ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1985/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din

15 decembrie 2005, pronunțată de Curtea Militară de Apel s-a dispus condamnarea

inculpatului I.C. locotenent colonel în rezervă după cum urmează:

- două pedepse a câte 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de sustragere sau distrugerea de înscrisuri

prevăzute și pedepsite de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;

- două pedepse a câte 5 ani

închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere a unor documente ce

constituie secrete de stat care periclitează siguranța statului, prevăzută și pedepsită

de art. 169 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C.

pen., pe timp de 2 ani pentru tentativă la infracțiunea de divulgare a

secretului care periclitează siguranța statului prevăzută de art. 20, raportat

la art. 169 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33, 34 și 35 C.

pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare alături de care va executa și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

– c) C. pen., pe timp de 2 ani.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata indicată în art.

71 C. pen.

Totodată, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, începând cu anul 1996, în exercitarea

atribuțiilor aferente funcțiilor de conducere avute la Secția Județeană

Dâmbovița a S.R.I. și apoi la U.M. 0139 București, inculpatul I.C. a sustras

mai multe documente, unele clasificate „secret de stat” pe care le-a deținut la

domiciliu, punând astfel în pericol siguranța statului.

Ulterior, după trecerea sa

în rezervă, a încercat să pună la dispoziția unui ziarist de la cotidianul „J.N.”

documente conținând date și informații cu caracter secret, în schimbul unor

avantaje materiale, dar a fost surprins în flagrant în timp ce se deplasa la

întâlnirea cu ziaristul respectiv.

Fiindu-i percheziționată

locuința, s-au găsit mai multe documente și precum și mai multe casete audio cu

date și informații secrete.

Hotărârea instanței de fond

a fost atacată cu recurs de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de

Apel și de către inculpatul I.C.

În motivarea recursului,

parchetul a criticat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 334 C.

proc. pen., schimbând încadrarea juridică a uneia dintre fapte, fără să pună în

discuție noua încadrare, iar cel de al doilea motiv de casare invocat îl

reprezintă dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., noua

calificare dată faptei fiind greșită.

Printre motivele de recurs

invocate de inculpatul I.C. se regăsesc și cele două ale parchetului, în plus

recurentul inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni

prevăzute de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., reținute în sarcina sa și în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. pen. și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 169 alin. (4) C. pen.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 3252 din 22 mai 2006, a admis recursurile declarate

de Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.C., a casat sentința penală

pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Curtea Militară de Apel,

prin sentința nr. 7 din 20 decembrie 2007 urmare rejudecării cauzei, a dispus

condamnarea inculpatului la:

- câte 2 ani închisoare

pentru săvârșirea a două infracțiuni de instigare și distrugere de înscrisuri

prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.;

- câte 5 ani închisoare

pentru două infracțiuni de deținere a semnăturii care periclitează siguranța

statului prevăzută de art. 169 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare

pentru tentativa la infracțiunea de divulgarea secretului ce periclitează

siguranța statului prevăzută de art. 20 raportat la art. 169 alin. (4) cu

referire la art. 169 alin. (1) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) – c) pe timp de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) – art.

34 lit. b) C. pen, s-a dispus contopirea pedepsei în pedeapsa cea mai grea,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., nerespectarea dispozițiilor legale privind

competența după materie și după calitatea persoanei și drept consecință

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competentă Curtea de Apel

București. Dacă se va trece peste acest motiv să se caseze hotărârea și să se

trimită cauza spre rejudecare instanței de fond pentru a administra probatorii

(cele două expertize), caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

În subsidiar, dacă se va

reține motivul, 4 din motivele scrise să se dispună achitarea pentru

infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen., în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., iar pentru infracțiunea

prevăzută de art. 169 alin. (4) cu referire la alin. (1) și ale art. 20

raportat la art. 169 alin. (4) C. pen., să se dispună achitare în baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. pen., iar într-un

subsidiar îndepărtat să se constate că pedepsele sunt disproporționate și în

cel mai rău caz se impunea aplicarea art. 181 C. pen., caz de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată

sub aspectele invocate de inculpat cât și prin prisma cazurilor de casare

menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, numai cu

privire la pedepsele aplicate inculpatului și la modalitatea de executare a

acestora.

