ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7210/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7210/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din 21

februarie 2003, Tribunalul Militar Teritorial a dispus următoarele:

- în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen.,

raportat la art. 248

1

C. pen., în infracțiunea de neglijență în

serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1), cu aplicarea art. 13 iar în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C.

proc. pen., și art. 124 C. pen., a încetat procesul penal întrucât a intervenit

prescripția răspunderii penale.

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat

inculpatul pentru infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri,

prevăzută de art. 272 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât fapta nu

există.

- potrivit art. 14 și 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă și l-a

obligat pe inculpat la plata către partea vătămată, parte civilă U.H.A. a sumei

de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale. Au fost

respinse celelalte pretenții civile ale părții vătămate, parte civilă cu

referire la despăgubiri pentru daune materiale.

- inculpatul a fost obligat la

2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî în acest sens, prima

instanță a reținut următoarele:

În luna decembrie 1984, ofițeri din

cadrul fostului D.S.S. au luat măsuri de punere sub urmărire informativă a numitului

U.G.E. (acesta ocupând funcția de inginer la I.C.P.S.L.G.C.) despre care

existau informații că ar deține un jurnal intim cu notări având caracter

anticomunist.

Astfel, în dimineața zilei de 17

ianuarie 1985, o echipă de ofițeri din cadrul D.C.P. din D.S.S. au efectuat o

percheziție domiciliară, ocazie cu care au ridicat de la acesta, printre

altele, și 23 caiete (tip școlar sau agende de birou) cuprinzând un jurnal

intim din perioada 1967 - 1977.

Alături de acest jurnal intim, au

fost ridicate și alte carnete cu însemnări, precum și numere disparate din

revistele E., R.M., L., unele extrase din R.M. editată în Israel, mai multe

file cu încercări literare ale lui U.G.E., scrisori primite din străinătate,

plachete cu poezii ale lui T., câte un exemplar din ziarul A. și V.N. și Cartea

M. de Troțki.

În legătură cu aceste documente

ridicate de la domiciliul ing. U.G.E., organele de cercetare penală au efectuat

acte premergătoare, formulându-se, în final, de către D.C.P. un referat cu

propunere de a nu se începe urmărirea penală în cauză și de confiscare specială

a publicațiilor L. și E., precum și a filelor cu conținut denigrator ori de

„defăimare” din jurnalul personal.

Celelalte materiale ridicate cu

prilejul percheziției domiciliare trebuiau să fie restituite ing. U.G.E.

Prin rezoluția procurorului din 15

august 1985, s-a dispus:

împotriva inculpatului U.G.E. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (2) C. pen. (propagandă împotriva orânduirii socialiste);

numerelor 13, 14, 15, 24 - 25 și 26 - 27 din revista L. și nr. 1/1973 și nr.

2/1975 din revista E. precum și a însemnărilor ridicate de la domiciliul lui U.G.E.

dosarului urma să fie adus la cunoștința lui U.G.E. prin grija organelor de

cercetare ale D.S.S. din Ministerul de Interne.

Această rezoluție a procurorului nu

a fost infirmată ulterior.

La data de 5 august 1987, doi

ofițeri din cadrul D.S.S. – D.C.P. ar fi procedat, în baza rezoluției D.P.M.

din 15 august 1985, la distrugerea, prin tocare, a înscrisurilor deținute

contra dispozițiilor legale de către ing. U.G.E.

La poziția nr. 6 a acestui proces

verbal se face trimitere, printre altele și la însemnările menționate la poz.

11 a procesului verbal de percheziție din 17 ianuarie 1985, respectiv 23 caiete

(tip școlar sau agende de birou) cuprinzând jurnalul intim în perioada 1967 -

1977.

Deși procesul verbal de distrugere a

documentelor poartă data de 5 august 1987, totuși, cu adresa nr.

62/HV/DIS/294302 din 12 august 1987 – D.C.P. a D.S.S., a trimis la unitatea

specială S., spre conservare, aceste documente

Faptul că lucrătorii D.C.P. din

cadrul D.S.S. nu au distrus documentele menționate anterior, rezultă din

împrejurarea că, prin adresa nr. S/30 din 20 martie 1990, UM 05135 a trimis la

cererea UM 05083 înscrisurile redactate de U.G.E. – „pe care ni le-ați

încredințat pentru conservare prin adresa nr. 62/HV/S/294302/12 august 1987”,

acestea fiind cuprinse în două dosare ce totalizau 811 file.

