ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului P.G. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G.

zis S. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 25 martie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat în vederea distrugerii, a cantităților de 8,26 grame și 3,97 grame heroină în amestec cu cofeină, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MI nr. 50155, depuse la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și evidență operativă, conform dovezii seria B nr. 3053 din 30 martie 2004 și respectiv a cantității de 2,91 grame heroină în amestec cu cofeină, ambalată și sigilată cu sigiliul tip MI nr. 50091, depusă la I.G.P.R.

- Direcția Cazier Judiciar și evidență operativă, conform dovezii seria B nr. 3052 din 30 martie 2004. S-au constatat consumate integral, în procesul analizelor de laborator, cantitățile de 0,044; 0,08 și 0,012 grame heroină, cumpărate de colaboratorul M. de la inculpat. În baza art. 118 lit. d) C. pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.400.000 lei, obținută în urma vânzării de heroină către colaboratorul M. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 11.000.000 lei consemnată la C.E.C. – Agenția Victoria, cu recipisa nr. 42.30.02/04/40.6/000503 din 29 martie 2004 și a telefonului mobil marca Nokia 3210, depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- Direcția cazier judiciar și evidență operativă, conform dovezii seria B nr. 55878 din 19 aprilie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 5 septembrie 2003, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. – Direcția de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că un individ, cunoscut sub numele de S. comercializează heroină, acesta utilizând în desfășurarea activității sale infracționale telefonul mobil.

În acest context și, în urma celor sesizate, au fost autorizate, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod D., precum și procurarea de heroină de către acesta și un alt colaborator introdus în cauză sub numele de M. La data de 15 septembrie 2003, în jurul orelor 14,00, sub supravegherea directă a investigatorului sub acoperire, colaboratorul M. l-a contactat telefonic pe S. la telefon și i-a cerut două doze de heroină. Acesta i-a răspuns că are „la prețul de 2 lei” (adică 200.000 lei doza), cei doi stabilind să se întâlnească 10 minute mai târziu în zona străzii Mihai Eminescu, „lângă restaurantul chinezesc”.

La ora și locul stabilite, S. a vândut colaboratorului M. pentru suma de 400.000 lei, două punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, care au fost predate imediat investigatorului sub acoperire, iar în urma efectuării analizelor de laborator, s-a stabilit că acestea conțineau 0,044 grame heroină. În mod similar, la data de 17 septembrie 2003, în jurul orelor 20,40, colaboratorul M. s-a întâlnit cu S. pe str. Mihai Eminescu, în urma unei comenzi telefonice la același număr de apel și a procurat de la acesta, în schimbul sumei de 400.000 lei, două punguțe din plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej. Punguțele au fost predate investigatorului sub acoperire care a supravegheat desfășurarea întregii activități, iar în urma expertizării a rezultat că acestea conțineau cantitatea de 0,08 grame heroină.

De asemenea, la data de 18 septembrie 2003, în jurul orelor 17,00, în zona străzilor Mihai Eminescu – Calea Moșilor, colaboratorul M., în schimbul sumei de 600.000 lei, a cumpărat de la numitul S. și a predat imediat investigatorului sub acoperire, 3 punguțe din plastic ce conțineau cantitatea de 0,012 grame heroină, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză. La data de 24 martie 2004, lucrătorii de poliție din cadrul D.G.G.P.M.P. - Serviciul de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în holul de la intrarea în scara imobilului situat pe str. Făinari, se aflau trei tineri care aveau un comportament suspect, specific consumatorilor de droguri.

Cei trei indivizi au fost legitimați, stabilindu-se că se numesc C.A.I., C.I.V. și C.C.A. Cu ocazia percheziției corporale efectuată în prezența martorului asistent A.H., asupra numitului C.C. a fost găsită o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 3,03 grame heroină în amestec cu cofeină, astfel cum a rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 123/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.G.

A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 25 martie 2004 la 25 ianuarie 2005 și a fost menținută starea de arest a acestuia. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale nr. 47 din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.G. care a invocat cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpatul era cunoscut în zona în care locuia, drept vânzător de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care inculpatul îi aproviziona. În cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpat, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite asupra acestuia.

Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator obișnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de acesta circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative prin care poate fi săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc. Cu privire la solicitarea inculpatului vizând redozarea sancțiunii aplicate, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestuia nu justifică o reducere a cuantumului pedepsei.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, poziția sinceră a inculpatului, faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală contribuind la tragerea la răspundere penală a altor doi traficanți de droguri, respectiv P.M. și I.L.L., arestați în dosarul nr. 1048/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În raport de aceste aspecte, inculpatul a beneficiat de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, fiindu-i recunoscute totodată circumstanțe atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator. Pe de altă parte, în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum este inculpatul reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social. În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială. Aceste infracțiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Conform dispozițiilor art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Conform dispozițiilor art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2005.