ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4120/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la nr. 7580 din 20 iunie

2003, precizată la termenul din 24 septembrie 2003, reclamanta S.V., a chemat

în judecată pe pârâții G.V. și G.D., solicitând să se constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 454 din 13

februarie 2003 la B.N.P. G.F. din Bacău.

În

motivarea acțiunii reclamanta arată că deși s-a încheiat contractul de vânzare

cumpărare cu rezerva uzufructului viager, în realitate ea a crezut că este vorba

de un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere din partea

pârâților (G.D. fiind nepoata reclamantei) întrucât datorită decesului tatălui

său în anul 1985, decesului mamei sale în anul 2001 și decesului fratelui mamei

ei în anul 2003 a suferit o depresie psihică fiind diagnosticată cu „sistem

vestivular în context neuroastenic și depresie cu manifestări axioase și

tulburări de concentrare” și în consecință dorea să locuiască și să fie ajutată

de persoane de bună credință; pentru apartament nu a primit prețul stipulat în

contract deși în contract se menționează achitarea prețului.

Reclamanta

și-a completat acțiunea în sensul obligării pârâților la plata contravalorii

instalației de încălzire a apartamentului, deoarece pârâții au debranșat locuința

de la instalația comună, însă la termenul din 28 ianuarie 2004 a depus la dosar

o petiție arătând că renunță la capătul de cerere privind pretențiile.

Pârâții

G.V. și G.D. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât

contractul s-a încheiat în mod valabil, ei au achitat prețul iar notarul a

citit părților contractul în care se precizează că este vorba de rezervarea

uzufructului viager de către reclamantă.

Prin

sentința civilă nr. 582 din 4 februarie 2004 a Judecătoriei Bacău s-a luat act

de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect pretenții și s-a

respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare

cumpărare, ca nefondat.

Pentru

a pronunța această sentință judecătoria a reținut că s-a încheiat valabil

contractul de vânzare cumpărare cu rezerva uzufructului de către reclamantă și

plata prețului de către pârâți, iar reclamanta nu a dovedit aserțiunile din

cererea introductivă referitoare la nulitatea absolută a contractului pentru

eroare și fraudă la lege.

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 582 din 4 februarie 2004

a Judecătoriei Bacău a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1265 din 29

septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cu motivarea că

reclamanta nu a contestat faptul că în încheierea de autentificare a

contractului de vânzare cumpărare se precizează că după citirea actului părțile

au consimțit la autentificarea înscrisului și l-au semnat ceea ce dovedește că

reclamanta a fost în cunoștință de cauză referitor la natura contractului de

vânzare cumpărare, cu rezerva uzufructului viager precum și la achitarea

prețului convenit, anterior prezentării părților la notar.

Se mai

reține de către curtea de apel că din probele administrate de reclamantă,

depozițiile a doi martori, nu s-a dovedit neachitarea prețului iar testamentul

întocmit la aceeași dată cu actul de vânzare cumpărare, care conține un legat

cu titlu universal în favoarea pârâților nu poate avea semnificația pretinsă de

reclamantă și anume că reclamanta a înțeles să întocmească acest testament ca

urmare a încheierii unui contract de vânzare cumpărare cu clauză de

întreținere.

Împotriva

deciziei nr. 1265 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

a declarat recurs reclamanta S.V. arătând, în esență, că a considerat că

încheie un contract de vânzare cumpărare a apartamentului cu clauză de

întreținere întrucât pârâta G.D. este nepoata ei și datorită afecțiunilor

psihice de care suferă avea nevoie să locuiască și să fie ajutată moral, nu

material, de persoane de bună credință.

Reclamanta

mai susține că acest contract s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale

deoarece prețul trebuia achitat în fața notarului și acest fapt trebuia

consemnat în contract și că notarul trebuia să sesizeze că reclamanta se află

în eroare privind natura contractului (vânzare cumpărare cu rezerva

uzufructului viager în loc de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere)

deoarece în aceeași zi, la același notar, s-a autentificat testamentul prin

care reclamanta instituia legatari cu titlu universal asupra averii sale, pe

pârâți.