Este de menționat faptul că, prin

arhivare, documentele au fost strânse în două dosare numerotate, ele totalizând

811 file.

Aceste două dosare, cuprinzând 811

file, au fost restituite la data de 04 iunie 1990, UM 05135 București cu adresa

nr. S/700186.

Din actele verificate de procurorul

militar la secretariatul U.M. 05135 (actualmente U.M. 0289 București) rezultă

că lucrarea vizând cele două dosare cu 811 file a intrat la U.M.05135 București

la 04 iunie 1990 a fost repartizată la 06 iunie 1990 de cpt. N.C. (șeful biroului

secretariat) colonelului G.E. care a semnat la primirea acestei lucrări.

Din acel moment, și până în prezent,

lucrarea (cele două dosare cu 811 file aparținând ing. U.G.E.) nu a mai putut

fi găsită, deși membrii familiei U. au solicitat, în mod repetat, încă de la

începutul anilor 1990 restituirea jurnalului.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția parchetelor militare,

partea vătămată, parte civilă U.H.A. și inculpatul G.E.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 34 din 24 iunie 2004, a admis apelurile declarate de secția

parchetelor militare de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de

partea vătămată, parte civilă U.H.A.

A desființat sentința nr. 54 din 21

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București și în

consecință:

- în temeiul art. 272 C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul gen. brig. (r) G.E., la un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri.

- în temeiul art. 246 C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin schimbarea

încadrării juridice din art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată dată

faptei prin rechizitoriu.

În temeiul art. 33 și art. 34 C.

pen., I-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 2 (doi) ani

închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, care

constituie termen de încercare pentru condamnat socotit de la data rămânerii

definitive a hotărârii judecătorești.

A admis în parte acțiunea civilă

exercitată de partea vătămată, parte civilă U.H.A. și l-a obligat pe inculpat

la plata către aceasta a sumei de 50.000.000 lei despăgubiri pentru daune

morale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat împotriva aceleași sentințe și l-a obligat la 8.000.000 lei

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare, partea civilă U.H.A., precum și inculpatul G.E.

Recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare,

și partea civilă U.H.A., sunt fondate urmând a fi admise, pentru următoarele

considerente.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând actele și lucrările dosarului constată că prin rechizitoriu s-a

reținut în mod corect situația de fapt căreia i s-a dat o corespunzătoare

încadrare juridică.

Potrivit actului de sesizare

inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptele constând în aceea că, la

data de 06 iunie 1990, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ocupând

funcția de colonel, a luat în primire jurnalul compus din 811 file, aparținând

ing. U.G.E. și a refuzat ulterior să-l restituie membrilor familiei decedatului

U.G.E. ori de a-l pune la dispoziția organului judiciar (procuraturii), acesta

fiind necesar soluționării unei cauze penale. Constatarea lipsei documentelor

s-a făcut la data de 10 iulie 1999, dată la care s-a dispus și începerea

urmăririi penale față de gen. (rez.) G.E. În mod corect, faptele au fost

încadrate juridic de către procuror în infracțiunile prevăzute de art. 272 C.

pen., și art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.

Potrivit art. 246 C. pen., fapta

funcționarului public, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință nu îndeplinește un act, ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta

cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu

închisoare.

Fapta inculpatului general (rez.) G.E.,

care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu în calitate de comandant a

luat în primire jurnalul compus din 811 file aparținând ing. U.G.E., fără să

existe un act de confiscare, precum și refuzul acestui inculpat de a-l restitui

membrilor familiei lui U.G.E. sau de a-l pune la dispoziție organului de

procuratură, când acel jurnal era necesar soluționării unei cauze penale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246

raportat la art. 248

1

C. pen., și art. 272 C. pen.

Faptul că inculpatul a primit

jurnalul, deci s-a aflat în posesia fizică a lui rezultă cu certitudine din actele

și lucrările dosarului.

Astfel, martorul N.C. declara:

„Acest colet cu caietele ing. U.G.E. l-am predat inculpatului pe bază de

semnătură” (declarație dată în fața instanței). Aceeași împrejurare rezultă și

din procesul-verbal încheiat la data de 10 iulie 1999, prin care în urma

verificărilor registrelor de la secretariatele unității a rezultat că lucrarea

cu nr. 700186/30 a fost repartizată pe data de 6 iunie 1990 de cpt. N.I. (șef

birou secretariat) d-lui col. G.E. În acest proces verbal precizându-se că lucrarea

sus-amintită se referă la 811 file reprezentând jurnalul ing. U.G.E.

