ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 596/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725

din 23 septembrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpații:

- K.G. la 2 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c), art. 86

1

alin. (3)

teza II C. pen.

I-a fost încredințată

supravegherea S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Cluj și a fost obligat inculpatul

să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

C.

proc. pen.

- H.M. la 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Totodată, s-a constatat că

prejudiciul cauzat a fost integral recuperat și au fost obligați inculpații la

plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 9 iunie 2003,

martorii S.S. și C.A. efectuau serviciul de pază în zona triajului C.F.R.

Câmpia Turzii, când i-au sesizat pe cei doi inculpați care încercau să se urce

pe niște vagoane care se aflau garate pe linia 9, fiind destinate casării.

Martorul C.A. i-a atenționat pe inculpați să nu urce pe vagon, dar aceștia nu

au părăsit perimetrul respectiv, așa încât a fost solicitat ofițerul de

serviciu U.Șt. Până la sosirea polițistului inculpații au reușit să încarce în

cărucior subansamble de la vagonul C.F.R.

Inculpații au fost surprinși

în timp ce trăgeau un cărucior în care s-au găsit 5 axe triunghiulare de la

sistemul de frânare al vagoanelor, 10 port-saboți și 10 saboți de frânare în

valoare totală de 11.668.850 lei.

Bunurile au fost recuperate

de către C.N. C.F.R. SA Regionala C.F.R. Cluj, astfel că nu s-a constituit

parte civilă în cauză.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost reținute în baza procesului verbal de constatare

întocmit de organele de urmărire penală, declarațiile martorilor C.A. și S.S.,

dovada de recuperare a prejudiciului, probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, inculpatul H.M. a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia

pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 308 din 8 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Pentru a decide astfel,

instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în

condițiile recidivei postexecutorii și că la individualizarea pedepsei aplicate

au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen.

Inculpatul a declarat recurs

în termen legal împotriva hotărârii instanței de apel, solicitând redozarea

pedepsei printr-o eficiență mai mare dată circumstanțelor atenuante și

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Recursul declarat este

neîntemeiat.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

inculpatului, individualizată spre minimul prevăzut de lege este stabilită cu

respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., respectiv a fost avut în vedere

pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, întinderea

prejudiciului cauzat cât și persoana autorului aflat în stare de recidivă

postexecutorie.

Se mai constată că această

pedeapsă cu executare în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen., este de

natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.

Fiind respectate cerințele acestor

texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa

cum a solicitat recurentul inculpat și nici de suspendare condiționată a

executării acesteia, dat fiind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea săvârșită.

Întrucât motivul de recurs

invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu

se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.M. împotriva deciziei penale nr. 308 din 8 noiembrie

2004 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2005.