ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4100/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4100/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 4520 din 27 iunie
2000, Tribunalul București, secția comercială, în fond după casare, a admis în
parte cererea principală și cererea reconvențională, a constatat că pârâta A.P.P.S.R.,
datorează suma de 789.434 dolari S.U.A., iar reclamanta SC R. SA București,
datorează suma de 514.104 dolari S.U.A. și a compensat datoriile reciproce până
la concurența acesteia din urmă.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia nr. 193 din 7 mai 2004, a admis apelul declarat
de reclamanta SC R. SA, împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în
parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea principală și a obligat
pârâtele R.A.A.P.P.S. și R.A.A.P.P.S., sucursala B.N., la plata către
reclamantă a sumei de 1.420.330,83 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare
avans la contractul din 12 octombrie 1991 și 15 % cotă parte din beneficii.
Prin decizia nr. 5487 din 9
decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a
constatat nul recursul declarat de pârâta A.P.P.S.R., împotriva deciziei nr. 193
din 7 mai 2004 Curții de Apel București.
S-a reținut că cererea de recurs nu
cuprinde mențiunile prevăzute de art. 302
1
C. proc. civ.,
sancționate cu nulitatea.
Împotriva acestei din urmă decizii
pârâta a formulat contestație în anulare, susținând că dezlegarea dată pricinii
este rezultatul unei greșeli materiale.
S-a susținut că în cauză nu erau
incidente dispozițiile art. 320
1
C. proc. civ., astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 195/2004, ulterior pronunțării hotărârii atacate și
declarării recursului.
În fine, instanța nu a observat că o
parte din datele de identificare ale persoanei juridice erau înscrise în
declarația de recurs, așa încât contestarea nulității acestuia este urmarea
unei erori materiale.
În concluzie, pârâta a solicitat
admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecarea
recursului.
Contestația în anulare este fondată,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu referire la aplicarea în timp a
legii, este adevărat că principiul activității legii privește neaplicarea
normelor de drept procesual ieșite din vigoare actelor ce se vor efectua după
această dată, chiar dacă se referă la o cauză începută sub imperiul legii
vechi, neaplicarea legii procesuale noi, cu referire în cauză la art. 302
1
modificat ulterior pronunțării hotărârii atacate și declarării recursului,
actelor și lucrărilor efectuate potrivit legii vechi și aplicarea legii noi de
procedură tuturor actelor efectuate în domeniul procesual, după intrarea ei în
vigoare, fără a distinge după cum procesul a început sub imperiul normei vechi
sau a celei noi.
Cauza nu poate fi examinată însă sub
aspectul acestor critici, întrucât contestația în anulare, cale extraordinară
de atac fiind, se examinează sub aspectul admisibilității, între altele, în
raport de cazurile de anulare determinate de legea procesual civilă, între care
greșita aplicare a legii nu se regăsește.
Examinând însă cauza în raport de
criticile formulate se constată că dispozițiile art. 320
1
C. proc.
civ., cu referire la persoanele juridice, dispune a fi cuprinse, obligatoriu,
denumirea și sediul, iar celelalte elemente de identificare, după caz.
Ori, examinând declarația de recurs,
se constată că elementele de identificare necesare se regăsesc.
Drept urmare, criticile formulate de
contestatoare se constată a fi întemeiate, sub acest aspect, hotărârea atacată
fiind supusă cazului de anulare, prevăzut de art. 318 C. proc. civ., cu
referire la greșeala materială.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Curtea va admite contestația în anulare, va anula hotărârea atacată
și va fixa termen pentru judecarea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare
formulată de R.A.A.P.P.S., împotriva deciziei nr. 5487 din 9 decembrie 2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială pe care o anulează.
Fixează termen pentru judecata
recursului la data de 22 septembrie 2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 7 iulie 2005.