ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3252/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 15

decembrie 2005, pronunțată de Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 132/2005,

s-a dispus condamnarea inculpatului I.C. locotenent colonel în rezervă, după cum

urmează:

- două pedepse a cate 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de sustragere sau distrugerea

de înscrisuri prevăzute și pedepsite de art. 242, alin. (1) și (3) C. pen.;

- două pedepse a cate 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere a unor documente

ce constituie secrete de stat care periclitează siguranța statului, prevăzută

și pedepsită de art. 169 alin. (2) C. pen.;

- o pedeapsă de 4 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. proc. pen., pe

timp de 2 ani pentru tentativă la infracțiunea de divulgare a secretului care

periclitează siguranța statului prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin.

(1) C. pen.

Conform art. 33, 34 și 35 C. pen.,

s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, respectiv 5 ani închisoare alături de care va executa și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C.

pen., pe timp de 2 ani.

I-au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata indicată în art. 71 C. pen.

Totodată, inculpatul a fost obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, începând cu anul 1996, în exercitarea atribuțiilor aferente

funcțiilor de conducere avute la Secția Județeană Dâmbovița a S.R.I. și apoi la

U.M. 0139 București, inculpatul I.C. a sustras mai multe documente, unele

clasificate „secret de stat” pe care le-a deținut la domiciliu, punând astfel

în pericol  siguranța statului.

Ulterior, după trecerea sa în

rezervă, a încercat să pună la dispoziția unui ziarist de la cotidianul J.N. documente

conținând date și informații cu caracter secret, în schimbul unor avantaje

materiale, dar a fost surprins în flagrant în timp ce se deplasa la întâlnirea

cu ziaristul respectiv.

Fiindu-i percheziționată locuința,

s-au găsit mai multe documente și precum și mai multe casete audio cu date și

informații secrete.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu recurs de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și

de către inculpatul I.C.

În motivarea recursului, parchetul a

criticat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen.,

schimbând încadrarea juridică a uneia dintre fapte, fără să pună în discuție

noua încadrare, iar cel de al doilea motiv de casare invocat îl reprezintă dispozițiile

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., noua calificare dată faptei fiind

greșită.

Printre motivele de recurs invocate

de inculpatul I.C. se regăsesc și cele două ale parchetului, în plus recurentul

inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni prevăzute de art.

242, alin. (1) și (3) C. pen., reținute în sarcina sa și în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. pen., și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (4) C. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate cat și din oficiu hotărârea atacată, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

,

alin. (1) C. proc. pen., constatată că recursurile declarate de Parchetul Militar

de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.C. sunt fondate pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică

dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este

obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului

că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau  eventual amânarea

judecății pentru a-și pregăti apărarea.

Încadrarea juridică a faptei constituie

stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a fondului și

limitelor pedepsei aplicate.

Având în vedere consecințele pe care

le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea procesual penală prevede că

în fața primei instanțe, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite

condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât dreptului la apărare

al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării corecte

a cauzei.

Aceste condiții sunt prevăzute în art.

334 C. proc. pen., și se referă la obligația instanței de a pune în discuția

părților noua încadrare, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile

cu privire la necesitatea și la temeiurile schimbării încadrării juridice,

însăși instanța fiind datoare să atragă atenția asupra consecințelor acestei

schimbări și să explice drepturile inculpatului și anume dreptul de a cere lăsarea

cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea în

raport cu noua încadrare.

Ignorând dispozițiile legale arătate

mai sus, instanța de fond a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului C.I.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (1) C.

pen., deși trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prevăzută de art.

20, raportat la art. 169 alin. (4) cu referire la art. 169 alin. (1) C. pen., fără

să pună în discuție părților schimbarea încadrării juridice.

Procedând astfel, instanța de fond

l-a privat pe inculpatul I.C. de posibilitatea de a formula o apărare în raport

cu fapta în noua ei încadrare juridică, mai ales că aceasta creează o situație

mai grea pentru inculpat.

Înalta Curte, în temeiul art. 385

5

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul

Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul I.C., va casa

sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea Militară

de Apel, care va analiza și celelalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie

invocate în cele două recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.C.

Casează sentința penală nr. 20 din

15 decembrie 2005 a Curții Militare de Apel și dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 mai 2006.