ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5549/2005

HOTĂRÂRE
23.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5549/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2900 din 18 noiembrie 2003, Judecătoria Roman a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei P.N. împotriva pârâtei Asociația de

Proprietari nr. 5 Roman, a admis acțiunea reclamantei Asociația de Proprietari

nr. 5 împotriva pârâtei P.N., pe care a obligat-o să plătească suma de

24.063.422 lei cheltuieli de întreținere restante.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta P.N. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari nr. 5 să constate inexistența

dreptului de creanță al pârâtei cu privire la suma de 22.838.211 lei.

Prin

acțiune separată, pârâta a chemat-o în judecată pe reclamantă pentru a fi

obligată să-i plătească 24.063.422 lei cheltuieli de întreținere restantă.

Cele

două dosare au fost conexate.

A

mai reținut instanța că în toamna anului 2002, la cererea colectivă a mai

multor proprietari de apartamente, RA G. SA Roman a debranșat coloanele de

alimentare din apartamente de la coloana principală și a făcut comunicările

necesare asociației pârâte pentru scăderea de la plata cheltuielilor pentru

furnizarea energiei termice.

În

noiembrie 2002, un alt grup de proprietari din același imobil au solicitat

debranșarea.

Spre

deosebire de ceilalți locatari, reclamanta nu a obținut avizul pârâtei pentru

debranșare și nici nu a depus cerere la RA G. Roman, astfel încât datorează

cheltuielile de întreținere restante până la data de 31 iulie 2003, dată la

care a obținut, în mod legal, debranșarea.

Curtea

de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 117 din 19 februarie 2004, a admis

apelul reclamantei P.N. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat

pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 4.063.422 lei cheltuieli de

întreținere restante până la data de 31 iulie 2003.

Curtea

de apel a reținut că din octombrie 2002 întreaga scară a blocului a fost

debranșată, motiv pentru care reclamanta nu poate fi obligată și la plata

serviciilor de furnizare a energiei termice, de care nu a beneficiat.

Împotriva

acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs pârâta

Asociația de Proprietari nr. 5.

Fără

a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a arătat că

decizia este nelegală pentru că reclamanta nu a respectat procedura privind

debranșarea, iar cu ocazia depunerii cererii de debranșare, la 31 martie 2003,

s-a obligat să plătească debitul existent.

Recursul

este inadmisibil.

La

data la care instanța de fond a pronunțat hotărârea, art. 282

1

C.

proc. civ. avea următorul conținut: „Nu sunt supuse apelului hotărârile

judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală

privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de

predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv,

acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare

civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de

lege.”

Potrivit

textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația de plată a unei

sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane

lei, inclusiv, nu erau supuse apelului, iar în prezenta cauză, acțiunea pentru

recuperarea sumelor reprezentând întreținere restantă și penalități de întârziere

se încadrează în cererile prevăzute de art. 282

1

Prin

urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.

Greșeala

curții de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de părți, nu le

deschide acestora calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite

de lege și nu de judecător.

Controlul

judiciar exercitat de curtea de apel asupra hotărârii pronunțate a stins

dreptul părții la exercitarea singurei căi de atac prevăzută de art. 282

1

C.

proc. civ., pârâta neputând declara un nou recurs doar pentru faptul

calificării greșite a căii de atac folosite inițial.

Respinge recursul declarat de pârâta Asociația de

Proprietari nr. 5 Roman împotriva deciziei civile nr. 117 din 19 februarie 2004

a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1454/2003
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1057/C din 20 septembrie 2000, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulat
ÎCCJ 2003-03-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. T. Brașov (fostă SC T.L. SA) a chemat-o în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari nr. 30 A, pentru a fi obligată la plata sumei de 17
ÎCCJ 2005-11-15
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5434/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune reclamanta SC L. SA aflată în faliment prin lichidator judiciar SC C.V.C. SRL, a chemat în judecată pârâta P.C.M., solicitând să fie obligată
ÎCCJ 2005-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4120/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la nr. 7580 din 20 iunie 2003, precizată la termenul din 24 septembrie 2003, reclamanta S.V., a che
ÎCCJ 2003-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2003
solicitat prin precizarea acțiunii din 7 mai 2001, nici aceasta nu se verifică întrucât, din actul aflat la dosarul curții de apel rezultă că reclamanta a pretins în final suma de 5.049.500 lei contravaloare facturi și penalități, fiindu-i
Sursă