ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.04.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3216/2005

HOTĂRÂRE
21.04.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3216/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3588 din 12

decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanții R.I.M. și R.P. împotriva pârâților D.A., D.E., D.N. și

H.G. și: dispune evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamanților

înscris în C.F. nr. 321, nr. top 156/4; dispune rezoluțiunea promisiunii

vânzării-cumpărării materializată în actul sub semnătură privată intitulat

contract de vânzare cumpărare din 26 aprilie 1996 și revenirea la situația

anterioară cu obligarea reclamanților la restituirea sumei de 9.500.000 lei;

obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată; respinge cererea

reconvențională formulată de pârâții reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel pârâții, prin care au solicitat obligarea reclamantei R.I. la

restituirea avansului de 9.500.000 la valoarea actualizată, ținând seama de

devalorizarea monedei naționale în perioada 1996-2004.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 627 din 17 martie 2004 a admis apelul pârâților, a schimbat în parte

sentința atacată, în sensul că reclamanții R.I.M. și R.P. vor fi obligați să

restituie către pârâți suma de 9.500.000 lei reactualizată la data plății.

Instanța de apel a reținut că

cererea pârâților este justificată, fiind admisibilă în apel în temeiul art. 294

alin. (2) C. proc. civ., fiind de notorietate că moneda națională se

devalorizează datorită procesului inflaționist. Suma de 9.500.000 lei achitată

de pârâți reclamanților la 26 aprilie 1996 s-a devalorizat în mod cert, fapt ce

impune reactualizarea la data executării.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții R.P. și R.I.M., invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că în cauză

nu erau aplicabile prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., neapărând nici

una din situațiile prevăzute de textul de lege; în perioada pentru care se cere

reactualizarea, pârâții au ocupat imobilul fără plata vreunei chirii,

reactualizarea sumei fiind contrară legii (art. 1298 C. civ.)

Recursul este fondat în limitele și

pentru considerentele ce urmează.

Prin cererea introductivă

reclamanții au solicitat numai evacuarea pârâților din imobilul proprietatea

lor.

Urmarea apărărilor pârâților făcute

prin întâmpinare, reclamanții își întregesc acțiunea solicitând și rezoluțiunea

promisiunii vânzării cumpărării, materializată în actul sub semnătură privată

intitulat „Contract de vânzare cumpărare” din 26 aprilie 1996, cu toate

consecințele ce decurg din aceasta.

În fața instanței de fond nu s-a

solicitat de către pârâți recalcularea avansului plătit, în raport de vreun

criteriu, pentru a se stabili o sumă certă la care să fie obligați reclamanții

în situația admiterii acțiunii.

Prin cererea de apel pârâții

solicită o reactualizare, de principiu, a avansului plătit, fără să solicite o cuantificare

a acestuia.

Conform art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. în apel nu se pot face alte cereri noi.

Chiar în modul în care a fost formulată

cererea, aceasta apare tot ca cerere nouă.

Este adevărat că potrivit art. 294

alin. (2) C. proc. civ., în apel se pot cere dobânzi, rate, venituri ajunse la

termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.

Examinând cererea pârâților făcută

în fața instanței de apel se constată că aceasta nu se încadrează în vreuna din

ipotezele prevăzute de textul de lege citat.

Solicitarea nu privește dobânzi,

rate ori venituri ajunse la termen. Aceasta nu privește nici despăgubiri ivite

după darea hotărârii instanței de fond, deoarece problema reactualizării putea

fi cunoscută de principiu, de către pârâți și deci putea fi solicitată în fața

instanței de fond.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, hotărârea

atacată casată și menținută sentința instanței de fond.

Admite recursul declarat de reclamanții R.P.

și R.I.M. împotriva deciziei civile nr. 627/a din 15 martie 2004 a Curții de

Apel Cluj, pe care o casează și păstrează sentința civilă nr. 3588 din 12

decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în totalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2789/2004
. civ., pârâta trebuie să restituie reclamantei prețul achitat dar nu și diferența de 216.140.959 lei, cerută de reclamantă cu titlu de actualizare a prețului și care, potrivit calculelor depuse la dosar, reprezintă de fapt rata inflației p
ÎCCJ 2005-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4927/2005
nr. 305 din 23 mai 2003, a respins apelul C.G.M.B., și a admis apelul declarat de pârâții P., schimbând, în parte, sentința civilă nr. 50/2001, în sensul obligării celor două chemate în garanție, C.G.M.B. și SC R.V. la plata sumei de 29.783
ÎCCJ 2004-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Într-un prim ciclu procesul, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 188 din 12 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea formulată de G.S. împot
ÎCCJ 2003-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4624/2003
tul, C.R.V., s-a reținut că împrumutul nu a fost acordat acestuia, ci societății pârâte. Prin decizia nr. 46 din 5 februarie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de recl
ÎCCJ 2003-07-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3400/2003
, timp în care a avut loc o continuă devalorizare a monedei naționale, ceea ce a determinat instanțele să rețină, în mod justificat, că repunerea în situația anterioară a părților trebuie să țină seama de această împrejurare. Într-adevăr, c
Sursă