Referitor

la prețul apartamentului, 250.000.000 lei, reclamanta arată că a fost stabilit

în ideea încheierii unui contract cu clauză de întreținere întrucât valoarea

apartamentului de trei camere confort I situat în centul orașului Bacău este

mult mai mare și acest preț dovedește faptul că pârâții au obținut apartamentul

prin înșelăciune iar în fapt prețul nu s-a achitat, așa cum rezultă din

depoziția martorilor și în consecință în mod greșit instanța de fond și de apel

au considerat că prețul s-a plătit.

În ceea

ce privește renunțarea la cererea privind cuantumul sumelor aferente instalării

centralei termice în apartament reclamanta menționează că nu a renunțat la această

cerere, care a fost scrisă de altă persoană și semnată de ea întrucât nu a

înțeles întrebarea președintelui completului de judecată în ședința din 28

ianuarie 2004; dimpotrivă a depus la dosar un memoriu solicitând plata acestor

sume și în consecință în mod nelegal cele două instanțe au apreciat că a

renunțat la această cerere.

Față de

motivele de recurs invocate reclamanta solicită admiterea recursului, casarea

sentinței și a deciziei recurate și pe fond admiterea acțiunii și obligarea

pârâților la cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Curtea,

analizând motivele de recurs invocate în raport de înscrisurile și lucrările

dosarului constată că la data de 13 februarie 2003 s-a încheiat contractul de

vânzare cumpărare autentificat la 454 la B.N.P. G.F. prin care reclamanta S.V.

a vândut pârâților G.V. și G.D. apartamentul nr. 9, proprietatea sa, compus din

trei camere și dependințe situat în Bacău, cu prețul de 250.000.000 lei,

achitat integral anterior autentificării actului.

În

contract se precizează că apartamentul se vinde cu rezerva uzufructului viager

în favoarea reclamantei, iar cumpărătorii intră în stăpânirea de fapt a

apartamentului după decesul vânzătoarei.

Anterior

semnării contractului de vânzare cumpărare reclamanta a consimțit și a semnat,

în aceeași zi la același birou notarial testamentul autentificat la nr. 448 din

13 februarie 2003, B.N.P. G.F. prin care a instituit legatari universali în

cote indivize și egale pe pârâți privind avea mobilă și imobilă care se va găsi

în patrimoniul reclamantei la data decesului. Conform răspunsului la

interogatoriu reclamanta a revocat testamentul în luna aprilie sau mai 2003,

apoi a formulat prezenta acțiune la 20 iunie 2003.

Motivele

de recurs referitoare la împrejurarea că reclamanta a semnat contractul fiind

în eroare cu privire la clauza menționată în contract și anume uzufruct viager

în loc de obligație de întreținere în sarcina pârâților precum și cu privire la

cuantumul prețului înscris în contract sunt nefondate deoarece așa cum rezultă

din încheierea de autentificare, după citirea contractului părțile au consimțit

la autentificare și au semnat contractul.

Astfel

fiind reclamanta, care în aceeași zi, la același notar, anterior semnării

contractului de vânzare cumpărare, citise, consimțise la autentificare și

semnase testamentul, după citirea contractului avea posibilitatea să sesizeze

că în locul clauzei privind obligația de întreținere a pârâților în favoarea

ei, pe care pretinde că a convenit-o cu aceștia, s-a trecut rezerva

uzufructului viager și în consecință se solicite notarului înscrierea clauzei

privind obligația de întreținere, în locul celei de uzufruct viager sau să

refuze semnarea contractului.

Reclamanta

a semnat contractul ceea ce demonstrează că a avut reprezentarea exactă a

clauzei menționate în contract, pe care o convenise cu pârâții și nu a

contestat-o în fața notarului astfel fiind rezultă că în cauză nu sunt

întrunite prevederile art. 954 C. civ. privind eroarea care poate produce

nulitate când cade asupra obiectului convenției.

De

altfel în acțiunea inițială introdusă la 20 iunie 2003 reclamanta a solicitat

să se constate nul contractul de vânzare cumpărare doar pentru neplata prețului

și abia după două termene, la 24 septembrie 2003, s-a consemnat în încheierea

de ședință solicitarea verbală a avocatului reclamantei privind constatarea

nulității contractului întrucât în afară de lipsa prețului, care a fost trecut

formal, există fraudă la lege și eroare obstacol.

