ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4053/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47

din 29 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul D.C. și a fost menținută soluția dată prin

rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Petiționarul D.C. a formulat

plângere penală împotriva judecătorului L.S., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 249, art. 242 și art. 264 C. pen.

Prin rezoluția nr. 2401/P/2004

din 30 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile mai sus arătate cu

motivarea că faptele pretins săvârșite de judecătorul S.L. nu există.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 77/II/2/2005 din 31 ianuarie 2005, a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a mai reținut că

rezoluțiile atacate sunt temeinice și legale, în speță faptele penale imputate

judecătorului S.L. nu există.

Împotriva acestei sentințe

petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea plângerii așa

cum a fost formulată.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, pe baza

probelor administrate în cauză, a respins în mod corect plângerea formulată de

petiționar împotriva rezoluțiilor date în cauza privind pe judecătorul L.S. întrucât

nu rezultă săvârșirea vreunei fapte penale în legătură cu dosarul penal nr. 3071/2001

aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, în care D.C. figurează ca

parte vătămată, iar ca inculpați, P.S., P.C., I.A., A.M., D.D., P.F., pentru

săvârșirea infracțiunilor de lovire, amenințare și insultă, prevăzute de art. 180

alin. (1), art. 193 și art. 205 C. pen.

Din verificarea dosarului

menționat rezultă că judecătorul L.S. a prezidat numai ședința publică din data

de 17 septembrie 2002, dată la care a luat măsurile procedurale necesare,

respectiv a dispus citarea unuia dintre inculpați față de care citarea nu a

fost legal îndeplinită și a solicitat reactualizarea fișelor de cazier judiciar

ale inculpaților.

În raport de această împrejurare,

justificat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art.

228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) din același

cod, neînceperea urmăririi penale față de judecătorul L.S. sub aspectul

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sustragere

sau distrugere de înscrisuri și favorizarea infractorului, rezoluție menținută

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin

rezoluția nr. 77/II/2/2005 din 31 ianuarie 2005.

Prima instanță a verificat

toate susținerile petiționarului și întrucât nu a constatat comiterea vreunei

fapte penale de către judecătorul L.S. corect a respins plângerea formulată.

Ca atare, recursul declarat

de petiționar nu este fondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) din același cod;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 47 din 29

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 1 iulie 2005.