ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 29 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.C. și a fost menținută soluția dată prin rezoluția atacată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Petiționarul D.C. a formulat plângere penală împotriva judecătorului L.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 242 și art. 264 C. pen. Prin rezoluția nr. 2401/P/2004 din 30 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile mai sus arătate cu motivarea că faptele pretins săvârșite de judecătorul S.L.

nu există. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 77/II/2/2005 din 31 ianuarie 2005, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a mai reținut că rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, în speță faptele penale imputate judecătorului S.L. nu există. Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, a respins în mod corect plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluțiilor date în cauza privind pe judecătorul L.S. întrucât nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale în legătură cu dosarul penal nr. 3071/2001 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, în care D.C.

figurează ca parte vătămată, iar ca inculpați, P.S., P.C., I.A., A.M., D.D., P.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire, amenințare și insultă, prevăzute de art. 180 alin. (1), art. 193 și art. 205 C. pen. Din verificarea dosarului menționat rezultă că judecătorul L.S. a prezidat numai ședința publică din data de 17 septembrie 2002, dată la care a luat măsurile procedurale necesare, respectiv a dispus citarea unuia dintre inculpați față de care citarea nu a fost legal îndeplinită și a solicitat reactualizarea fișelor de cazier judiciar ale inculpaților. În raport de această împrejurare, justificat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același cod, neînceperea urmăririi penale față de judecătorul L.S. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sustragere sau distrugere de înscrisuri și favorizarea infractorului, rezoluție menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 77/II/2/2005 din 31 ianuarie 2005. Prima instanță a verificat toate susținerile petiționarului și întrucât nu a constatat comiterea vreunei fapte penale de către judecătorul L.S. corect a respins plângerea formulată. Ca atare, recursul declarat de petiționar nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din același cod;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 47 din 29 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă petiționarul la plata sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2005.