ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 mai

2002, reclamanta SC P. SA Balc a chemat în judecată Ministerul Finanțelor

Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Controlului

Fiscal Bihor, solicitând anularea pct. 1 al deciziei nr. 280 din 25 aprilie

2002 și a procesului-verbal nr. 599 din 23 februarie 2001, privind obligarea sa

la plata sumelor de 11.371.228.738 lei, impozit pe profit suplimentar aferent

vânzării produselor petroliere sub costul de producție și a majorărilor de întârziere

aferente și 131.107.347 lei, impozit pe profit suplimentar aferent

cheltuielilor de reclamă și publicitate și a majorărilor de întârziere

aferente; obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de

8.827.889.272 lei, actualizată cu indicele de inflație, de la data virării la

buget, până la zi, precum și dobânda legală, de la data plății, până la data

restituirii.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că măsurile luate de pârâți sunt nelegale, întrucât S.N.P. P. SA este

singurul furnizor intern al materiei prime - țițeiul, deținând monopolul în

domeniul vânzării țițeiului, prețul acestuia a fost impus fără posibilitatea

reală de negociere.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

civilă nr. 75 din 4 februarie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei, a

anulat în parte actele contestate, până la concurența sumelor de 6.464.664 lei,

impozit pe profit suplimentar; 4.647.909 809 lei, majorări de întârziere

aferente și 102.986.699 lei, impozit pe profit suplimentar aferent

cheltuielilor de reclamă și publicitate și a majorărilor de întârziere

aferente.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs, reclamanta și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Bihor, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice,

criticând-o pentru nelegalitate.

În recursul său reclamanta SC P. SA

susține că în ce privește impozitul pe profit suplimentar, în sumă de

11.371.228.730 lei și majorările de întârziere aferente, determinat de

comercializarea produselor petroliere sub costul de producție, întrucât

expertul a concluzionat că rezultatul financiar al perioadei 1 ianuarie - 30

septembrie 2002 era pozitiv, costul de producție fiind inferior prețului de

livrare, trebuia să se ia în considerare prețul de vânzare mediu și prețul de

cost mediu aferente perioadei controlate.

În ce privește suma de 131.107.347

lei impozit pe profit suplimentar aferent cheltuielilor de reclamă și

publicitate, în sumă de 524.429.378 lei, acestea sunt deductibile potrivit

prevederilor O.G. nr. 70/1994, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În final, se solicită obligarea

pârâtelor la restituirea sumei de 10.521.440.447 lei, actualizată și cu dobânzi

calculate până la 31 martie 2003.

În recursul său, Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor susține că instanța de fond și-a fundamentat soluția,

pe baza unei expertize greșite, asupra căreia expertul recunoscând erorile, a

revenit de trei ori, ca urmare a obiecțiunilor pârâtelor.

Ambele recursuri sunt fondate.

Expertul contabil M.I., care a avut

ca obiectiv verificarea dacă costul de producție al produselor petroliere a

fost corect determinat de organul de control, a revenit de trei ori asupra

calculelor inițiale, din cuprinsul expertizei nerezultând concret care sunt

cheltuielile avute în vedere de către expert la stabilirea costurilor totale de

producție, înscrise în expertiză, în sumă de 498.003.492.918 lei, pentru

perioada 1 ianuarie 2000 - 30 septembrie 2000 și nici documentele justificative

legal întocmite, care au stat la baza stabilirii acestor costuri.

Hotărârea instanței de fond fiind

nelegală și netemeinică, se vor admite ambele recursuri, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea

efectuării unei noi expertize contabile care să aibă în vedere obiecțiunile

pârâtei la vechea expertiză, precum și orice noi obiective necesare stabilirii

adevărului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SC P. SA Balc, județul Bihor și pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în numele Ministerului

Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 75/CA/2003 - P din 4

februarie 2003, a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.