ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 mai 2002, reclamanta SC P. SA Balc a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Controlului Fiscal Bihor, solicitând anularea pct. 1 al deciziei nr. 280 din 25 aprilie 2002 și a procesului-verbal nr. 599 din 23 februarie 2001, privind obligarea sa la plata sumelor de 11.371.228.738 lei, impozit pe profit suplimentar aferent vânzării produselor petroliere sub costul de producție și a majorărilor de întârziere aferente și 131.107.347 lei, impozit pe profit suplimentar aferent cheltuielilor de reclamă și publicitate și a majorărilor de întârziere aferente; obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumei de 8.827.889.272 lei, actualizată cu indicele de inflație, de la data virării la buget, până la zi, precum și dobânda legală, de la data plății, până la data restituirii.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că măsurile luate de pârâți sunt nelegale, întrucât S.N.P. P. SA este singurul furnizor intern al materiei prime - țițeiul, deținând monopolul în domeniul vânzării țițeiului, prețul acestuia a fost impus fără posibilitatea reală de negociere. Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 75 din 4 februarie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte actele contestate, până la concurența sumelor de 6.464.664 lei, impozit pe profit suplimentar; 4.647.909 809 lei, majorări de întârziere aferente și 102.986.699 lei, impozit pe profit suplimentar aferent cheltuielilor de reclamă și publicitate și a majorărilor de întârziere aferente. Împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamanta și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.

În recursul său reclamanta SC P. SA susține că în ce privește impozitul pe profit suplimentar, în sumă de 11.371.228.730 lei și majorările de întârziere aferente, determinat de comercializarea produselor petroliere sub costul de producție, întrucât expertul a concluzionat că rezultatul financiar al perioadei 1 ianuarie - 30 septembrie 2002 era pozitiv, costul de producție fiind inferior prețului de livrare, trebuia să se ia în considerare prețul de vânzare mediu și prețul de cost mediu aferente perioadei controlate. În ce privește suma de 131.107.347 lei impozit pe profit suplimentar aferent cheltuielilor de reclamă și publicitate, în sumă de 524.429.378 lei, acestea sunt deductibile potrivit prevederilor O.G.

nr. 70/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În final, se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 10.521.440.447 lei, actualizată și cu dobânzi calculate până la 31 martie 2003. În recursul său, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor susține că instanța de fond și-a fundamentat soluția, pe baza unei expertize greșite, asupra căreia expertul recunoscând erorile, a revenit de trei ori, ca urmare a obiecțiunilor pârâtelor. Ambele recursuri sunt fondate.

Expertul contabil M.I., care a avut ca obiectiv verificarea dacă costul de producție al produselor petroliere a fost corect determinat de organul de control, a revenit de trei ori asupra calculelor inițiale, din cuprinsul expertizei nerezultând concret care sunt cheltuielile avute în vedere de către expert la stabilirea costurilor totale de producție, înscrise în expertiză, în sumă de 498.003.492.918 lei, pentru perioada 1 ianuarie 2000 - 30 septembrie 2000 și nici documentele justificative legal întocmite, care au stat la baza stabilirii acestor costuri. Hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, se vor admite ambele recursuri, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei noi expertize contabile care să aibă în vedere obiecțiunile pârâtei la vechea expertiză, precum și orice noi obiective necesare stabilirii adevărului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC P. SA Balc, județul Bihor și pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 75/CA/2003 - P din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Oradea. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.