Referitor

la cuantumul prețului și la împrejurarea că acesta nu ar fi fost achitat Curtea

reține că reclamanta face o referire generică la faptul că fiind vorba de un

apartament cu trei camere, confort I, situat în centrul orașului Bacău prețul

ar fi fost mai mare, fără să precizeze un al cuantum sau să motiveze un vreun

fel stabilirea sumei de numai 250.000.000 lei.

Indiferent

de clauza care s-ar fi trecut în contract, uzufruct viager sau obligație de

întreținere este evident că prețul unui apartament vândut cu clauză este mai

mic decât prețul unui apartament pentru care cumpărătorii dobândesc în momentul

autentificării contractului atât nuda proprietate ca în speță cât și folosința,

imediată sau la un termen stipulat în contract, dar oricum înainte de decesul

vânzătorului.

Astfel

fiind Curtea constată că motivele de recurs referitoare la eroarea privind

clauza uzufructului viager și cuantumul prețului sunt nefondate deoarece așa

cum s-a arătat mai sus reclamanta a avut reprezentarea exactă și nu a contestat

nici înscrierea rezervei uzufructului viager și nici cuantumul prețului după ce

a citit actul întocmit de notar.

Critica

privind neplata prețului este de asemenea o simplă aserțiune întrucât din

probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, citind contractul înainte

de a consimți la autentificare și a-l semna, nu a făcut nici o obiecție

referitoare la mențiunea din contract că prețul s-a achitat mai înainte de

autentificare, iar martorii audiați la propunerea pârâților au confirmat

susținerile acestora în sensul că au împrumutat pe pârâți (martorul D.C.) și au

fost prezenți la bancă pentru retragerea de către pârâți unor sume destinate

plății apartamentului (martorul B.E.). Martorii audiați la propunerea

reclamantei au relatat doar discuțiile purtate cu reclamanta și nu situații de

care au cunoștință personal privind cuantumul și plata prețului. Astfel

martorul T.G. a declarat că nu a discutat cu reclamanta cu privire la vreo sumă

de bani plătită de pârâți însă crede că reclamanta nu a primit nici un ban, iar

martora P.G. știe numai din spusele reclamantei că aceasta nu a pretins și nu a

primit nici o sumă de bani pentru apartament și în consecință și acest motiv de

recurs este nefondat.

De

altfel, reclamanta în acțiune arată că pârâta G.D. este nepoata ei și în

consecință datorită raporturilor de rudenie se prezumă faptul că între părți

exista și o imposibilitate morală de a preconstitui probe cu privire la

predarea prețului anterior deplasării la notariat în vederea autentificării

convenției.

De

asemenea și motivul de recurs privind greșita aprecierea a instanței de fond,

validată de instanța de apel referitoare la renunțarea reclamantei la capătul

de cerere privind pretențiile este nefondat deoarece însăși reclamanta recunoaște

că a semnat cererea de renunțare la judecata din 28 ianuarie 2004. Faptul că

reclamanta susține că și-ar fi menținut aceste pretenții prin memoriu depus la

dosar la 9 ianuarie 2004, și că ar fi formulat motiv de apel și pe acest aspect

este irelevant deoarece renunțarea la judecată s-a făcut ulterior acestui

memoriu și anume la termenul din 28 ianuarie 2004, consemnându-se în încheiere

că reclamanta a declarat personal că renunță la pretențiile formulate în

memoriu și a depus și cerere scrisă în acest sens; totodată împrejurarea că

ulterior renunțării reclamanta a înțeles să formuleze apel și pe acest aspect

nu face decât să confirme atitudinea oscilantă în cauză a reclamantei care, cum

s-a arătat mai sus inițial a solicitat constatarea nulității contractului

pentru neplata prețului pentru ca ulterior să invoce eroarea obstacol și frauda

la lege.

În

raport de considerentele înfățișate mai sus Curtea constată că motivele de

recurs invocate sunt nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.V. împotriva deciziei nr. 1265

din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, în contradictoriu

cu pârâții G.V. și G.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 18 mai 2005.