ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1704/2003

În luna aprilie 2002, inculpatul l-a contactat telefonic pe D.I., cetățean român repatriat din Republica Moldova, recomandându-se D.F., i-a comunicat că deține date secrete, strânse de S.R.I. în legătură cu persoana sa și menite să îl distrugă. Inculpatul a cerut suma de 500 dolari S.U.A. pentru a-i pune la dispoziție informațiile deținute. Inculpatul B.C. i-a înmânat lui D.I. două plicuri cu mesaje olografe de atenționare despre valoarea informațiilor și beneficiul achiziționării lor, precum și o dischetă conținând fragmente de date pentru a-l convinge că D.F. deține 398 pagini care îl privesc. D.I. s-a prefăcut interesat să achiziționeze materialul informativ pentru suma de 500 dolari S.U.A., stabilind locul și ziua tranzacției și, informând, totodată, Parchetul Militar Iași, despre această situație. Inculpatul B.C. a fost surprins și reținut după ce a înmânat două dischete de calculator și a primit de la C.I. suma de 500 dolari S.U.A. Prin adresa nr. 002946784 din 9 mai 2002, secția județeană a S.R.I. a comunicat că datele din cele două dischete au conținut strict secret, iar divulgarea acestora este de natură să pună în pericol siguranța statului.

În a doua decadă a lunii aprilie 2002, prin intermediul lui B.C., inculpatul M.T.A. i-a trimis numitei D.M.M., patron al unei societăți comerciale din municipiul Iași, un mesaj olograf prin care o încunoștiința că activitatea sa face obiectul interesului Serviciului Român de Informații și că urmează să suporte consecințe neplăcute, sugerându-i posibilitatea de a lua legătura cu emitentul mesajului, D.F. prin poșta electronică, în cazul în care este interesată de conținutul documentelor informative. Întrucât destinatara nu a răspuns, inculpatul M.T.A. a contactat-o telefonic, oferindu-se să îi pună documentele la dispoziție pentru suma de 200 dolari S.U.A. și să îi trimită un eșantion al informațiilor pentru a o convinge de seriozitatea sa. Pentru transmiterea dischetei, inculpatul a apelat la martorul P.M.C. care îi era dator cu o sumă de bani, datorie de care urma să fie exonerat pentru serviciul făcut. Martorul, contrariat și temător de situația în care a fost pus, nu a înmânat discheta destinatarei D.M.M., ci a predat-o secției județene Iași a S.R.I. Prin decriptare, s-a constatat că pe dischetă se afla înregistrat un act de constatare încheiat de S.R.I., secția Iași la data de 21 iunie 2001, în baza mandatului prin care Parchetul General autorizase interceptarea convorbirilor numitei D.M.M. Martorul P.M.C. a luat legătura apoi cu inculpatul și i-a restituit discheta, activitate care a fost monitorizată și înregistrată de organele de urmărire penală. În această situație, inculpatul a apelat la B.C. căruia i-a înmânat în două plicuri mai multe documente din care, o parte să-i fie predate numitei D.M.M., iar altă parte, doar arătate acesteia și imediat recuperate. Inculpatul B.C. i-a înmânat destinatarei două acte de constatare cu caracter strict secret datate 1 iunie 2001 și, respectiv, 8 iunie 2001 întocmite de secția Județeană Iași a S.R.I. cu privire la activitatea acesteia și i-a prezentat spre lecturare și alte documente, al căror conținut a rămas necunoscut. D.M.M. a pus la dispoziția Serviciului Român de Informații documentele primite și acesta, prin adresa nr. 008069 din 22 septembrie 2002 a comunicat că ele au caracter strict secret, divulgarea lor fiind de natură să aducă atingere siguranței naționale.

