la contractul „Înțelegere” din 2 octombrie 1991 și 15 % cotă parte din beneficii, sumă achitabilă în lei la rata de schimb a B.N.R. din ziua plății efective, rezultată în urma compensării creanțelor. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 193 din 7 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Împotriva acestei decizii pârâta reclamantă A.P.P.S. RA a formulat cerere de recurs, care nu îndeplinește condițiile cerute de art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, conform art. 302 1 C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: 1. Numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul, precum și după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, C. fisc. și contul bancar. Față de această dispoziție se constată că recurenta a menționat în cererea sa de recurs numai denumirea și sediul regiei autonome, celelalte mențiuni privitoare la înmatricularea în Registrul Comerțului, codul unic de înregistrare, C. fisc., cont bancar, nefiind cuprinse în această cerere. Cum dispoziția art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., este imperativă, urmează a se constata nulitatea recursului. Apărarea recurentei, în sensul că neindicarea numărului de înmatriculare, codului unic de înregistrare, a atributului fiscal și a contului bancar nu constituie motiv de nulitate a recursului, întrucât această lipsă poate fi acoperită, nulitatea la care face referire codul de procedură civilă fiind o nulitate relativă, nu poate fi primită, având în vedere următoarele considerente. Nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic. Nulitatea cererii de recurs pentru neîndeplinirea condițiilor privitoare la indicarea mențiunilor obligatorii pe care aceasta trebuie să le conțină a fost prevăzută odată cu modificarea Codului de procedură civilă, prin O.G.

nr. 58/2003, când a fost introdus art. 302 1 . Prin Legea nr. 195/2004 a fost indicat caracterul absolut al nulității actelor juridice încheiate cu nerespectarea dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ. Nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice imperative, de ordine publică care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic. Cum textul art. 302 alin. (1) C. proc. civ., instituie condiția validității cererii de recurs, ca fiind mențiunea numelui, sediului, înmatriculării la registrul comerțului, codului unic de înregistrare, codului fiscal, cont bancar, sub sancțiunea nulității, pe care o precizează imperativ, nu poate fi contestat caracterul absolut al nulității.

Textul nu prevede o dispoziție, în sensul remedierii sau acoperirii acestor lipsuri după încheierea actului juridic, ci condițiile sunt cerute a fi respectate la încheierea actului juridic, deci a formulării cererii de recurs, fără a mai exista posibilitatea remedierii lor. În acest context urmează a se constata nulitatea recursului. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimata – reclamantă SC R. SA București, se constată că acestea nu au fost dovedite de intimată prin înscrisuri originale sau copii certificate, motiv pentru care cererea sa urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de A.P.P.S. RA împotriva deciziei nr. 193 din 7 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Respinge cererea formulată de intimata SC R. SA București privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2004.