ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3

septembrie 2003, reclamanta P.L. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și C.N.A.S.,

solicitând obligarea lor la acordarea de gratuitate la medicamente, tratament

ambulatoriu și pe timpul spitalizării, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

189/2000.

Prin aceeași acțiune,

reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri în

valoare de 20.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 1303

din 19 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii a municipiului

București și C.N.A.S. București, excepția neîndeplinirii procedurii

administrative prealabile și pe fond, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, P.L. care a susținut în esență că prin actele depuse a făcut

dovada demersurilor formulate la autoritatea ierarhic superioară, care, însă,

nu i-a comunicat nici un răspuns.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990: „înainte de a cere instanței, anularea

actului sau obligarea la emiterea lui, cel care se consideră vătămat, se va

adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i

s-a comunicat actul administrativ, autorității emitente, care este obligată să

rezolve reclamația, în termen de 30 de zile”.

Prin acțiune, reclamanta a

solicitat obligarea pârâților să-i acorde o serie de gratuități în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 189/2000, a cărei beneficiară este.

Respectând întocmai

dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, reclamanta a sesizat C.A.S. a municipiului

București, cu o astfel de cerere, la 7 iulie 2005, prealabil, deci, sesizării

instanței de contencios (3 septembrie 2003), cerere la care i s-a comunicat un

refuz clar, prin adresa nr. 32956 din 5 august 2003.

Astfel fiind, în mod evident

soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii, ca inadmisibilă, este

vădit nelegală și netemeinică, reclamanta făcând dovada respectării cerințelor art.

5 al Legii nr. 29/1990.

Văzând dispozițiile art. 313

C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.L. împotriva sentinței civile nr. 1303 din 19 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.