ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4128/2004

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta S.I.F. Banat -

Crișana SA Arad a solicitat anularea hotărârii A.G.A. din 31 iulie 2003 privind

divizarea SC A. SA Baia Mare.

Acțiunea a fost înregistrată

sub nr. 5934 din 26 august 2003 la Tribunalul Maramureș.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că hotărârea este nelegală deoarece convocatorul nu a fost

comunicat C.N.V.M. încălcându-se dispozițiile imperative prevăzute de art. 107

din O.U.G. nr. 28/2002.

De asemenea, reclamanta

susține că nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat (M. Of.

nr. 1658/14.07.2003) și nu au fost prezenți acționarii reprezentând întregul

capital social pentru a hotărî asupra unor aspecte care nu sunt cuprinse în

convocator. Cum în convocator nu erau cuprinse propunerile de divizare și din

procesul-verbal al ședinței A.G.A. rezultă că s-au supus la vot și s-a hotărât

asupra acestor propuneri, se consideră că s-au încălcat dispozițiile art. 117

alin. (8) și art. 121 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Și încălcarea art. 109 din

O.U.G. nr. 28/2002 și a art. 236 din Legea nr. 31/1990 sunt invocate ca temei

al acțiunii.

Tribunalul Maramureș, prin

sentința civilă nr. 3028 din 17 noiembrie 2003, a respins acțiunea reclamantei

reținând că partea care solicită anularea hotărârii A.G.A. a făcut ea însăși

propuneri de divizare, dar nefiind aprobată varianta sa a obiectat că nu s-a

respectat statutul.

De altfel convocatorul

cuprindea mențiunea explicită a tuturor problemelor ce urmau a se discuta

inclusiv supunerea la vot a proiectului de divizare. Acest proiect avea

caracter pregătitor și nefiind modificat statutul nu s-au încălcat prevederile

art. 16 alin. (6) și (7).

Referitor la dispozițiile

art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, au fost considerate ca nefiind imperative, iar

art. 109 din aceeași ordonanță, se referă la persoane fizice și nu juridice

fiind suficientă împuternicirea neautentificată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând motive de nelegalitate ce vizează

necomunicarea convocatorului către C.N.V.M. astfel cum prevede art. 107 O.U.G.

nr. 28/2002, nerespectarea ordinii de zi publicată în M. Of. a cărei modificare

era posibilă doar în prezența întregului capital social dar această condiție nu

s-a realizat fapt ce atrage nulitatea hotărârii conform art. 117 alin. (8) și

art. 121 din Legea nr. 31/1990.

Și lipsa procurii

autentificate pentru persoanele juridice. astfel cum prevede art. 109 din

O.U.G. nr. 28/20002 este considerat motiv de nulitate a hotărârii A.G.A.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia civilă nr. 87 din 19 februarie 2004, a respins apelul reclamantei ca

nefondat.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut că art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002 nu este

imperativ neavând nici o sancțiune și nu a fost dovedit nici un prejudiciu.

Referitor la dispozițiile

art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 care prevăd că reprezentarea

acționarilor în A.G.A. se va putea face și prin alte persoane decât acționarii,

cu excepția administratorilor, pe bază de procură specială autentificată,

instanța de apel a apreciat ca fiind corectă interpretarea instanței de fond că

acest text se referă la reprezentarea persoanelor fizice nu cele juridice.

Nici încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (8) și art. 121 din Legea nr. 31/1990 nu a fost

acceptată de instanța de apel ca un motiv întemeiat de critică a sentinței de

fond reținându-se că, în adunarea generală din 31 iulie 2003 nu s-au adoptat

hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv, ci s-a făcut doar o

prezentare a proiectului de divizare întocmit conform propunerilor și aprobării

de principiu a adunării din 29 mai 2003, hotărârea atacată având doar caracter

preparator al proiectului de divizare.

Decizia din apel a fost

atacată cu recurs de către reclamantă care susține motivele prevăzute de art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se menționează că art. 107

din O.U.G. nr. 28/2002 are caracter imperativ ca și art. 109 pct. 2 din aceeași

ordonanță, cărora li s-a dat o interpretare greșită fiind obligatorie procura

autentică pentru persoanele fizice care reprezintă o persoană juridică.

