ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3252/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 15 decembrie 2005, pronunțată de Curtea Militară de Apel, în dosarul nr. 132/2005, s-a dispus condamnarea inculpatului I.C. locotenent colonel în rezervă, după cum urmează: - două pedepse a cate 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de sustragere sau distrugerea de înscrisuri prevăzute și pedepsite de art. 242, alin. (1) și (3) C. pen.; - două pedepse a cate 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere a unor documente ce constituie secrete de stat care periclitează siguranța statului, prevăzută și pedepsită de art. 169 alin. (2) C. pen.; - o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. proc.

pen., pe timp de 2 ani pentru tentativă la infracțiunea de divulgare a secretului care periclitează siguranța statului prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (1) C. pen. Conform art. 33, 34 și 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare alături de care va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe timp de 2 ani. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata indicată în art. 71 C. pen. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, începând cu anul 1996, în exercitarea atribuțiilor aferente funcțiilor de conducere avute la Secția Județeană Dâmbovița a S.R.I.

și apoi la U.M. 0139 București, inculpatul I.C. a sustras mai multe documente, unele clasificate „secret de stat” pe care le-a deținut la domiciliu, punând astfel în pericol siguranța statului. Ulterior, după trecerea sa în rezervă, a încercat să pună la dispoziția unui ziarist de la cotidianul J.N. documente conținând date și informații cu caracter secret, în schimbul unor avantaje materiale, dar a fost surprins în flagrant în timp ce se deplasa la întâlnirea cu ziaristul respectiv. Fiindu-i percheziționată locuința, s-au găsit mai multe documente și precum și mai multe casete audio cu date și informații secrete. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de către inculpatul I.C.

În motivarea recursului, parchetul a criticat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea juridică a uneia dintre fapte, fără să pună în discuție noua încadrare, iar cel de al doilea motiv de casare invocat îl reprezintă dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., noua calificare dată faptei fiind greșită. Printre motivele de recurs invocate de inculpatul I.C. se regăsesc și cele două ale parchetului, în plus recurentul inculpat a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 242, alin. (1) și (3) C. pen., reținute în sarcina sa și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. pen., și pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (4) C. pen. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cat și din oficiu hotărârea atacată, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 , alin. (1) C. proc. pen., constatată că recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.C. sunt fondate pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen., dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.

Încadrarea juridică a faptei constituie stabilirea temeiului juridic al răspunderii penale și, totodată, a fondului și limitelor pedepsei aplicate. Având în vedere consecințele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea procesual penală prevede că în fața primei instanțe, această schimbare nu poate avea loc decât în anumite condiții, a căror îndeplinire constituie o garanție atât dreptului la apărare al părților și, în primul rând, al inculpatului, cât și a soluționării corecte a cauzei. Aceste condiții sunt prevăzute în art. 334 C. proc.

pen., și se referă la obligația instanței de a pune în discuția părților noua încadrare, procurorul și părțile urmând să-și expună concluziile cu privire la necesitatea și la temeiurile schimbării încadrării juridice, însăși instanța fiind datoare să atragă atenția asupra consecințelor acestei schimbări și să explice drepturile inculpatului și anume dreptul de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea în raport cu noua încadrare. Ignorând dispozițiile legale arătate mai sus, instanța de fond a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului C.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (1) C. pen., deși trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 169 alin. (4) cu referire la art. 169 alin. (1) C. pen., fără să pună în discuție părților schimbarea încadrării juridice.

Procedând astfel, instanța de fond l-a privat pe inculpatul I.C. de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu fapta în noua ei încadrare juridică, mai ales că aceasta creează o situație mai grea pentru inculpat. Înalta Curte, în temeiul art. 385 5 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și inculpatul I.C., va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel, care va analiza și celelalte aspecte de nelegalitate și netemeinicie invocate în cele două recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel și de inculpatul I.C. Casează sentința penală nr. 20 din 15 decembrie 2005 a Curții Militare de Apel și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2006.