ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 334

C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor

inculpatului P.G. prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16

din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din

Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.G. zis S. la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 25 martie 2004 la

zi.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la

inculpat în vederea distrugerii, a cantităților de 8,26 grame și 3,97 grame

heroină în amestec cu cofeină, ambalate și sigilate cu sigiliul tip MI nr.

50155, depuse la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și evidență operativă,

conform dovezii seria B nr. 3053 din 30 martie 2004 și respectiv a cantității

de 2,91 grame heroină în amestec cu cofeină, ambalată și sigilată cu sigiliul

tip MI nr. 50091, depusă la I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și evidență

operativă, conform dovezii seria B nr. 3052 din 30 martie 2004.

S-au constatat consumate

integral, în procesul analizelor de laborator, cantitățile de 0,044; 0,08 și 0,012

grame heroină, cumpărate de colaboratorul M. de la inculpat.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen. și art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la

inculpat a sumei de 1.400.000 lei, obținută în urma vânzării de heroină către

colaboratorul M.

În temeiul art. 357 alin.

(2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de

11.000.000 lei consemnată la C.E.C. – Agenția Victoria, cu recipisa nr.

42.30.02/04/40.6/000503 din 29 martie 2004 și a telefonului mobil marca Nokia

3210, depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - Direcția cazier judiciar

și evidență operativă, conform dovezii seria B nr. 55878 din 19 aprilie 2004.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 5 septembrie

2003, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. – Direcția de Combatere a

Crimei Organizate și Antidrog s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că

un individ, cunoscut sub numele de S. comercializează heroină, acesta utilizând

în desfășurarea activității sale infracționale telefonul mobil.

În acest context și, în urma

celor sesizate, au fost autorizate, de către Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume

de cod D., precum și procurarea de heroină de către acesta și un alt

colaborator introdus în cauză sub numele de M.

La data de 15 septembrie

2003, în jurul orelor 14,00, sub supravegherea directă a investigatorului sub

acoperire, colaboratorul M. l-a contactat telefonic pe S. la telefon și i-a

cerut două doze de heroină. Acesta i-a răspuns că are „la prețul de 2 lei”

(adică 200.000 lei doza), cei doi stabilind să se întâlnească 10 minute mai

târziu în zona străzii Mihai Eminescu, „lângă restaurantul chinezesc”.

La ora și locul stabilite,

S. a vândut colaboratorului M. pentru suma de 400.000 lei, două punguțe din

plastic ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, care au fost

predate imediat investigatorului sub acoperire, iar în urma efectuării analizelor

de laborator, s-a stabilit că acestea conțineau 0,044 grame heroină.

În mod similar, la data de

17 septembrie 2003, în jurul orelor 20,40, colaboratorul M. s-a întâlnit cu S.

pe str. Mihai Eminescu, în urma unei comenzi telefonice la același număr de apel

și a procurat de la acesta, în schimbul sumei de 400.000 lei, două punguțe din

plastic conținând o substanță pulverulentă de culoare bej. Punguțele au fost

predate investigatorului sub acoperire care a supravegheat desfășurarea

întregii activități, iar în urma expertizării a rezultat că acestea conțineau

cantitatea de 0,08 grame heroină.

De asemenea, la data de 18

septembrie 2003, în jurul orelor 17,00, în zona străzilor Mihai Eminescu –

Calea Moșilor, colaboratorul M., în schimbul sumei de 600.000 lei, a cumpărat

de la numitul S. și a predat imediat investigatorului sub acoperire, 3 punguțe

din plastic ce conțineau cantitatea de 0,012 grame heroină, astfel cum a

rezultat din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat

în cauză.

La data de 24 martie 2004,

lucrătorii de poliție din cadrul D.G.G.P.M.P. - Serviciul de Combatere a Crimei

Organizate și Antidrog, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în holul de la intrarea în scara imobilului

situat pe str. Făinari, se aflau trei tineri care aveau un comportament

suspect, specific consumatorilor de droguri.

Cei trei indivizi au fost

legitimați, stabilindu-se că se numesc C.A.I., C.I.V. și C.C.A. Cu ocazia

percheziției corporale efectuată în prezența martorului asistent A.H., asupra

numitului C.C. a fost găsită o punguță din material plastic ce conținea

cantitatea de 3,03 grame heroină în amestec cu cofeină, astfel cum a rezultat

din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 47/

A din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în dosarul nr. 123/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul P.G.

A fost dedusă arestarea

preventivă a inculpatului de la 25 martie 2004 la 25 ianuarie 2005 și a fost

menținută starea de arest a acestuia.

A fost obligat apelantul

inculpat la plata sumei de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale

nr. 47 din 25 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.G. care a invocat

cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., respectiv a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciind

că individualizarea făcută de instanțele anterioare este greșită.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din probele administrate în

cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpatul era cunoscut în zona în

care locuia, drept vânzător de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile

de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din

partea unor consumatori, pe care inculpatul îi aproviziona.

În cursul cercetărilor au

fost cumpărate doze de heroină de la inculpat, cu bancnote înseriate anterior

la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite asupra acestuia.

Coroborând aceste date cu

cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților

unui consumator obișnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanțele

de fond și apel au dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de acesta

circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative prin care poate fi

săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare

risc.

Cu privire la solicitarea

inculpatului vizând redozarea sancțiunii aplicate, Înalta Curte apreciază că

pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestuia nu justifică o

reducere a cuantumului pedepsei.

La individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere modalitatea și împrejurările în

care au fost săvârșite faptele, poziția sinceră a inculpatului, faptul că a

colaborat cu organele de urmărire penală contribuind la tragerea la răspundere

penală a altor doi traficanți de droguri, respectiv P.M. și I.L.L., arestați în

dosarul nr. 1048/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În

raport de aceste aspecte, inculpatul a beneficiat de prevederile art. 16 din

Legea nr. 143/2000, fiindu-i recunoscute totodată circumstanțe atenuante

personale, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de

textul sancționator.

Pe de altă parte, în lanțul

infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți,

distribuitori, cum este inculpatul reprezintă veriga cea mai pernicioasă,

deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de

traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de

fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor

care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

În contextul întăririi

atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități,

manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei

prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.

Aceste infracțiuni care au

dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia

dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea

publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale

criminalității organizate.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar

fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Conform dispozițiilor art.

385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1)

C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata

reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 47/ A din 25 ianuarie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Conform dispozițiilor art.

385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin.

(1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata

reținerii și arestării preventive de la 25 martie 2004 la 21 martie 2005.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 martie 2005.