ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 82 din 2 august 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției nr. 367/P/2003 din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea sentinței se rețin următoarele: Inspectorul de poliție N.I.S., de la Poliția sector 4 București, potrivit actelor premergătoare, acuzat de petiționar că, a tergiversat soluționarea lucrării referitoare la medicii S.L. și T.C., nu rezultă că ar fi comis această faptă și nici că acestuia i s-ar fi adus vreo vătămare a intereselor legale. În aceste condiții, s-a dat rezoluția din 11 august 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de neîncepere a urmăririi penale față de inspectorul de poliție N.I.S.

împotriva căruia a formulat plângere petiționarul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen. și anume de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului. Împotriva acestei rezoluții petiționarul a introdus plângere, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. și pe care Curtea de Apel București, secția I penală, a respins-o, ca nefondată, prin sentința penală sus-menționată, respectiv nr. 82 din 2 august 2004. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, petiționarul a declarat recurs, solicitând a se relua ancheta de la procuratură, apreciind-o insuficientă. Recursul este nefondat.

Examinându-se actele dosarului se reține că, petiționarul C.V., prin sentința penală nr. 1540/1999 (rămasă definitivă), pronunțată de Judecătoria sector 6 București, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere și obligat la tratament medical până la însănătoșire pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 181 C. pen. Ca situație de fapt, se reține că petiționarul (având calitatea de inculpat), la 13 noiembrie 1997, a lovit pe partea vătămată G.A., cu un cric și o bâtă, în zona feței și a antebrațului stâng, acesta având nevoie pentru vindecare de 45-50 zile îngrijiri medicale. La data de 8 august 2000, petiționarul a formulat plângere penală împotriva medicilor S.L.

și T.C., acuzându-i de falsificarea actelor medicale eliberate părții vătămate G.A. Această plângere (lucrare) a fost repartizată inspectorului de poliție N.I.S. și care la 18 mai 2001 a propus neînceperea urmăririi penale față de cei doi medici indicați mai sus. După aceasta, parchetul a confirmat propunerea lucrătorului de poliție prin 4 rezoluții succesive, prima dintre ele, având data de 22 iulie 2002. Petiționarul după ce a parcurs aceste etape, la data de 27 februarie 2003, se constată că a formulat plângere penală, împotriva inspectorului de poliție N.I.S. și prin care îl acuză de îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, prin tergiversarea soluționării lucrării referitoare la cei doi medici susmenționați.

La data de 26 septembrie 2003, deci după ce se dă rezoluția din 11 august 2003 și prin care se dispune neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de poliție N.I.S., petiționarul introduce plângerea penală de față, iar de data aceasta susține că lucrătorul de poliție a dat dovadă de lipsă de profesionalism. Cum, toate actele și acțiunile petiționarului au fost examinate corect și în succesiunea derulării lor și cum, alte acte nu s-au mai depus, recursul de față urmează a fi respins, ca nefondat, cu atât mai mult cu cât, toate actele medicale de care s-a folosit partea vătămată G.A. și eliberate de cei doi medici, se constată că au fost avizate, la 8 ianuarie 2002 de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.M.L.

și la insistențele petentului. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr. 82 din 2 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă petiționarul să plătească suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.