ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204

din 8 septembrie 2004, pronunțată în fond, după casare, Tribunalul Vâlcea a

condamnat pe inculpatul L.C. la 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a computat arestarea preventivă de la 24 octombrie 2003.

În temeiul art. 118 C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile L.M.F. câte 1.000.000 lei prestație lunară, pentru

perioada 23 octombrie 2003 – 01 iulie 2004 și câte 1.500.000 lei lunar, cu

același titlu, începând cu data de 1 iulie 2004 și până la terminarea

studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, cât și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 23 octombrie 2003, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice, având unele discuții contradictorii, cu

soția sa L.T., inculpatul a lovit-o în mod repetat cu un cuțit la nivelul

coapsei stângi, provocându-i o hemoragie puternică în urma căreia victima a

decedat.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia penală nr. 273/ A din 19 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

prin care inculpatul L.C. solicita în principal, schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Împotriva menționatelor

hotărâri, același inculpat a declarat recurs solicitând, în principal achitarea

în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu

referire la art. 44 alin. (1), întrucât a comis fapta în legitimă apărare, iar

în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei și în raport de prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu,

se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind

corespunzătoare.

Din probele administrate

(procesul verbal, planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei,

raportul de constatare medico-legală declarațiile martorilor audiați), care au

fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu că cei doi

soți obișnuiau să consume băuturi alcoolice situații în care se certau,

inculpatul exercitând acte de violență asupra soției care era nevoită să

părăsească domiciliul comun împreună cu fiica minoră L.M.F.

La data de 23 octombrie

2003, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, i-a imputat soției că a

revenit la domiciliu, între cei doi având loc discuții contradictorii, în

cadrul cărora inculpatul i-a aplicat soției mai multe lovituri de cuțit în

regiunea coapsei stângi. În urma leziunilor grave suferite, secționarea

musculaturii și a arterei femurale soldate cu hemoragie externă masivă, victima

a decedat.

Susținerile inculpatului, în

sensul că în cursul conflictului avut cu victima l-ar fi atacat cu un cuțit nu

este susținută de probele administrate, astfel încât, în mod just, cele două

instanțe au reținut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare și

nici în condițiile unei provocări din partea victimei.

Probatoriul administrat

evidențiază dimpotrivă că inculpatul obișnuia să consume băuturi alcoolice,

situații în care exercita acte de violență asupra soției sale și o alunga

nejustificat din domiciliu împreună cu fiica lor minoră.

Nici cererea de a se schimba

încadrarea juridică în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută

de art. 183 C. pen., nu este justificată, intenția inculpatului de a ucide

rezultând din materialitatea faptelor, lovirea victimei în mod repetat și cu

mare intensitate, cu un cuțit (obiect apt de a ucide), într-o zonă intens

vascularizată, care a generat o hemoragie externă masivă, finalizată cu decesul

victimei.

Referitor la pedeapsa

aplicată, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea

ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu este cunoscut cu

antecedente penale, în cursul procesului a încercat să împiedice aflarea

adevărului, adoptând o atitudine de nesinceritate.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie

respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada cât acesta a fost

arestat preventiv, respectiv de la 24 decembrie 2003, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei penale nr.

273 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 24 decembrie 2003 la 27 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.