ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarul G.I. a formulat

plângere împotriva rezoluției nr. 3407/II-2/2004 din 28 septembrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a solicitat să se dispună

continuarea cercetărilor efectuate împotriva notarului public D.L.

În motivarea plângerii sale,

petiționarul a susținut că, la data de 22 martie 2001, notarul public D.L. a

atestat în fals încheierile de autentificare ale procurii nr. 442 și contractul

de vânzare cumpărare nr. 303, că mandanta K.C. și respectiv mandatara D.M.A. s-au

prezentat în fața sa și au semnat actele, a omis să consemneze în contractul

autentificat sumele de bani reprezentând taxa, onorariul și nu a verificat

conținutul procurii folosită la încheierea convenției prin care a fost

prejudiciată firma la care petentul este asociat, precum și faptul că soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public cu privire la

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., este în

contradicție cu probele administrate și situația de fapt.

Prin sentința penală nr. 147

din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel București s-a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 22 martie 2001,

numita T.A., asociat unic al SC R.T. SRL a hotărât să achiziționeze de la soții

K.C. și K.T. un atelier de tâmplărie și terenul aferent construcției situate în

orașul Vatra Dornei.

Pentru încheierea

contractului de vânzare-cumpărare, numita T.A. l-a împuternicit pe numitul V.V.,

care s-a prezentat la un notariat din Vatra Dornei, unde se afla K.T. însoțit

de tatăl său și numita D.M., mandatară a numitei K.C.

Deoarece cei doi notari

publici care au sediul în Vatra Dornei au refuzat autentificarea actului,

părțile s-au deplasat în aceeași zi, cu un autoturism la București. În

prealabil, la biroul notarului public V.N. din Vatra Dornei, K.T. care urma să

părăsească țara, a împuternicit-o pe D.M. prin procura autentificată cu nr. 341,

să vândă în numele său, imobilul în discuție.

La biroul notarului public D.L.,

a fost redactat și autentificat sub numărul 303 din 2 martie 2001, contractul

încheiat între soții K.C. și K.T., reprezentați de D.M.A., prin procura din 13

februarie 2000, tradusă din limba germană în limba română de traducătorul

autorizat P.O., a cărui semnătură a fost legalizată de același notar sub

numărul 442 din 22 martie 2001 și, respectiv procura nr. 345 din 22 martie

2001, autentificată de notarul N.V., în calitate de vânzător și SC R.T. SRL,

prin asociat unic T.A. în calitate de cumpărător.

Prin acest contract,

vânzătorii au vândut suprafața de teren aferentă cotei indivize de 41/500 parte

din 46.322 mp. situată în orașul Vatra Dornei, cu acces la str. Unirii, precum

și construcția atelier tâmplărie, ridicată pe acest teren, conform autorizației

de construire nr. 82 din 7 noiembrie 1997, eliberată de Primăria jud. Suceava.

De asemenea, în calitate de

asociați ai SC C.I. SRL, soții K., prin mandatar, au mai vândut societății

comerciale R.T. SRL, linia electrică aparținând firmei la care vânzătorii erau

asociați și care exista pe terenul menționat, prețul vânzării fiind de

729.000.000 lei.

Prin încheierea

autentificată sub numărul 442 din 22 martie 2001, notarul public a legalizat

semnătura traducătorului care a tradus procura dată de K.C. la 12 martie 2000.

Totodată, s-a constatat că

în încheierea de autentificare a contractului sunt menționate sumele care au

fost percepute ca taxă și respectiv onorariul.

S-a mai reținut că numita D.M.

și T.A. au avut timpul material necesar pentru a ajunge la 22 martie 2001, ora

20,30, la București, plecând de la Vatra Dornei în jurul orei 14,30, la biroul notarului

public D.L.

În ceea ce privește vânzarea

instalației electrice, procurorul a motivat că aceasta era proprietatea SC C.I.

SRL, la care vânzătorii erau asociați iar D.M. era administrator.

Prin contractul de

colaborare SC C.I. SRL a pus la dispoziția SC L.S.D. SRL, terenul, pe o

perioadă de 5 ani, pentru folosința acestuia și a racordului electric urmând a

se achita o sumă de bani.

De altfel, în contractul

autentificat de notarul public D.L., s-a menținut că vânzătorii transferă, iar

cumpărătorii preiau drepturile stipulate în contractul din 1 mai 1998, încheiat

de vânzători cu SC L.S.D. SRL și care în momentul vânzării a fost reziliat de

către vânzători datorită nerespectării clauzelor contractuale de SC L.S.D. SRL.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul care a reiterat susținerile din plângerea

inițială.

Verificând hotărârea atacată

sub toate aspectele, Curtea reține următoarele:

În primul rând s-a pus

problema introducerii în termen al recursului având în vedere faptul că hotărârea

a fost comunicată pe data de 13 decembrie 2004, iar recursul a fost declarat pe

data de 27 decembrie 2004, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.

S-a depus la dosar

adeverința medicală nr. 1400 din 14 decembrie 2004 din care rezultă că petentul

s-a aflat sub tratament psihiatric pentru „tulburare depresivă reactivă” în

perioada 12 decembrie 2004 – 27 decembrie 2004, fiind în imposibilitate în

această perioadă de a-și exercita drepturile procesuale.

În raport de această

situație, Curtea apreciază că recursul a fost declarat în termen.

Sub aspectul celorlalte

motive invocate, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o analiză completă

și justă asupra tuturor probelor și că în mod corect s-a reținut că nu se

identifică nici un element care să contureze săvârșirea de către notarul public

a infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., sau a

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen.

În consecință, urmează ca în

conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să se respingă recursul ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinței penale nr. 147 din 8

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 aprilie 2005.