ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4128/2004

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta S.I.F. Banat - Crișana SA Arad a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 31 iulie 2003 privind divizarea SC A. SA Baia Mare. Acțiunea a fost înregistrată sub nr. 5934 din 26 august 2003 la Tribunalul Maramureș. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că hotărârea este nelegală deoarece convocatorul nu a fost comunicat C.N.V.M. încălcându-se dispozițiile imperative prevăzute de art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002. De asemenea, reclamanta susține că nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat (M. Of. nr. 1658/14.07.2003) și nu au fost prezenți acționarii reprezentând întregul capital social pentru a hotărî asupra unor aspecte care nu sunt cuprinse în convocator.

Cum în convocator nu erau cuprinse propunerile de divizare și din procesul-verbal al ședinței A.G.A. rezultă că s-au supus la vot și s-a hotărât asupra acestor propuneri, se consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 117 alin. (8) și art. 121 din Legea nr. 31/1990 republicată. Și încălcarea art. 109 din O.U.G. nr. 28/2002 și a art. 236 din Legea nr. 31/1990 sunt invocate ca temei al acțiunii. Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 3028 din 17 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei reținând că partea care solicită anularea hotărârii A.G.A. a făcut ea însăși propuneri de divizare, dar nefiind aprobată varianta sa a obiectat că nu s-a respectat statutul. De altfel convocatorul cuprindea mențiunea explicită a tuturor problemelor ce urmau a se discuta inclusiv supunerea la vot a proiectului de divizare.

Acest proiect avea caracter pregătitor și nefiind modificat statutul nu s-au încălcat prevederile art. 16 alin. (6) și (7). Referitor la dispozițiile art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, au fost considerate ca nefiind imperative, iar art. 109 din aceeași ordonanță, se referă la persoane fizice și nu juridice fiind suficientă împuternicirea neautentificată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând motive de nelegalitate ce vizează necomunicarea convocatorului către C.N.V.M. astfel cum prevede art. 107 O.U.G. nr. 28/2002, nerespectarea ordinii de zi publicată în M. Of. a cărei modificare era posibilă doar în prezența întregului capital social dar această condiție nu s-a realizat fapt ce atrage nulitatea hotărârii conform art. 117 alin. (8) și art. 121 din Legea nr. 31/1990.

Și lipsa procurii autentificate pentru persoanele juridice. astfel cum prevede art. 109 din O.U.G. nr. 28/20002 este considerat motiv de nulitate a hotărârii A.G.A. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 87 din 19 februarie 2004, a respins apelul reclamantei ca nefondat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 nu este imperativ neavând nici o sancțiune și nu a fost dovedit nici un prejudiciu. Referitor la dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 care prevăd că reprezentarea acționarilor în A.G.A. se va putea face și prin alte persoane decât acționarii, cu excepția administratorilor, pe bază de procură specială autentificată, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă interpretarea instanței de fond că acest text se referă la reprezentarea persoanelor fizice nu cele juridice.

Nici încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (8) și art. 121 din Legea nr. 31/1990 nu a fost acceptată de instanța de apel ca un motiv întemeiat de critică a sentinței de fond reținându-se că, în adunarea generală din 31 iulie 2003 nu s-au adoptat hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv, ci s-a făcut doar o prezentare a proiectului de divizare întocmit conform propunerilor și aprobării de principiu a adunării din 29 mai 2003, hotărârea atacată având doar caracter preparator al proiectului de divizare. Decizia din apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă care susține motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se menționează că art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 are caracter imperativ ca și art. 109 pct. 2 din aceeași ordonanță, cărora li s-a dat o interpretare greșită fiind obligatorie procura autentică pentru persoanele fizice care reprezintă o persoană juridică.

Se mai susține că, a fost încălcat art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 deoarece, în adunarea generală s-au adoptat hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv, nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat în M. Of., iar hotărârea A.G.A. nu este doar o aprobare de principiu privind proiectul de divizare ci chiar o hotărâre de divizare. În cauză a fost formulată cerere de intervenție de către Universitatea de Vest V.G. din Arad prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crișana și se susține că a fost greșit interpretat art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002 nefiind necesară o procură autentificată pentru reprezentantul persoanei juridice.

Se mai arată că însăși reclamanta a formulat propuneri de divizare și a prezentat variante care însă nu au fost acceptate de acționarii societății fiind în schimb admisă varianta de divizare propusă de Universitatea de Vest V.G. Referitor la aplicabilitatea art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată se susține că aceasta privea o etapă ulterioară A.G.A. din 31 iulie 2003 la care s-au adoptat chestiuni de principiu care urmau să fie puse în aplicare printr-o altă A.G.A. ulterioară, dar care nu a mai avut loc întrucât hotărârea A.G.A. din 31 iulie 2003 a fost atacată. Cererea de intervenția fost calificată ca fiind formulată în interesul intimatei pârâte conform art. 49 alin. (1), raportat la alin. (3) C. proc.

civ. și a fost admisă în principiu, în temeiul art. 51 C. proc. civ., la termenul de 15 septembrie 2004. Recursul declarat de reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente: Referitor la aplicabilitatea și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 107 și art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002, se constată că societatea A. SA Baia Mare nu poate fi considerată societate deținută public, în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 28/2002, întrucât textul cere fie condiția ca societatea să fi fost constituită prin subscripție publică, fie ca acțiunile acesteia să facă obiectul unei oferte publice regulat promovate și încheiate cu succes. La dosarul de fond s-a depus extras din pagina R. a societății pârâte susținându-se ipoteza a II-a textului care definește societatea deținută public.

Reclamanta omite însă a face referire și dovezi cu privire la rezultatul ofertei publice. Fără constatarea transmiterii efective a acțiunilor societății pârâte ca urmare a ofertei publice regulat promovate nu se poate susține că aceasta ar fi devenit o societate deținută public. Cu aceeași motivare se va constata că nici dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 nu au fost încălcate, nu în sensul menționat de instanțe că nu este obligatorie procura autentică, ci în sensul că aceste dispoziții nu se aplică societății pârâte nefiind o societate deținută public. Pentru aceste motive este fără relevanță caracterul imperativ al art. 107 și art. 109 din O.U.G. nr. 28/2002.

În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, corect au reținut instanțele că hotărârea adoptată nu reprezintă o modificare a actului constitutiv ci doar o prezentare a proiectului de divizare conform aprobării de principiu din 29 mai 2003, hotărârea având caracter preparator al proiectului de divizare. De altfel, se constată că însăși reclamanta a făcut propuneri de divizare și pentru că propunerea sa nu a fost aprobată invocă nerespectarea ordinii de zi din convocatorul publicat în M. Of.

Chiar dacă nu au insistat în analiza aplicabilității art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată, instanțele au făcut referire la ipoteza acestui text arătând că hotărârea din 31 iulie 2003 nu este ea însăși cea de divizare ci doar o aplicare a hotărârii din 29 mai 2003 reprezentând o fază pregătitoare a proiectului de divizare stabilind varianta agreată de majoritatea acționarilor astfel că nu era necesar ca hotărârea să includă cerințele prevăzute de art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată. Așadar, nu se poate reține neanalizarea acestei apărări și nici greșita aplicare a textului din art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă urmează a fi respins recursul acesteia.

Pentru considerentele care determină respingerea recursului se va admite cererea de intervenție formulată de Universitatea de Vest Vasile Goldiș – Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad împotriva deciziei nr. 87 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Admite cererea de intervenție formulată de Universitatea de Vest V.G. Arad, în favoarea intimatei pârâte SC A. SA Baia Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2004.