ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6893/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6893/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor
cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 18652
din 12 mai 2000 la Judecătoria sectorului 1, reclamanta SC I.A. SA București a chemat
în judecată pe R.M., pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța
să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 60.000 dolari SUA în echivalent
în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, cu titlu de daune interese
datorate în temeiul clauzei penale din contractul de prestări servicii și
actului adițional la acesta, încheiate între reclamantă și pârâtă la data de 1
octombrie 1998.
Tribunalul București, secția a III a
civilă, instanță în favoarea căreia Judecătoria sectorului 1 București și-a
declinat competența de soluționare a cauzei, prin sentința civilă nr. 152 din
31 ianuarie 2001, a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel București, secția a
III a civilă, prin decizia nr. 514 A din 12 decembrie 2002, a respins ca
nefondat apelul pârâtei.
Împotriva acestei din urmă decizii pârâta
R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
La termenul din 8 decembrie 2004,
intimata-reclamantă SC I.A. SA București, prin apărătorul său, a solicitat
instanței să ia act de renunțarea sa la însuși dreptul pretins, conform art. 247
C. proc. civ., depunând la dosarul cauzei copie certificată a declarației
autentificate date de reprezentantul legal al SC I.A. SA București în fața
notarului public în acest sens.
Principiul disponibilității
procesuale conferă părților dreptul de a se desista de la judecată ori de a
renunța la dreptul subiectiv, iar pârâtului posibilitatea de a achiesa la
pretențiile reclamantului sau chiar la hotărârea pronunțată împotriva sa.
În sistemul nostru procesual
desistarea reclamantului îmbracă două forme: renunțarea la judecată și
renunțarea la însuși dreptul pretins.
În primul caz,
reglementat de dispozițiile art. 246 C. proc. civ.,
prin renunțarea, desistarea de la judecată, care produce numai efecte
procedurale, drepturile părților rămân nestinse, astfel că reclamantul poate să
pornească o nouă acțiune, dacă între timp nu a operat prescripția. În acest
caz, instanța urmează să ia act de renunțarea la judecată și să dispună
închiderea dosarului, iar nu să respingă acțiunea.
Dimpotrivă, în caz de
renunțare la însuși dreptul pretins , conform art. 247 alin. (1) C. proc. civ.,
instanța pronunță o hotărâre prin care respinge cererea în fond iar potrivit
alin. (3) renunțarea se poate face în ședință publică sau prin înscris
autentic. Când renunțarea intervine în instanța de apel, hotărârea primei
instanțe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunțării, conform
art. 247 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind similară și în cazul în care
renunțarea intervine în fața instanței de recurs, cu precizarea că în acest caz
vor fi anulate ambele hotărâri pronunțate de instanțele de fond și apel.
Examinând actele și
lucrările dosarului, se constată că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute
de dispozițiile art. 247 C. proc. civ., reclamanta
SC I.A. SA București, prin
reprezentantul său legal, S.O., președinte al consiliului de administrație, renunțând
la însuși dreptul pretins, potrivit înscrisului autentic depus la dosar, declarația
autentificată sub nr. 1882 din 30 martie 2004 de notar public M.V.
Așa fiind, având în vedere
temeiurile mai înainte arătate, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa decizia
nr. 514 A din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă,
și sentința nr. 152 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III
a civilă, și a lua act de renunțarea reclamantei SC I.A. SA București la însuși
dreptul pretins, cu consecința respingerii în fond a acțiunii formulate de
aceasta în contradictoriu cu R.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de pârâta R.M.
împotriva deciziei nr. 514 A din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București,
secția a III a civilă.
Casează decizia recurată precum și
sentința nr. 152 din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a III a civilă,
și, luând act de renunțarea reclamantei la însuși dreptul pretins, respinge în
fond acțiunea reclamantei.
Pronunțată în ședință publică
astăzi, 8 decembrie 2004.