ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3444/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 760 din 6 aprilie 2001,

Tribunalul Bistrița Năsăud a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta

S.I.F. Banat Crișana SA Arad împotriva SC A. SA și s-a luat act de renunțarea

la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva SC S.P. SA și

SC N.D. SRL Bistrița.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dividendelor

aferente exercițiului financiar pentru anul 1996 stabilite de A.G.A., însă,

acestea nu sunt datorate, întrucât a avut loc o divizare a acesteia și, conform

proiectului de divizare, s-a stabilit că nici una dintre părți nu mai are nici

o pretenție față de cealaltă, proiectul fiind un act semnat și însușit de toate

părțile, inclusiv de reclamantă, fiind urmată și procedura prevăzută de art.

237 din Legea nr. 31/1990.

În consecință, nici capătul de cerere formulat

ulterior de reclamantă, având ca obiect constatarea nulității absolute a

hotărârii adunării generale a acționarilor, privind repartizarea dividendelor,

nu este întemeiată în condițiile în care reclamanta nu a contestat nicicând

valabilitatea și corectitudinea operațiunilor financiare ale societății,

concretizate în bilanțul contabil întocmit și nici conținutul proiectului de

divizare care, de altfel, întrunește toate cerințele prevăzute de art. 236 din

Legea nr. 31/1990, cu atât mai mult cu cât nu a formulat acțiune împotriva

societăților nou înființate.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

reclamanta, criticile vizând interpretarea eronată de către instanța de fond a

dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 31/1990, referitoare la distribuirea

dividendelor, cât și art. 178 din același act normativ, potrivit căruia este

necesar preluarea unei cote de cel puțin 5% anual pentru formarea fondului de

rezervă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 901 din 27 septembrie 2001 a

respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date, instanța de apel a

reținut că reclamanta nu a făcut nici un fel de opoziție nici cu prilejul

adoptării hotărârii A.G.A., prin care s-a repartizat dividendele, și nici cu

ocazia divizării SC A. SA, în condițiile în care în proiectul de divizare se

menționează că nici una dintre societățile rezultate în urma divizării nu are

vreo pretenție de formulat, nefiind încălcată nici o normă imperativă care să

conducă la nulitatea hotărârii A.G.A.

La data de 27 decembrie 2001, reclamanta a declarat

recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate

și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9, apreciere făcută de instanța

supremă în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. ultim C. proc. civ.

Se susține că s-a dat o interpretare eronată

dispozițiilor art. 67 alin. (2) și art. 178 din Legea nr. 31/1990, referitor la

repartizarea dividendelor și obligativitatea rezervei legale.

Recursul este nefondat.

Bilanțul contabil, proiectul de divizare, relevă

faptul că reclamanta a avut calitatea de acționar la SC A. SA Bistrița, până în

anul 1998, când, urmare a divizării, a primit cota de 300%, cât deținea din

capitalul social. La data proiectului de divizare, care a fost semnat și

însușit de părți, printre care și reclamanta, părțile și-au înscris prevederea

de la punctul F, potrivit căreia nici una dintre părți, ca urmare a divizării

stabilite și acceptate, nu mai are de formulat nici o pretenție una față de

alta.

Văzând bilanțul contabil, precum și procesul verbal

al adunării generale în care s-a aprobat bilanțul contabil pe anul 1996, se

constată că dividendele realizate nu s-au repartizat, urmând a fi utilizate

pentru plata creditelor luate în vederea privatizării.

Cum adunarea generală a acționarilor a hotărât

nerepartizarea dividendelor, nu se poate reține că au fost încălcate

dispozițiile Legii nr. 31/1990 sau a actului constitutiv, situație în care

soluția pronunțată este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins, ca

nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Banat

Crișana SA Arad împotriva deciziei nr. 901 din 27 septembrie 2001 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta reclamantă să plătească intimatei

pârâte, SC A. SA Bistrița, suma de 6.350.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2003.