ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5011/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1 din 9

iunie 2004 a Curții Militare de Apel, s-a dispus respingerea ca nefondată a

contestației la executare formulată de condamnatul M.T.A. cu privire la

sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 4704 din 23 octombrie 2003, pronunțată de

Curtea Supremă de Justiție, secția penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 500.000 lei.

S-a reținut că prin sentința penală

nr. 1 din 14 aprilie 2003, Curtea Militară de Apel l-a condamnat pe inculpatul

M.T.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de divulgarea secretului care

periclitează siguranța statului, prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare

și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o

perioadă de 5 ani, dispunându-se și degradarea militară.

Prin decizia penală nr. 4704 din 23

octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile

declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de

inculpat, a casat sentința instanței de fond și a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă

de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, dispunându-se și degradarea militară.

Prin contestația la executare

formulată, condamnatul M.T.A. a susținut faptul că în mod greșit Curtea

Militară de Apel a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, deoarece

declarase recurs împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție.

Contestația la executare a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., caz care

se referă la situația când s-a pus în executare o hotărâre care nu era

definitivă.

Instanța de fond a aplicat ca

nefondată contestația la executare formulată întrucât mandatul de executare a

pedepsei a fost emis în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, decizia

penală nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.

Împotriva sentinței penale nr. 1 din

9 iunie 2004 a Curții Militare de Apel a declinat recurs condamnatul M.T.A.

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea

contestației la executare formulate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Recursul este nefondat.

Curtea Militară de Apel a judecat,

ca instanță de fond, cauza prin care inculpatul M.T.A., sublocotenent în cadrul

S.R.I., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

divulgarea secretului care periclitează siguranța statului prevăzută de art.

169 C. pen., competența materială fiind stabilită potrivit dispozițiilor art.

28

2

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

29 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile împotriva hotărârilor

penale pronunțate, în primă instanță, de Curtea Militară de Apel se judecă de

Curtea Supremă de Justiție.

Recursul fiind singura cale de atac

prevăzută de lege împotriva acestei categorii de hotărâri judecătorești,

rezultă că, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1), art. 416 și art. 417 C.

proc. pen., la data soluționării acestuia, hotărârea judecătorească a primei

instanțe, sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel,

a rămas definitivă.

Așadar, emiterea de către instanța

de fond, a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1 din 31 octombrie

2003, s-a făcut în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 418 C. proc.

pen., fiind pe deplin legală.

Faptul că inculpatul a atacat o

hotărâre judecătorească definitivă cu recurs la completul de 9 judecători ai

Înaltei Curți de Casație și Justiție nu constituie un impediment legal pentru

emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și nici nu poate

constitui un argument prin care să se schimbe caracterul definitiv și

executoriu al deciziei penale al instanței supreme.

Criticile formulate de condamnat cu

privire la legalitatea mandatului de arestare preventivă nu pot face obiectul

contestației la executare, starea de arestare preventivă a făcut obiectul

controlului judecătoresc pe parcursul faptelor procesului penal.

Întrucât în cauză nu sunt întrunite

cerințele art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea constată că soluția

instanței de fond este legală și temeinică și urmează să respingă recursul

condamnatului M.T.A. ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul M.T.A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 9 iunie

2004 a Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.