În jurul datei de 12 aprilie 2002, inculpatul M.T.A. a redactat o scrisoare adresată profesorului universitar doctor B.V., decanul Facultății de Stomatologie din cadrul U.M.F. Iași prin care îl atenționa că activitatea sa constituie obiect de interes pentru organele de informații și că dispune de o serie de date pe care este dispus să i le pună la dispoziție. Inculpatul recomanda, totodată, ca, în cazul în care documentele S.R.I. prezintă interes pentru destinatar, acesta să ia legătura cu D.F. prin poșta electronică. Scrisoarea a fost lăsată la Secretariatul Fundației A. de către inculpatul B.C. de unde a intrat în posesia destinatarului, care a sesizat de îndată Serviciul Român de Informații, acesta asigurându-i protecția necesară. Drept urmare, B.V. i-a trimis inculpatului un mesaj din care rezulta că este interesat în obținerea informațiilor deținute de acesta, iar inculpatul, prin intermediarul B.C. a cerut suma de 5000 dolari S.U.A. pentru furnizarea lor. Cum B.V. a obiectat asupra cuantumului sumei solicitate și a cerut ca mai înainte de a se pronunța să i se prezinte un eșantion, inculpatul M.T.A. i l-a și trimis, prin B.C., într-un interval de două ore de la solicitare. B.V. s-a arătat nemulțumit și a cerut și alte eșantioane, B.C. asigurându-l că îi va comunica aceste pretenții lui D.F. La data de 23 aprilie 2002, prin poșta electronică, inculpatul M.T.A. i-a comunicat profesorului B.V. reducerea pretențiilor sale la 1000 dolari S.U.A., mesaj la care destinatarul nu a răspuns, părțile nemaiintrând vreodată în legătură. Informațiile transmise lui B.V. fac parte din baza de date clasificate strict secret aparținând Serviciului Român de Informații și au pus în pericol siguranța națională.

La data de 22 februarie 2002, inculpatul slt. (r) M.T.A. l-a contactat telefonic pe M.O.K.M., cetățean kuwaitian din cadrul Ligii Islamice și Culturale din România, filiala Iași căruia i s-a prezentat F. și a solicitat să îl pună în legătură cu cetățeanul palestinian M.E. Cu toate că i s-a răspuns că persoana căutată a terminat studiile în România și a plecat în Palestina, inculpatul a revenit cu noi mesaje telefonice, iar la data de 26 februarie 2002, s-a deplasat la sediul filialei Iași a Ligii Islamice și Culturale din România și a aruncat în curte două plicuri adresate celor doi cetățeni străini. Într-unul din acestea se afla un mesaj olograf semnat F.O. însoțit de o listă cu nume, iar în celălalt o dischetă de calculator. M.O.K.M. a depus materialele primite la secția județeană Iași a S.R.I. unde s-a constatat că informațiile transmise fac parte din banca de date cu caracter strict secret cu referire la activități de identificare și ținere sub control a unor posibile rețele teroriste, iar divulgarea lor a pus în pericol siguranța națională.

La sfârșitul anului 2001, inculpatul M.T.A. a împrumutat de la martora B.C. o imprimantă de calculator. După o vreme, întrucât inculpatul nu-i mai restituia bunul, martora a venit la domiciliul acestuia și a reintrat în posesia lui, în condițiile în care nu a putut lua legătura cu M.T.A. întrucât dormea, fiind în stare de ebrietate. Ulterior, martora a constatat că în cutia imprimantei se află un C.D. uitat acolo de inculpat pe care, după arestarea inculpatului intervenită pe data de 9 mai 2002, l-a predat secției Județene a S.R.I. Iași. Fiind listate fișierele de pe C.D. s-a constatat că datele deținute fac parte din banca de date cu caracter strict secret a S.R.I. și divulgarea lor este de natură să pună în pericol siguranța națională. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizările și declarațiile persoanelor contactate de inculpați și cărora li s-au pus la dispoziție documente informative, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, acte de constatare, planșe fotografice, înregistrări video și audio, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului M.T.A., expertiza grafică, declarațiile inculpaților. Inculpatul B.C. a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa. Inculpatul M.T.A. nu a recunoscut faptele comise, susținând că tot ce s-a reținut în sarcina sa este o înscenare a S.R.I. menită să-l discrediteze. Instanța de fond a reținut caracterul continuat al infracțiunilor prevăzute de art. 169 alin. (1) C. pen. și art. 169 alin. (2) C. pen., întrucât latura obiectivă a acestora este formată din acte materiale repetate, luate de inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice. Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (3) C. pen., instanța a constatat că, în ceea ce privește documentele găsite la domiciliul inculpatului M.T.A., nu s-a făcut dovada că au fost deținute în vederea divulgării și nici că fapta ar fi de natură să pună în pericol siguranța statului. Întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Cu privire la inculpatul B.C., instanța de fond a constatat că activitatea sa de a deține documentele primite de la inculpatul M.T.A., cunoscând caracterul de secrete de stat al acestora constituie infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cum în mod greșit s-a reținut în actul de trimitere în judecată. Având în vedere că acest inculpat a săvârșit faptele la îndemnul și sub îndrumarea inculpatului M.T.A. și că a recunoscut săvârșirea faptelor, contribuind în mare măsură la aflarea adevărului în cauză, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. Totodată, s-a considerat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea Militară de Apel a constatat că partea civilă D.M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 200 milioane lei despăgubiri civile și 100 milioane lei daune morale, fără a preciza ce reprezintă prima și fără a dovedi existența unor traume morale în cazul celei de a doua, motiv pentru care acțiunea civilă exercitată a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de apel București și inculpatul M.T.A. