ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3680/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 158 din 1 martie

2004, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins, ca neîntemeiată, contestația

la executare formulată de condamnatul V.L.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că cel condamnat a solicitat întreruperea executării

pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare la cât a fost condamnat prin

sentința nr. 2252/2002 a Judecătoriei Timișoara pentru următoarele infracțiuni:

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., falsificare

de monede sau alte valori prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. și punerea în

circulație, în orice mod a valorilor falsificate, prevăzută de art. 282 alin.

(2) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și constatând că

sentința atacată nu este definitivă întrucât nu se soluționase apelul a respins

contestația la executare.

Și apelul declarat de condamnat

împotriva soluției de respingere a contestației a fost respins prin decizia nr.

153 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestor soluții,

condamnatul a declarat recurs.

Apărătorul, reiterând motivele de

apel formulate și depuse la dosar de către condamnat a menționat că lasă la

aprecierea instanței soluția respectivă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării se poate face în cazurile enumerate în acest text

de lege, dar numai după ce hotărârea penală atacată a rămas definitivă.

Întrucât la data introducerii

contestației la executare, sentința penală respectivă nu era definitivă,

deoarece fusese atacată cu apel, care era în curs de soluționare, hotărârile

celor două instanțe, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, sunt legale

și temeinice.

Pentru acest motiv recursul urmează

să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de

către condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul V.L. împotriva deciziei nr. 153 din 29 aprilie 2004 a Curții de

Apel Timișoara, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2004.