Se mai susține că, a fost

încălcat art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 deoarece, în adunarea

generală s-au adoptat hotărâri cu privire la modificarea actului constitutiv,

nu a fost respectată ordinea de zi din convocatorul publicat în M. Of., iar

hotărârea A.G.A. nu este doar o aprobare de principiu privind proiectul de

divizare ci chiar o hotărâre de divizare.

În cauză a fost formulată

cerere de intervenție de către Universitatea de Vest V.G. din Arad prin care se

solicită respingerea recursului declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crișana și

se susține că a fost greșit interpretat art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr.

28/2002 nefiind necesară o procură autentificată pentru reprezentantul

persoanei juridice.

Se mai arată că însăși

reclamanta a formulat propuneri de divizare și a prezentat variante care însă

nu au fost acceptate de acționarii societății fiind în schimb admisă varianta

de divizare propusă de Universitatea de Vest V.G.

Referitor la aplicabilitatea

art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată se susține că aceasta privea o etapă

ulterioară A.G.A. din 31 iulie 2003 la care s-au adoptat chestiuni de principiu

care urmau să fie puse în aplicare printr-o altă A.G.A. ulterioară, dar care nu

a mai avut loc întrucât hotărârea A.G.A. din 31 iulie 2003 a fost atacată.

Cererea de intervenția fost

calificată ca fiind formulată în interesul intimatei pârâte conform art. 49

alin. (1), raportat la alin. (3) C. proc. civ. și a fost admisă în principiu,

în temeiul art. 51 C. proc. civ., la termenul de 15 septembrie 2004.

Recursul declarat de

reclamantă este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la aplicabilitatea

și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 107 și art. 109 alin. (2) din

O.U.G. nr. 28/2002, se constată că societatea A. SA Baia Mare nu poate fi

considerată societate deținută public, în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 28/2002,

întrucât textul cere fie condiția ca societatea să fi fost constituită prin

subscripție publică, fie ca acțiunile acesteia să facă obiectul unei oferte

publice regulat promovate și încheiate cu succes.

La dosarul de fond s-a depus

extras din pagina R. a societății pârâte susținându-se ipoteza a II-a textului

care definește societatea deținută public.

Reclamanta omite însă a face

referire și dovezi cu privire la rezultatul ofertei publice. Fără constatarea

transmiterii efective a acțiunilor societății pârâte ca urmare a ofertei

publice regulat promovate nu se poate susține că aceasta ar fi devenit o

societate deținută public.

Cu aceeași motivare se va

constata că nici dispozițiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/2002 nu au

fost încălcate, nu în sensul menționat de instanțe că nu este obligatorie

procura autentică, ci în sensul că aceste dispoziții nu se aplică societății

pârâte nefiind o societate deținută public. Pentru aceste motive este fără

relevanță caracterul imperativ al art. 107 și art. 109 din O.U.G. nr. 28/2002.

În ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, corect au reținut

instanțele că hotărârea adoptată nu reprezintă o modificare a actului

constitutiv ci doar o prezentare a proiectului de divizare conform aprobării de

principiu din 29 mai 2003, hotărârea având caracter preparator al proiectului

de divizare. De altfel, se constată că însăși reclamanta a făcut propuneri de

divizare și pentru că propunerea sa nu a fost aprobată invocă nerespectarea

ordinii de zi din convocatorul publicat în M. Of.

Chiar dacă nu au insistat în

analiza aplicabilității art. 236 din Legea nr. 31/1990 republicată, instanțele

au făcut referire la ipoteza acestui text arătând că hotărârea din 31 iulie 2003

nu este ea însăși cea de divizare ci doar o aplicare a hotărârii din 29 mai

2003 reprezentând o fază pregătitoare a proiectului de divizare stabilind

varianta agreată de majoritatea acționarilor astfel că nu era necesar ca

hotărârea să includă cerințele prevăzute de art. 236 din Legea nr. 31/1990

republicată.

Așadar, nu se poate reține

neanalizarea acestei apărări și nici greșita aplicare a textului din art. 236

din Legea nr. 31/1990 republicată.

Negăsindu-se întemeiate

motivele de recurs invocate de reclamantă urmează a fi respins recursul

acesteia.

Pentru considerentele care

determină respingerea recursului se va admite cererea de intervenție formulată

de Universitatea de Vest Vasile Goldiș – Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad împotriva

deciziei nr. 87 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ.

Admite cererea de

intervenție formulată de Universitatea de Vest V.G. Arad, în favoarea intimatei

pârâte SC A. SA Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 octombrie 2004.