ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 204 din 8 septembrie 2004, pronunțată în fond, după casare, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul L.C. la 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a computat arestarea preventivă de la 24 octombrie 2003. În temeiul art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile L.M.F. câte 1.000.000 lei prestație lunară, pentru perioada 23 octombrie 2003 – 01 iulie 2004 și câte 1.500.000 lei lunar, cu același titlu, începând cu data de 1 iulie 2004 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 23 octombrie 2003, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, având unele discuții contradictorii, cu soția sa L.T., inculpatul a lovit-o în mod repetat cu un cuțit la nivelul coapsei stângi, provocându-i o hemoragie puternică în urma căreia victima a decedat. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 273/ A din 19 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul L.C. solicita în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs solicitând, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., cu referire la art. 44 alin. (1), întrucât a comis fapta în legitimă apărare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei și în raport de prevederile art. 73 lit. b) C. pen. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesul verbal, planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală declarațiile martorilor audiați), care au fost analizate în considerentele hotărârilor, rezultă, fără dubiu că cei doi soți obișnuiau să consume băuturi alcoolice situații în care se certau, inculpatul exercitând acte de violență asupra soției care era nevoită să părăsească domiciliul comun împreună cu fiica minoră L.M.F. La data de 23 octombrie 2003, inculpatul aflându-se în stare de ebrietate, i-a imputat soției că a revenit la domiciliu, între cei doi având loc discuții contradictorii, în cadrul cărora inculpatul i-a aplicat soției mai multe lovituri de cuțit în regiunea coapsei stângi.

În urma leziunilor grave suferite, secționarea musculaturii și a arterei femurale soldate cu hemoragie externă masivă, victima a decedat. Susținerile inculpatului, în sensul că în cursul conflictului avut cu victima l-ar fi atacat cu un cuțit nu este susținută de probele administrate, astfel încât, în mod just, cele două instanțe au reținut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare și nici în condițiile unei provocări din partea victimei. Probatoriul administrat evidențiază dimpotrivă că inculpatul obișnuia să consume băuturi alcoolice, situații în care exercita acte de violență asupra soției sale și o alunga nejustificat din domiciliu împreună cu fiica lor minoră.

Nici cererea de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., nu este justificată, intenția inculpatului de a ucide rezultând din materialitatea faptelor, lovirea victimei în mod repetat și cu mare intensitate, cu un cuțit (obiect apt de a ucide), într-o zonă intens vascularizată, care a generat o hemoragie externă masivă, finalizată cu decesul victimei. Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, în cursul procesului a încercat să împiedice aflarea adevărului, adoptând o atitudine de nesinceritate.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada cât acesta a fost arestat preventiv, respectiv de la 24 decembrie 2003, la zi. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei penale nr. 273 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 24 decembrie 2003 la 27 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.