ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2005

Asupra recursului de față:

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Z.G., cere trimiterea în

judecată a numiților: E.I., comisar șef, G.E., comisar de poliție, C.N.,

inspector principal, M.I., agent șef și C.F., agent șef adjunct, pentru

infracțiunile de violare de domiciliu, abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246 și

art. 250 alin. (2) C. pen.

Petiționarul motivează că,

la data de 11 aprilie 2003, împreună, sus-numiții i-au făcut o percheziție, cu

care prilej l-au agresat.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, prin rezoluțiile din 11 iulie 2003 și din 10 iunie 2004

(dosarele nr. 799/P/2003 și nr. 1353/P/2004) dispune neînceperea urmăririi

penală.

Parchetul motivează că,

fiind în vârstă și singur, petiționarul a angajat-o pe numita C.A., să-i facă

menajul, apoi a îndemnat-o să stânjenească activitatea din barul, aflat în

aceeași incintă, bar cu al cărui proprietar, petiționarul se afla în litigiu.

În aceste condiții, C.A. i-a

cerut petiționarului să-i restituie buletinul de identitate, deoarece dorește

să plece.

Petiționarul a refuzat să-i

restituie buletinul menajerei, pe care a amenințat-o că o ucide, dacă nu se

potolește.

Sechestrată, menajera a

cerut ajutor, scriind un bilet, pe care l-a aruncat pe fereastra, prevăzută cu

gratii, a imobilului.

Biletul a fost găsit de

E.V., angajat al barului, care l-a anunțat pe A.N., patronul localului. Acesta

din urmă a sesizat poliția.

Lucrătorii de poliție au

venit și au cerut petiționarului să deschidă, însă acesta a refuzat, motivând

că nu are menajeră.

Din locul în care se afla

sechestrată, menajera a trimis, însă, o altă cerere de ajutor, însoțită de

strigăte disperate, împrejurare în care a fost eliberată de către E.V. și

V.M.D., care au deschis poarta.

La ieșirea din locul unde

fusese sechestrată, C.A. și-a pierdut cunoștința.

Polițiștii au cerut

explicații petiționarului, care a refuzat să le dea.

De asemenea, petiționarul a

refuzat să însoțească polițiștii la sediul secției, concomitent, el a insultat

polițiștii, care l-au condus, forțat la secție. Aici, petiționarul a cerut să

fie dus la spital, deoarece îi este rău.

Astfel, petiționarul a fost

dus la Spitalul Sfântul Pantelimon, unde, însă, nu a fost internat, nefiind

necesară o asemenea măsură, au apreciat medicii.

Cu fișa de observație de la

spital, petiționarul s-a prezentat la I.M.L., unde s-a constatat că prezintă

leziuni vindecabile în 2 -3 zile tratament medical.

La rândul ei, C.A. a cerut

ca petiționarul să fie trimis în judecată pentru că, ilegal, a lipsit-o de

libertate.

Pentru elucidarea cazului,

poliția a cerut parchetului o autorizație de percheziție la domiciliul lui Z.G.

Cu autorizația, emisă de

parchet, polițiștii au efectuat percheziția în locuința lui Z.G., unde au găsit

fotografiile A.C. și mai multe spray-uri lacrimogene.

Procesul – verbal de

percheziție a fost semnat și de Z.G., care nu a făcut obiecții.

Z.G. a cerut desființarea

sus-menționatelor rezoluții ale parchetului și trimiterea în judecată a

polițiștilor, care l-au agresat.

Curtea de Apel București,

secția II–a penală, prin sentința nr. 114 din 29 octombrie 2004, a respins, ca

nefondată, plângerea, cu motivarea esențială, că polițiștii reclamanți și-au

îndeplinit, conform legii, atribuțiile de servici.

Prin recursul de față,

petiționarul critică sentința, reiterând cererea introductivă.

Critica nu este fondată.

Polițiștii, reclamați de

petiționarul recurent, și-au îndeplinit, conform legii, obligațiile de

serviciu, așa cum, corect, reține curtea de apel.

Astfel, polițiștii s-au

deplasat la locuința petiționarului, având în vedere plângerea A.C. că ar fi

fost sechestrată, situație confirmată de martorii E.V. și N.A.

În locuința petiționarului,

percheziția s-a efectuat cu autorizația procurorului, iar petiționarul a

semnat, fără obiecții, procesul – verbal de percheziție.

În acest proces – verbal se

menționează că, în locuința petiționarului, s-a găsit spray-ul cu care A.C. ar

fi fost agresată, conform declarațiilor acesteia.

Leziunile reclamate de

petiționar, s-au putut produce în condițiile în care el a refuzat să meargă la

poliție, pentru a da explicații cu privire la plângerea A.C.

Nici în acest caz nu s-a

făcut proba că polițiștii ar fi abuzat de funcțiile lor.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul Z.G. împotriva sentinței penale nr. 114 din

29 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă petiționarul să

plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.