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel 1. Printr-un prim motiv de casare, Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel a solicitat admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului slt. (r) M.T.A. din art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. O altă critică adusă hotărârii atacate se referă la parțiala contrarietate dintre motivare și dispozitiv privind încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul B.C. S-a arătat că, deși în partea expozitivă a hotărârii s-a făcut referire la aplicarea prevederilor art. 75 alin. final C. pen., această circumstanță agravantă, ca și dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., nu s-au mai regăsit în încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, ci numai cele privind circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. Temeiurile juridice ale recursului Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel sunt prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 9 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este fondat. Conform art. 169 alin. (1) C. pen., divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Subiectul activ al acestei infracțiuni este calificat și îl constituie numai persoana care intră în posesia documentelor sau datelor respective datorită atribuțiilor de serviciu; această calitate cerută de lege trebuie să existe în momentul săvârșirii infracțiunii, adică al divulgării acestor documente sau date. Or, în perioada februarie – mai 2002, interval de timp în care s-a săvârșit infracțiunea de divulgare a secretului care periclitează siguranța statului, inculpatul slt. (r) M.T.A. nu mai avea calitatea de ofițer de informații ce îi ocazionase procurarea documentelor respective. Așa fiind, corecta încadrare juridică a infracțiunii săvârșite de inculpatul M.T.A. este cea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege care incriminează divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către orice persoană, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranța statului. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului M.T.A. și să înlăture prevederile art. 34 lit. b) C. pen., descontopind pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul M.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Curtea apreciază că această pedeapsă prin cuantumul și modalitatea sa de executare, corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reflectând în mod just atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, cât și datele legate de persoana inculpatului (infractor primar, tânăr, cu o poziție procesuală nesinceră); totodată, prin pedeapsa aplicată se realizează și scopul coercitiv-educativ al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele aplicate de 3 ani închisoare și respectiv 5 ani închisoare se vor contopi, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. 2. Curtea constată că și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel este fondat. Pedepsele aplicate inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 169 alin. (4) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) și (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sunt nelegale. Reținând în mod just în favoarea acestui inculpat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., instanța de fond era obligată, potrivit art. 76 lit. d) C. pen., să reducă pedeapsa principală sub minimul special al pedepsei închisorii care, în cazul infracțiunilor arătate mai sus este de un an închisoare, până la minimul general. Curtea constată că nu este justificată reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. final C. pen., în sarcina acestui inculpat ca o evidențiere a așa-zisei persistențe infracționale a acestuia, după cum a motivat instanța de fond în expozitivul hotărârii sale. În realitate, conduita inculpatului B.C. care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și, prin contribuția sa a ajutat organele de urmărire penală să stabilească adevărul în cauză, trebuie să beneficieze de clemență și sprijin, în sensul reeducării sale, iar nu de agravarea ripostei juridice. Prin urmare, nefiind cazul a se face aplicarea art. 75 alin. final și art. 80 alin. (2) C. pen., menținând în favoarea inculpatului B.C. