ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3776/2003

Asupra recursului de față constată: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.I.F. Banat – Crișana a chemat în judecată pe pârâta SC R.A. SA Alba Iulia, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la răscumpărarea celor 24.943 acțiuni nominative, ce-i aparțin reclamantei, și la câte 1.000.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acțiunii și până la răscumpărarea acțiunilor. Reclamanta și-a întemeiat cererea pe completarea obiectului de activitate al societății pârâte, cu activitatea de extracție de pietre de construcție. Tribunalul Alba, prin sentința comercială nr. 256 din 24 aprilie 2001, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., neindicând contravaloarea acțiunilor pretinse și nici modalitatea de calcul pentru a se putea stabili cuantumul solicitat, împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, susținând că cererea sa are ca obiect constatarea dreptului său la retragerea din societate și nu pretenții bănești, timbrând, în consecință, cu suma 30.000 lei, ceea ce confirmă caracterul neevaluabil al cererii întemeiate pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul cu motivarea că, prin hotărârea A.G.A. a fost completat domeniul de activitate al societății și nu schimbarea obiectului acesteia.

Împotriva deciziei nr. 2/A din 4 ianuarie 2002, reclamanta S.I.F. Banat – Crișana a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța de apel s-a pronunțat prin aplicarea greșită a legii, ignorând intenția intimatei-pârâte de abandonare a obiectului principal de activitate, în condițiile în care 90% din activele ce deserveau această sferă de activitate au fost înstrăinate. Se mai susține că, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de efectuarea a unei expertize care să stabilească structura veniturilor pe categorii de activități, pentru a demonstra că, în mod nejustificat, se menține înregistrat obiectul de activitate principal, când, în realitate, activitatea este desfășurată pe sediul secundar.

Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 133 alin. (1) din Legea 31/1990, acționarii care nu sunt de acord cu hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, privind schimbarea obiectului principal de activitate, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor pe care le posedă. La alin. (2) al aceleiași articol se prevede că, odată cu declarația de retragere, acționarii respectivi vor depune și acțiunile pe care le dețin. În cauză, Adunarea Generală a Acționarilor SC R.A.

SA, din 13 noiembrie 2001, a hotărât completarea obiectului de activitate cu activitatea de extracția pietrei pentru construcții cod CAEN 1411, fapt înscris în procesul-verbal de ședință și în rezoluția O.R.C. nr. 320 din 25 aprilie 2001, precum și în certificatul de mențiuni din 10 octombrie 2001 și nu schimbarea obiectului de activitate. Potrivit art. 8 din actul constitutiv al SC R.A. SA, obiectul principal de activitate este a) CAEN 702, respectiv, închirierea și subînchirierea bunurilor proprii sau închiriate imobiliare și comerțul cu amănuntul și cu ridicata, iar obiectul secundar cuprinde un număr mult mai mare de activități, iar în partea finală a obiectului secundar, figurează și extracția pietrei pentru construcții.

Față de dovezile clare, din care rezultă că este vorba de completarea obiectului secundar de activitate și nu schimbarea sa, legal instanța de apel a considerat neconcludentă efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească structura veniturilor pe categorii de activități. Oscilația și ponderea veniturilor pot surveni independent de schimbarea obiectului de activitate. Astfel fiind, în raport cu dispozițiile art. 8 lit. c) din Legea nr. 31/1990, care distinge între domeniul de activități și activitatea principală a societății comerciale, ținând seama și de dispozițiile limitative și exprese ale art. 133 alin. (2) din aceeași lege, privind cazurile în care acționarul are dreptul retragerii din societate, condiții pe care recurentul-reclamant nu le-a îndeplinit, decizia de respingere, ca nefondată, a apelului este legală și temeinică.

Față de considerentele arătate, recursul declarat este nefondat și a fost respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat Crișana SA Arad, împotriva deciziei nr. 2/A din 4 ianuarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2003.