ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1938/2014

Asupra contestației penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1 din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a admis cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentui condamnat sublocotenent (rez.) M.T.A., fără antecedente penale, cu referire la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel, definitivă prin Decizia nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea Militară de Apel, constatând că este legal sesizată și competentă material să soluționeze cererea conform art. 494 C. proc. pen., a reținut că petentui condamnat a fost angajat în perioada 1998 - decembrie 2001, în cadrul Secției Județene lași a S.R.I., cu grad militar, având ca principale atribuții de serviciu penetrarea mediilor cu risc potențial în activități sau acțiuni anticonstituționale, calitate în care și-a însușit informații referitoare la diferite persoane publice a căror activitate preocupase serviciul de informații, pe care a înțeles să le exploateze în interes personal, după trecerea în rezervă, pentru a-și crea unele avantaje materiale.

Acesta a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni de divulgarea secretului care periclitează siguranța stalului prev.de art. 169 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 169 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare, fiind arestat preventiv la data de 09 mai 2002, iar executarea pedepsei urmând să expire la data de 08 mai 2007.

La data de 21 septembrie 2005 a fost liberat condiționat în baza sentinței penale nr. 3257 din 14 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 5 București (filele 48,50).

Petentul a fost judecat de Curtea Militară de Apel, competentă la data sesizării, cu privire faptele imputate aflate în legătură cu activitatea sa de cadru militar activ al Secției Județene lași a S.R.I.

Făcând referire la dispozițiile art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 136 alin. (1) C. pen. și art. 137 C. pen.(aplicabile la data sesizării instanței), Curtea a arătat că la termenul din 15 ianuarie 2014, i s-a pus în vedere petentului (prezent) să completeze cererea cu mențiunile prevăzute de art. 495 C. proc. pen., fiind totodată, efectuate demersuri pentru obținerea datelor de cazier judiciar ale acestuia conform art. 20 din Legea nr. 290/2004, de la Autoritatea Centrală de Cazier din Belgia, din care rezultă că nu există condamnări (fila 89).

Analizând, în continuare dispozițiile procedurale cuprinse în art. 529 C. proc. pen.,Curtea a menționat că este competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate, rezultând așadar, o competență de soluționare a cererii de reabilitare judecătorească stabilită în mod alternativ, în ordinea enunțată de dispozițiile legale arătate.

Ca urmare, prima instanță a concluzionat că în raport de normele legale în vigoare la data introducerii cererii cât și la data soluționării, competența revine instanței de executare, respectiv Curții Militare de Apel.

Comparând, în continuare, dispozițiile cuprinse în legile penale succesive cu privire la reabilitarea judecătorească, Curtea a constatat că, în raport de data executării pedepsei aplicate petentului condamnat, respectiv, 08 mai 2007, că acesta a introdus cererea în condițiile vechiului C. pen. (art. 135), care stabilea o perioadă mai mare de 4 ani de la executarea pedepsei.

Prin urmare, s-a apreciat că legea penală aplicabilă în ce privește termenul de introducere a cererii de reabilitare judecătorească este cea prevăzută de art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen., ca lege penală mai blândă, conform art. 6 C. pen.

Procedând Ia verificarea îndeplinirii condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege, instanța a arătat că cererea de reabilitare judecătorească completată de petent cuprinde mențiunile prevăzute de art. 530 alin. (3) C. proc. pen., la care au fost atașate actele din care rezultă că sunt îndeplinite cerințele reabilitării. Astfel, petentul a arătat, pe lângă datele de identificare și hotărârea judecătorească în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, și locurile de muncă în tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii; totodată din referatul grefierului de executări penale a rezultat că acesta a achitat cheltuielile de judecată (fila 48), iar relațiile obținute de la D.G.P. a Municipiului București au evidențiat că petentul nu a mai fost condamnat pentru alte fapte penale, nici în tară și nici în Belgia.

În consecință, constatând îndeplinite condițiile de formă și de fond cerute de lege pentru cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul condamnat, Curtea a admis-o și a dispus reabilitarea judecătorească cu referire la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003 a Curții Militare de Apel modificată și definitivă prin Decizia nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casare și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație Pachetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a susținut, în acest sens, invocându-se dispozițiile art. 529 C. proc. pen. și cele ale Deciziei nr. 83/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, într-un recurs în interesul legii, că instanța care a pronunțat sentința atacată nu avea competenta să soluționeze cauza, aceasta revenind instanței civile corespunzătoare în grad de la locul săvârșirii faptelor, respectiv Curții de Apel lași, ori instanței de la locul unde domiciliază petentul sau unde avea domiciliul cunoscut, egală în grad instanței care a pronunțat hotărârea.

Examinând cauza în raport de motivele invocate, Înalta Curte apreciază contestația formulată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

Cererea de. reabilitare judecătorească formulată de condamnatul M.T.A. a fost soluționată de Curtea Militară de Apel, în baza dispozițiilor art. 529 C. proc. pen., care prevăd că este competentă să se pronunțe asupra unei astfel de cereri instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Din actele dosarului, rezultă că petentul slt. (rez) M.T.A. a fost judecat de Curtea Militară de Apel, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1 din 14 aprilie 2003, definitivă prin Decizia nr. 4704 din 23 octombrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru mai multe infracțiuni de divulgare a secretului care periclitează siguranța statului, în același dosar fiind judecat și condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. și numitul B.C.

Potrivit dispozițiilor Deciziei nr. 83 din 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care își păstrează valabilitatea și în prezent, "în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare Ia momentul introducerii cererii".

Față de faptul că petentul condamnat M.T.A. a fost judecat și condamnat împreună cu o persoană care nu are calitate de militar, într-adevăr, așa cum a susținut parchetul, competența de soluționare a cauzei ar aparține instanței civile, respectiv Curții de Apel lași, în a cărei circumscripție se află domiciliul petentului.

Având, însă, în vedere regimul juridic al nulităților, astfel cum este reglementat de art. 280 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute doar încălcarea dispozițiilor privind competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente (art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.), în cazul celorlalte încălcări ale normelor de competență operând sancțiunea nulității relative, însă numai în situația în care sunt îndeplinite cerințele art. 282 C. proc. pen., respectiv nulitatea a fost invocată de unul din subiecții prevăzuți în alin. (2) al acestui articol, care justifică un interes procesual propriu în respectarea dispozițiilor legale încălcate, prin nesocotirea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului (alin. (1)), iar nulitatea a fost invocată în cursul sau imediat după efectuarea actului sau cel mai târziu în termenele prevăzute expres de lege (alin. (3)).

În cauză se observă, însă, că cele două instanțe, Curtea Militară de Apel și Curtea de Apel lași sunt egale în grad, nefiind incidente prevederile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar primele două cerințe reglementate de alin. (1) și alin. (2) ale art. 282 C. proc. pen. nu sunt îndeplinite, motiv pentru care, orice nulitate privind încălcarea normelor de competență s-a acoperit prin neinvocarea ei în condițiile prevăzute de art. 282 C. proc. pen.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondată, contestația formulată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva sentinței nr. 1 din 12 februarie 2014 a Curții Militare de Apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PRNTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva sentinței penale nr. 1 din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea Militară de Apel, privind pe intimatul condamnat M.T.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2014.