Înalta Curte constată că

încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat de instanța de apel

este corectă.

De altfel, corect Curtea

Militară de Apel a soluționat prezenta cauză reținând dispozițiile art. 28 și art.

40 lit. a) C. proc. pen., atâta timp cât faptele au legătură cu atribuțiile de

serviciu ale inculpatului, în calitatea sa de ofițer S.R.I.

În concret inculpatul în

timpul exercitării atribuțiilor de serviciu a încălcat norme care oferă relațiilor

sociale referitoare la siguranța înscrisurilor sau documentelor aflate în

păstrarea ori în deținerea instituției unde lucra.

Cât privește proba cu

expertiză, corect a fost apreciat de instanță că nu este utilă atâta timp cât

documentele prin ele însele au probat vinovăția inculpatului.

Or, în cauză s-a probat și

demonstrat că inculpatul a sustras documente și înscrisuri de la Secția

Județeană Dâmbovița a S.R.I. și de la U.M. 0139 București, săvârșind două

infracțiuni de sustragere de înscrisuri prevăzute de art. 242 alin. (1) și (4) C.

pen.

De asemenea, inculpatul a

deținut în afara îndatoririlor de serviciu avute, documente care sunt de natură

să pună în pericol siguranța statului ceea ce constituie infracțiunea prevăzută

de art. 169 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul care

avea atribuții de conducere în S.R.I. a încercat să divulge unui jurnalist

documente care constituie secrete de stat pe care le cunoștea în virtutea

atribuțiilor de serviciu, faptă de natură să pună în pericol siguranța statului

și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20

raportat la art. 169 alin. (4) cu referire la art. 169 alin. (1) C. pen.

În concluzie, încadrarea

juridică dată faptelor de instanța de apel este corectă, însă cum s-a menționat,

recursul inculpatului este fondat sub aspectul individualizării pedepselor.

Astfel, în raport cu

circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea sinceră, buna comportare

în societate și familie, necunoscut cu antecedente penale, Înalta Curte

apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut

de art. 52 C. pen., se poate realiza prin aplicarea unor pedepse diminuate și

chiar fără executarea efectivă a pedepselor aplicate.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat împotriva sentinței nr.

7 din 20 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel, pe care o va casa numai cu

privire la individualizarea pedepselor și modalitatea de executare a acestora.

Având în vedere că sunt

îndeplinite cerințele art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiționată a

pedepselor aplicate recurentului, pe termenul de încercare stabilit de art. 82 C.

pen.

Conform art. 359 C. proc.

pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

referitor la revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.

În condițiile art. 71 alin.

(4) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, se va suspenda și executarea pedepsei accesorii pe un termen de

încercare de 4 ani.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul I.C. împotriva sentinței penale nr. 7 din 20 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel.

Casează sentința penală

sus-menționată numai cu privire la individualizarea pedepselor și rejudecând:

Înlătura aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele

componente după cum urmează:

- câte 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.

(2 fapte):

- câte 5 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 169 alin. (2) C. pen. (2

fapte);

- 3 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 169 alin.

(4) cu referire la art. 169 alin. (1) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe timp de 2 ani.

Face aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) și e) C. pen.

În baza art. 242 alin. (1)

și (3) C. pen. (2 fapte), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin.

(1) lit. e) C. pen., condamnă pe inculpat la câte 2 luni închisoare

În baza art. 169 alin. (2) C.

pen. (2 fapte) cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.,

condamnă inculpatul la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art.

169 alin. (4) cu referire la art. 169 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.

a) – c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnă inculpatul la 8 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a și art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai

grea, urmând ca inculpatul I.C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare.

Face aplicarea art. 71 și 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 71 alin.

(5) C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei

accesorii, pe un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc.

pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor art. 83 C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2008.