Primite personal de către inculpat,

documentele în care se afla și jurnalul ing. U.G.E., pentru care a și semnat nu

au mai fost predate sectorului 2, compartiment de la care fuseseră trimise

acele documente și în păstrarea căruia trebuiau să rămână.

Odată cu primirea jurnalului spre

păstrare, inculpatul avea o dublă obligație, atât față de reclamant, cât și

față de procuror, să țină lucrarea la dispoziția organului sus-amintit, până la

soluționarea cauzei.

Mai mult decât atât, inculpatul în

calitate de comandant în gestiunea căruia se afla jurnalul nu s-a alarmat

niciodată în acest caz, pentru că dacă jurnalul dispărea, legal, era cazul să

se dispună o cercetare administrativă pentru a se constata cauzele dispariției

jurnalului și cine se face vinovat de acest lucru și totodată se luau măsuri de

căutare a documentelor respective. Inculpatul nu a raportat dispariția

jurnalului cu toate că legea îl obliga, dacă dispărea un document din unitatea

sa, să cerceteze acest fapt, așa cum în justiție dispariția unui dosar, se

cercetează obligatoriu prin ordin al șefului instanței respective.

Este de menționat atitudinea

inculpatului care chiar dacă nu a verificat unde se află jurnalul din gestiunea

sa, nu a făcut acest lucru nici după date de 10 iulie 1999 când organele de

cercetare penală s-au deplasat la unitatea comandată de inculpat și au întocmit

un proces verbal de verificare și de constatare a lipsei celor 811 file din

jurnal, demonstrând rea-intenție din partea acestuia față de rezolvarea unui

caz foarte mediatizat, important și cunoscut ca atare de conducerile

ministerelor implicate (Ministerul Public, Ministerul Justiției și S.R.I.).

Prin expresia „interes legal”, în

sensul art. 246 C. pen., se înțelege acel interes care este ocrotit sau

garantat printr-o dispoziție normativă iar prin „vătămare” se înțelege orice

fel de atingere (fizică, morală ori materială) adusă intereselor legale ale

unei persoane.

Infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen., este o infracțiune continuă care se consumă în momentul în care s-a

produs vătămarea. În speță, vătămarea s-a produs la data de 10 iulie 1999

(ulterior trecerii în rezervă a inculpatului la data de 30 aprilie 1999), când

organele judiciare, în urma plângerii adresată acestora de către familia ing. G.U.,

au constatat, nemijlocit că jurnalul nu se afla în arhiva unității și ulterior

refuzul inculpatului de a remite aceste documente ori de a furniza informații

pentru recuperarea lor.

Prevederile art. 272 C. pen., sunt

clar și categoric exprimate în sensul că „reținerea sau distrugerea unui

înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de

un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris

destinat unuia din organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de

înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare.

Jurnalul lui G.U. are o dublă

importanță, respectiv una patrimonială și sentimentală pentru familia sa și o

importanță juridică pentru cauzele aflate pe rolul parchetului și instanței

deoarece acest jurnal a constituit motivul și proba pentru care a fost acuzat U.G.E.,

în paginile lucrării existând idei și critici împotriva conducătorilor statului

comunist totalitar, respectiv soții C.

Acest jurnal având importanță

juridică a rămas în custodia S.R.I. și mai exact la UM 0289, comandată de

inculpat, la dispoziția organelor de justiție care trebuiau să se pronunțe atât

cu privire la valoarea sa probantă cât și cu privire la restituirea lui

urmașilor lui G.U. care făcuseră cerere în acest sens.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată, că în mod corect, prin actul de sesizare a fost reținută forma

calificată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248

1

C. pen.,

deoarece prin fapta menționată au fost produse consecințe deosebit de grave,

urmând să aplice inculpatului pentru această faptă o pedeapsă privativă de

libertate care să corespundă cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.

De asemenea, examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că pedeapsa aplicată inculpatului G.E. pentru

fapta prevăzută de art. 272 C. pen., de un an închisoare, este mult prea mare, Înalta

Curte apreciind că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, de 6 luni

închisoare, pentru această faptă ar corespunde scopului pedepsei și criteriilor

generale de individualizare a acesteia.

În acest sens se va avea în vedere

lipsa antecedentelor penale, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea

infracțiunii, vârsta înaintată a acestuia 63 ani) ca și climatul nefavorabil

din punct de vedere social și politic în care inculpatul și-a desfășurat

activitatea, fiind o perioadă de tranziție.

