ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 82 din 2 august 2004, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției nr.

367/P/2003 din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

În motivarea sentinței se

rețin următoarele:

Inspectorul de poliție

N.I.S., de la Poliția sector 4 București, potrivit actelor premergătoare,

acuzat de petiționar că, a tergiversat soluționarea lucrării referitoare la

medicii S.L. și T.C., nu rezultă că ar fi comis această faptă și nici că

acestuia i s-ar fi adus vreo vătămare a intereselor legale.

În aceste condiții, s-a dat

rezoluția din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, de neîncepere a urmăririi penale față de inspectorul de poliție

N.I.S. împotriva căruia a formulat plângere petiționarul pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen. și

anume de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea

infractorului.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul a introdus plângere, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

și pe care Curtea de Apel București, secția I penală, a respins-o, ca

nefondată, prin sentința penală sus-menționată, respectiv nr. 82 din 2 august

2004.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, petiționarul a declarat recurs, solicitând a se

relua ancheta de la procuratură, apreciind-o insuficientă.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele

dosarului se reține că, petiționarul C.V., prin sentința penală nr. 1540/1999

(rămasă definitivă), pronunțată de Judecătoria sector 6 București, a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere și

obligat la tratament medical până la însănătoșire pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen. Ca situație de fapt, se reține că

petiționarul (având calitatea de inculpat), la 13 noiembrie 1997, a lovit pe

partea vătămată G.A., cu un cric și o bâtă, în zona feței și a antebrațului

stâng, acesta având nevoie pentru vindecare de 45-50 zile îngrijiri medicale.

La data de 8 august 2000,

petiționarul a formulat plângere penală împotriva medicilor S.L. și T.C.,

acuzându-i de falsificarea actelor medicale eliberate părții vătămate G.A.

Această plângere (lucrare) a fost repartizată inspectorului de poliție N.I.S.

și care la 18 mai 2001 a propus neînceperea urmăririi penale față de cei doi

medici indicați mai sus.

După aceasta, parchetul a

confirmat propunerea lucrătorului de poliție prin 4 rezoluții succesive, prima

dintre ele, având data de 22 iulie 2002.

Petiționarul după ce a

parcurs aceste etape, la data de 27 februarie 2003, se constată că a formulat

plângere penală, împotriva inspectorului de poliție N.I.S. și prin care îl

acuză de îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, prin

tergiversarea soluționării lucrării referitoare la cei doi medici

susmenționați.

La data de 26 septembrie

2003, deci după ce se dă rezoluția din 11 august 2003 și prin care se dispune

neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de poliție N.I.S.,

petiționarul introduce plângerea penală de față, iar de data aceasta susține că

lucrătorul de poliție a dat dovadă de lipsă de profesionalism.

Cum, toate actele și

acțiunile petiționarului au fost examinate corect și în succesiunea derulării

lor și cum, alte acte nu s-au mai depus, recursul de față urmează a fi respins,

ca nefondat, cu atât mai mult cu cât, toate actele medicale de care s-a folosit

partea vătămată G.A. și eliberate de cei doi medici, se constată că au fost

avizate, la 8 ianuarie 2002 de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L.

și la insistențele petentului.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr. 82 din 2

august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petiționarul să

plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.