ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2016/2004

Asupra cererii de revizuire

de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 21 mai 1998, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâții S.V. și SC P.S.

SRL Târgu Mureș, în prezent SC F.E. SRL Târgu Mureș, solicitând instanței ca,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate retragerea sa din societatea comercială,

transferarea întregului patrimoniu asociatului unic rămas pentru continuarea

activității și să dispună, totodată, obligarea părților la plata contravalorii

cotei de ½ din patrimoniul și profitul societății, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2277 din 20

decembrie 1999, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâții să

plătească reclamantului suma de 36.000.000 lei, dividende și 32.000.000 lei,

reprezentând cotă parte din patrimoniul social.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că cererea reclamantului de retragere din societate a fost

confirmată prin sentința nr. 563/1994 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 9/1995 a Curții de Apel Tg. Mureș, iar cota de participare la

capitalul social era de 50% din capitalul social și a dividendelor, sume care

au fost evaluate prin expertiză la 32.000.000 lei, și respectiv 36.000.000 lei.

Prin decizia nr. 539/A din

22 septembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de

pârâta SC P.S. SRL, prin administratorul acesteia, a schimbat în parte sentința

atacată, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții SC P.S. SRL și S.V.,

în calitate de asociat unic și administrator, să plătească reclamantului

32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părților sociale și a capitalului

social, la prețurile reactualizate, conform indicelui de inflație valabil la 10

decembrie 1999.

Prin aceeași decizie, s-a

respins, ca prescris, capătul de cerere din acțiune, privind dividendele

cuvenite reclamantului pe perioada 1991-1995, în sumă de 36.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență, că pentru pretențiile succesive privind

acordarea dividendelor, dreptul la acțiune este prescris, întrucât depunerea

bilanțului care certifică exigibilitatea dividendelor se face până la termenul

limită de 31 martie a anului următor.

Recursul declarat împotriva

acestei ultime hotărâri de către pârâta SC F.E. SRL Tg. Mureș și C.N.E.E. a

fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 5236 din 20 septembrie 2002,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, instanța reținând,

în fundamentarea soluției, că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că

dreptul reclamantului la dividende ar fi stins prin prescripție, dar că, în

condițiile în care acesta, adică reclamantul, nu a atacat cu recurs decizia

instanței de apel, această din urmă hotărâre nu mai poate fi îndreptată în

sensul admiterii capătului de cerere privind dividendele.

De asemenea, instanța

supremă a mai reținut că, indiferent de susținerile părților și de temeiurile

legale invocate în sprijinul acestora, dreptul material la acțiune al

reclamantului la restituirea aportului social nu a fost stins prin prescripție

și, ca atare, bine instanța de apel a admis acest capăt de cerere și a obligat

pârâții la plata sumei de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea părților

sociale.

În temeiul art. 322-328 C.

proc. civ., pârâta SC F.E. SRL Tg. Mureș, prin administrator C.N.E.E., în

calitate de revizuientă, a atacat cu prezenta cerere de revizuire decizia

Curții Supreme de Justiție, secția comercială, nr. 5236 din 20 septembrie 2002,

solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate și înlăturarea obligării

sale în solidar cu pârâtul intimat S.V., de la plata sumei de 32.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea părților sociale și a capitalului social, precum și

a sumei de 2.647.200 lei, cheltuieli de judecată acordate reclamantului S.I.

În susținerea cererii,

revizuienta arată că decizia nr. 539 din 22 septembrie 2000 a Curții de Apel

Tg. Mureș, menținută prin decizia nr. 5236 din 22 septembrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție, secția comercială, este criticabilă.

În consecință, revizuientul

solicită admiterea cererii, în sensul și pentru motivele scrise depuse la

dosar.

Cererea de revizuire formulată

în cauză este inadmisibilă.

Potrivit art. 322 C. proc.

civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere pentru unul dintre motivele prevăzute la pct. 1-8”.

Din conținutul textului

legal precitat, rezultă că hotărârea unei instanțe de recurs poate fi atacată

cu revizuire numai în cazul în care această instanță a evocat, cu ocazia

pronunțării soluției, fondul pricinii.

Or, în cauză, Curtea Supremă

de Justiție nu a evocat fondul pricinii, prin decizia pronunțată respingându-se

recursul.

Așa fiind, cererea de

revizuire formulată în cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de

revizuire a deciziei nr. 5236 din 20 septembrie 2002, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 1699/2001, formulată de

revizuienta SC F.E. SRL Tg. Mureș (continuatoarea a SC P.S. SRL Tg. Mureș), ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 3 iunie 2004.