Cu privire la recursul părții

civile, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Contravaloarea respectivului jurnal,

mai precis aspectul economic, este dificil, dacă nu chiar imposibil de

apreciat. Inculpatul, prin fapta sa a răpit nu numai familiei cea mai

importantă urmă a celui care a fost omul, tatăl și soțul G.U., conștiința și

memoria sa dar și societății și literaturii române un document major, o operă

unanim considerată ca remarcabilă.

Din punct de vedere juridic,

jurnalul constituie o probă inestimabilă în anchete încă în curs de desfășurare

cu privire la participarea securității la uciderea lui G.U.

Jurnalul avea valoare nu numai de

document istoric, juridic dar și literar, așa cum rezultă din cele câteva zeci

de pagini recuperate și aproape în totalitate publicate, cu elogiul criticilor

literari. Mai multe redacții și reviste literare au deplâns unanim lipsa

restului Jurnalului ca o pierdere pentru literatura română.

Jurnalul era o biografie a ultimilor

40 de ani care explica „furia și cruzimea cu care a fost pedepsit” fiind o

dovadă suficientă pentru a face plauzibilă „reacția prin forța și

repercursiunile față de omul care gândește”.

Din sute de articole apărute în

mass-media, emisiuni de televiziune, filme documentare, emisiuni la radio,

rezulta:

- valoarea de mărturie, document

pentru posteritate a jurnalului;

- valoarea sa literară, intrinsecă

dar și prin potențialul de a fi transfigurat literar ulterior, în mai multe

genuri (roman, jurnal politic, etc.) de către autor, intenție pe care singur o

mărturisește, chiar în jurnal.

- Valențele politice ale jurnalului,

intensitatea criticilor regimului totalitar care demonstra la rândul lor

motivația securității de a-l suprima pe autor.

Înalta Curte apreciază că suma de 99

milioane lei vechi daune morale ar reprezenta o compensare a valorii

sentimentale și morale a respectivului document, valoare care reprezintă, în

mod cert un prejudiciu moral încercat de partea vătămată, parte civilă U.H.A.,

fiul ing. U.G.E.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul G.E., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente.

Inculpatul semnând de primirea

jurnalului compus din 811 file, aparținând inginerului G.U., știind că acesta

este un document solicitat de autorități, necesar în realizarea anchetei penale

privitoare la asasinarea inginerului G.U., solicitat de către familia

decedatului, mediatizat intens și constant de presă și realizând în calitățile

sale de locțiitor al comandantului unității unde a fost primit spre depozitare

jurnalul, de ofițer superior specialist în expertizarea înscrisurilor, de

absolvent al unei facultăți de drept, care sunt consecințele faptelor sale,

inculpatul direct răspunzător de primirea și arhivarea jurnalului, nu a dat

curs cererilor repetate ale autorităților și familiei lui G.U. de a preda acest

document de o valoare inestimabilă.

Așa fiind, actul de sesizare al

instanței a stabilit o situație de fapt corectă și a dat o încadrare juridică

corespunzătoare acesteia, probele administrate în cauză fiind complete, astfel

încât nu se impune trimiterea dosarului la procuror în vederea refacerii

urmăririi penale, astfel cum a solicitat inculpatul în motivele de recurs.

Nefiind nici alte motive care,

examinate din oficiu să determine admiterea recursului inculpatului, acesta va

fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Cheltuielile judiciare vor fi

suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de partea

civilă U.H.A. și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare, împotriva deciziei penale nr. 34 din 24 iunie 2004 a

Curții Militare de Apel și în consecință:

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 54 din 21 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial

București și rejudecând cauza:

În baza art. 246, raportat la art.

248

1

C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul G.E., la 3 ani

închisoare și la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 272 C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. e)

C. pen., condamnă pe același inculpat, la 5 luni închisoare cu pedeapsa

accesorie, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 1 și 7 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată în întregime și condiționat pedeapsa de 5 luni

închisoare și pune în vedere inculpatului condițiile grațierii.

Admite acțiunea civilă formulată de

U.H.A. și obligă pe inculpatul condamnat la 99 milioane lei vechi, daune morale

și la un milion lei vechi, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.E. împotriva deciziei penale nr. 34 din 24 iunie 2004

a Curții Militare de Apel

Obligă recurentul inculpat G.E. să

plătească suma de 13 milioane lei vechi cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 decembrie 2005.