ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.07.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4100/2005

HOTĂRÂRE
07.07.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4100/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4520 din 27 iunie

2000, Tribunalul București, secția comercială, în fond după casare, a admis în

parte cererea principală și cererea reconvențională, a constatat că pârâta A.P.P.S.R.,

datorează suma de 789.434 dolari S.U.A., iar reclamanta SC R. SA București,

datorează suma de 514.104 dolari S.U.A. și a compensat datoriile reciproce până

la concurența acesteia din urmă.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 193 din 7 mai 2004, a admis apelul declarat

de reclamanta SC R. SA, împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în

parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea principală și a obligat

pârâtele R.A.A.P.P.S. și R.A.A.P.P.S., sucursala B.N., la plata către

reclamantă a sumei de 1.420.330,83 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare

avans la contractul din 12 octombrie 1991 și 15 % cotă parte din beneficii.

Prin decizia nr. 5487 din 9

decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a

constatat nul recursul declarat de pârâta A.P.P.S.R., împotriva deciziei nr. 193

din 7 mai 2004 Curții de Apel București.

S-a reținut că cererea de recurs nu

cuprinde mențiunile prevăzute de art. 302

1

sancționate cu nulitatea.

Împotriva acestei din urmă decizii

pârâta a formulat contestație în anulare, susținând că dezlegarea dată pricinii

este rezultatul unei greșeli materiale.

S-a susținut că în cauză nu erau

incidente dispozițiile art. 320

1

modificat prin Legea nr. 195/2004, ulterior pronunțării hotărârii atacate și

declarării recursului.

În fine, instanța nu a observat că o

parte din datele de identificare ale persoanei juridice erau înscrise în

declarația de recurs, așa încât contestarea nulității acestuia este urmarea

unei erori materiale.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea

recursului.

Contestația în anulare este fondată,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu referire la aplicarea în timp a

legii, este adevărat că principiul activității legii privește neaplicarea

normelor de drept procesual ieșite din vigoare actelor ce se vor efectua după

această dată, chiar dacă se referă la o cauză începută sub imperiul legii

vechi, neaplicarea legii procesuale noi, cu referire în cauză la art. 302

1

modificat ulterior pronunțării hotărârii atacate și declarării recursului,

actelor și lucrărilor efectuate potrivit legii vechi și aplicarea legii noi de

procedură tuturor actelor efectuate în domeniul procesual, după intrarea ei în

vigoare, fără a distinge după cum procesul a început sub imperiul normei vechi

sau a celei noi.

Cauza nu poate fi examinată însă sub

aspectul acestor critici, întrucât contestația în anulare, cale extraordinară

de atac fiind, se examinează sub aspectul admisibilității, între altele, în

raport de cazurile de anulare determinate de legea procesual civilă, între care

greșita aplicare a legii nu se regăsește.

Examinând însă cauza în raport de

criticile formulate se constată că dispozițiile art. 320

1

civ., cu referire la persoanele juridice, dispune a fi cuprinse, obligatoriu,

denumirea și sediul, iar celelalte elemente de identificare, după caz.

Ori, examinând declarația de recurs,

se constată că elementele de identificare necesare se regăsesc.

Drept urmare, criticile formulate de

contestatoare se constată a fi întemeiate, sub acest aspect, hotărârea atacată

fiind supusă cazului de anulare, prevăzut de art. 318 C. proc. civ., cu

referire la greșeala materială.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va admite contestația în anulare, va anula hotărârea atacată

și va fixa termen pentru judecarea recursului, conform dispozitivului.

Admite contestația în anulare

formulată de R.A.A.P.P.S., împotriva deciziei nr. 5487 din 9 decembrie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială pe care o anulează.

Fixează termen pentru judecata

recursului la data de 22 septembrie 2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 iulie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4312/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, reclamantul M.B., prin reprezentant legal P.G., a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei
ÎCCJ 2001-04-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 597/2004
datoria fiind compensată cu suma de 10.468,7 dolari S.U.A. Curtea de Apel București secția a VI-a comercială, prin decizia civilă nr. 1396 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de apelanta, SC C.U. SA, împotriva sentinței civile nr
ÎCCJ 2006-03-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 14 ianuarie 2003 și precizată ulterior, reclamanta SC B.S. SA prin lichidator F.G.D.S.B. a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA
ÎCCJ 2004-12-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6893/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 18652 din 12 mai 2000 la Judecătoria sectorului 1, reclamanta SC I.A. SA București a chemat în judecată pe R.M.
ÎCCJ 2004-12-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5487/2004
comercială, a admis în parte acțiunea precizată și cererea reconvențională și după compensarea datoriilor reciproce a obligat-o pe pârâta reclamantă să plătească reclamantei – pârâte suma de 275.330 dolari S.U.A., compensând și cheltuieli d
Sursă