ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2016/2004

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 mai 1998, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâții S.V. și SC P.S. SRL Târgu Mureș, în prezent SC F.E. SRL Târgu Mureș, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate retragerea sa din societatea comercială, transferarea întregului patrimoniu asociatului unic rămas pentru continuarea activității și să dispună, totodată, obligarea părților la plata contravalorii cotei de ½ din patrimoniul și profitul societății, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2277 din 20 decembrie 1999, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 36.000.000 lei, dividende și 32.000.000 lei, reprezentând cotă parte din patrimoniul social.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului de retragere din societate a fost confirmată prin sentința nr. 563/1994 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 9/1995 a Curții de Apel Tg. Mureș, iar cota de participare la capitalul social era de 50% din capitalul social și a dividendelor, sume care au fost evaluate prin expertiză la 32.000.000 lei, și respectiv 36.000.000 lei. Prin decizia nr. 539/A din 22 septembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de pârâta SC P.S. SRL, prin administratorul acesteia, a schimbat în parte sentința atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții SC P.S.

SRL și S.V., în calitate de asociat unic și administrator, să plătească reclamantului 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale și a capitalului social, la prețurile reactualizate, conform indicelui de inflație valabil la 10 decembrie 1999. Prin aceeași decizie, s-a respins, ca prescris, capătul de cerere din acțiune, privind dividendele cuvenite reclamantului pe perioada 1991-1995, în sumă de 36.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că pentru pretențiile succesive privind acordarea dividendelor, dreptul la acțiune este prescris, întrucât depunerea bilanțului care certifică exigibilitatea dividendelor se face până la termenul limită de 31 martie a anului următor.

Recursul declarat împotriva acestei ultime hotărâri de către pârâta SC F.E. SRL Tg. Mureș și C.N.E.E. a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 5236 din 20 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, instanța reținând, în fundamentarea soluției, că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că dreptul reclamantului la dividende ar fi stins prin prescripție, dar că, în condițiile în care acesta, adică reclamantul, nu a atacat cu recurs decizia instanței de apel, această din urmă hotărâre nu mai poate fi îndreptată în sensul admiterii capătului de cerere privind dividendele.

De asemenea, instanța supremă a mai reținut că, indiferent de susținerile părților și de temeiurile legale invocate în sprijinul acestora, dreptul material la acțiune al reclamantului la restituirea aportului social nu a fost stins prin prescripție și, ca atare, bine instanța de apel a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâții la plata sumei de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale. În temeiul art. 322-328 C. proc. civ., pârâta SC F.E. SRL Tg.

Mureș, prin administrator C.N.E.E., în calitate de revizuientă, a atacat cu prezenta cerere de revizuire decizia Curții Supreme de Justiție, secția comercială, nr. 5236 din 20 septembrie 2002, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și înlăturarea obligării sale în solidar cu pârâtul intimat S.V., de la plata sumei de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale și a capitalului social, precum și a sumei de 2.647.200 lei, cheltuieli de judecată acordate reclamantului S.I. În susținerea cererii, revizuienta arată că decizia nr. 539 din 22 septembrie 2000 a Curții de Apel Tg. Mureș, menținută prin decizia nr. 5236 din 22 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, este criticabilă.

În consecință, revizuientul solicită admiterea cererii, în sensul și pentru motivele scrise depuse la dosar. Cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă. Potrivit art. 322 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere pentru unul dintre motivele prevăzute la pct. 1-8”. Din conținutul textului legal precitat, rezultă că hotărârea unei instanțe de recurs poate fi atacată cu revizuire numai în cazul în care această instanță a evocat, cu ocazia pronunțării soluției, fondul pricinii. Or, în cauză, Curtea Supremă de Justiție nu a evocat fondul pricinii, prin decizia pronunțată respingându-se recursul.

Așa fiind, cererea de revizuire formulată în cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 5236 din 20 septembrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 1699/2001, formulată de revizuienta SC F.E. SRL Tg. Mureș (continuatoarea a SC P.S. SRL Tg. Mureș), ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2004.