ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1017/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

pronunțată la data de 8 octombrie 2003, în cauza privind pe reclamantul J.D.,

în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. și C.J.A.S. Vaslui, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, a suspendat judecata, conform art.

244 alin. (2) C. proc. civ., apreciind ca temeinică, cererea formulată în acest

sens, de C.J.A.S. Vaslui, motivat de împrejurarea că a formulat o plângere

penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals de către J.M.,

care a acționat în calitate de reprezentantă a cabinetului medical individual

al reclamantului J.D.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs, reclamantul J.D., prin mandatarul său, J.M., invocând

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul, în

dezvoltarea motivului de recurs invocat, a ridicat numeroase excepții vizând

atât lipsa calității procesuale active a C.J.A.S. Vaslui, cât și lipsa

capacității de exercițiu a acestei autorități.

Recurentul a susținut că

actuala C.J.A.S. Vaslui nu putea sta în judecată și nu putea formula cererea de

suspendare și plângerea penală în numele fostei C.J.A.S. Vaslui, care a semnat

contractul care face obiectul plângerii penale. S-a mai susținut că actuala

C.J.A.S. Vaslui, înființată la 1 ianuarie 2003 nu are și nici nu a dovedit

interesul de a formula cererea de suspendare și plângerea penală.

În fine, tot ca motiv de

recurs, a fost invocată și excepția inadmisibilității probei cu martori,

recurentul arătând că se opune admiterii probei cu martori și expertiză,

împotriva a ceea ce este cuprins în contractul ce formează obiectul plângerii

penale.

Examinând măsura suspendării

dispusă de instanța de fond, în raport cu criticile formulate și prin prisma

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost în

mod legal dispusă, astfel că recursul de față urmează a fi respins ca nefondat,

pentru următoarele considerațiuni.

Nici una din criticile

formulate de recurent nu poate fi reținută, după cum nici excepțiile invocate

și care vizează modalitatea și procedura soluționării acțiunii pe fond, nu vor

fi primite în recursul de față, ce vizează exclusiv legalitatea și temeinicia

unei încheieri de suspendare a judecării cauzei și nicidecum aspecte

referitoare la fondul litigiului.

Din această perspectivă,

Înalta Curte apreciază, în raport și cu actele noi depuse în recurs, că în

ciuda faptului că suspendarea judecății pentru cazurile prevăzute de art. 244 C.

proc. civ., este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea

judecătorului de a aprecia, de la caz la caz, în funcție de situația de fapt,

în speță, această măsură în mod just a fost apreciată, ca fiind oportună, fiind

legală și temeinică.

Actul nou depus, respectiv

copia dispozitivului sentinței penale nr. 2537 din 9 noiembrie 2004 a

Judecătoriei Vaslui, certifică faptul că a fost admisă plângerea formulată de

C.J.A.S. Vaslui împotriva rezoluției Procurorului, nr. 1862/P/2003 și s-a

dispus trimiterea cauzei, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în

vederea începerii urmăririi penale, urmând a fi audiați J.M., J.D. și P.S., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals în legătură cu

modificarea contractului de furnizare de servicii medicale.

Pentru toate cele sus

arătate și reținând că măsura suspendării pronunțată conform art. 244 pct. 2 C.

proc. civ., a fost legal și oportun dispusă, urmând a fi menținută, recursul de

față va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de J.D. împotriva încheierii din 8 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.