ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5011/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 9 iunie 2004 a Curții Militare de Apel, s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de condamnatul M.T.A. cu privire la sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4704 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei. S-a reținut că prin sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003, Curtea Militară de Apel l-a condamnat pe inculpatul M.T.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor de divulgarea secretului care periclitează siguranța statului, prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, dispunându-se și degradarea militară. Prin decizia penală nr. 4704 din 23 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpat, a casat sentința instanței de fond și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, dispunându-se și degradarea militară. Prin contestația la executare formulată, condamnatul M.T.A. a susținut faptul că în mod greșit Curtea Militară de Apel a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, deoarece declarase recurs împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție. Contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., caz care se referă la situația când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.

Instanța de fond a aplicat ca nefondată contestația la executare formulată întrucât mandatul de executare a pedepsei a fost emis în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, decizia penală nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție. Împotriva sentinței penale nr. 1 din 9 iunie 2004 a Curții Militare de Apel a declinat recurs condamnatul M.T.A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea contestației la executare formulate. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Curtea Militară de Apel a judecat, ca instanță de fond, cauza prin care inculpatul M.T.A., sublocotenent în cadrul S.R.I., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de divulgarea secretului care periclitează siguranța statului prevăzută de art. 169 C. pen., competența materială fiind stabilită potrivit dispozițiilor art. 28 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate, în primă instanță, de Curtea Militară de Apel se judecă de Curtea Supremă de Justiție. Recursul fiind singura cale de atac prevăzută de lege împotriva acestei categorii de hotărâri judecătorești, rezultă că, potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1), art. 416 și art. 417 C. proc. pen., la data soluționării acestuia, hotărârea judecătorească a primei instanțe, sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel, a rămas definitivă. Așadar, emiterea de către instanța de fond, a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1 din 31 octombrie 2003, s-a făcut în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 418 C. proc.

pen., fiind pe deplin legală. Faptul că inculpatul a atacat o hotărâre judecătorească definitivă cu recurs la completul de 9 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție nu constituie un impediment legal pentru emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și nici nu poate constitui un argument prin care să se schimbe caracterul definitiv și executoriu al deciziei penale al instanței supreme. Criticile formulate de condamnat cu privire la legalitatea mandatului de arestare preventivă nu pot face obiectul contestației la executare, starea de arestare preventivă a făcut obiectul controlului judecătoresc pe parcursul faptelor procesului penal. Întrucât în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică și urmează să respingă recursul condamnatului M.T.A. ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.T.A. împotriva sentinței penale nr. 1 din 9 iunie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.