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., Curtea va reduce pedepsele aplicate acestuia, în limitele prevăzute de lege și în concordanță cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., după cum urmează: - pentru infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (4) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen., de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare; - pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 169 alin. (4) și (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen., de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., aceste pedepse urmează a fi contopite, astfel că inculpatul B.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 11 luni închisoare. În spiritul prevederilor art. 52 C. pen. și în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și dispune suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 11 luni închisoare, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen. Se va atrage atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni. Cu privire la recursul inculpatului M.T.A. Inculpatul M.T.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.; în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege și suspendarea executării acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 17, 17 1 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce s-au arătat atunci când s-a analizat recursul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel cu privire la acest inculpat. Așa fiind, Curtea va admite recursul inculpatului M.T.A. cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranța statului prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., dispunând schimbarea acesteia din art. 169 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnarea inculpatului, în baza acestui din urmă text, pentru argumentele prezentate mai sus, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul M.T.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. 2. Critica formulată de inculpat în recursul său privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 169 C. pen., este nefondată. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, faptele comise întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat. Este indubitabil faptul că inculpatul M.T.A. care îndeplinea funcția de ofițer la secția județeană Iași a Serviciului Român de Informații a sustras din banca de date a instituției documente și informații clasificate strict secret pe care le-a deținut în afara îndatoririlor de serviciu și pe care le-a divulgat după trecerea sa în rezervă, punând în pericol siguranța statului. Persoanele vizate de aceste documente D.I., D.M.M., B.V. și M.O.K.M. au primit și au lecturat aceste înscrisuri, iar inculpatul B.C. și martorul P.M.C. au confirmat intermedierea livrării acestor informații de la inculpat spre beneficiari. De altfel, activitatea infracțională a inculpatului M.T.A. a fost supravegheată de organele de urmărire penală, discuțiile purtate de acesta cu P.M.C. și de B.C. cu D.I. fiind înregistrate pe bandă magnetică și documentate și cu fotografii judiciare. Dovada săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului este întregită de expertiza grafică a înscrisurilor olografe expediate către persoanele care făceau obiectul șantajului și care a stabilit că scrisul aparține inculpatului M.T.A., de rezultatul percheziției domiciliare efectuate la locuința făptuitorului, de declarațiile celorlalți făptuitori și ale martorilor C.S. și B.C. care au circumscris activitatea și persoana inculpatului M.T.A. Așa fiind, Curtea constată că motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 17 și 17 1 C. proc. pen., nu sunt fondate și le va respinge ca atare. 3. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului M.T.A. a fost just individualizată, astfel că și această critică formulată în recurs este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Curtea constată că în raport de pericolul social al infracțiunilor săvârșite constând în valoarea relațiilor sociale ocrotite, de modul de organizare și coordonare a activităților plănuite, de numărul persoanelor implicate și al informațiilor cu caracter strict secret sustrase, deținute și divulgate, de atitudinea nesinceră a inculpatului în timpul procesului penal și de conduita avută de acesta anterior comiterii faptelor, pedeapsa aplicată corespunde criteriilor generale de individualizare mai sus arătate. Curtea apreciază că prin modalitatea de executare dispusă și cuantumul ei, pedeapsa aplicată inculpatului M.T.A. este de natură să conducă la realizarea scopului coercitiv – educativ prevăzut de art. 52 C. pen., în sensul însușirii și respectării valorilor sociale încălcate. Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei nu ar fi temeinice, lipsind de conținut dispozițiile legale prezentate și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Așa fiind, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să admită recursul inculpatului și să caseze sentința instanței de fond cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 169 alin. (1) C. pen., dispunând schimbarea acesteia în infracțiunea prevăzută de art. 169 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnarea inculpatului M.T.A. în baza acestui text de lege la pedeapsa închisorii de 3 ani și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Celelalte dispoziții ale hotărârii vor fi menținute. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;