ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2005

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 14 septembrie 2001, reclamanta SC G.C. SRL București a solicitat

anularea deciziei nr. 1037 din 9 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor, anularea

actelor de constatare nr. 52 - nr. 79 din 3 iunie 1997, emise de Biroul Vamal

Băneasa, privind plata taxelor vamale suplimentare, de 620.919.045 lei, exonerarea

de plata acestor taxe, restituirea sumei de 620.919.045 lei, reactualizată cu

indicele de inflație, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că: în perioada februarie - iunie 1997, reclamanta a importat din Turcia,

drojdie M.M., cu denumirea de Gramex și denumirea științifică Saccharomyces

Cerevisiae - produsul fundamental drojdie activă de cultură, pentru care a

achitat taxele vamale cuvenite, de 33%; ulterior, Vama Băneasa, în mod greșit a

recalculat taxele vamale, precizând că produsul este drojdie de panificație,

pentru care taxele vamale sunt de 66% și a obligat pe reclamantă, la diferența

de taxe vamale, inclusiv T.V.A., de 620.919.045 lei; că produsul a fost

verificat de Institutul de Chimie Alimentară București, organ abilitat la acea

vreme, de Direcția Generală a Vămilor, în vederea verificării încadrării vamale

și Institutul de Chimie Alimentară, prin adresa nr. 3286 din 26 noiembrie 1997,

a stabilit că este produs Gramex, drojdie activă de cultură.

Prin sentința nr. 25/2002, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

admisă. Instanța a reținut, pe baza actelor depuse la dosar, a examenului de

laborator efectuat la Institutul de Chimie Alimentară, a expertizei tehnice de

specialitate industrie alimentară, a expertizei contabile, că produsul importat

a fost drojdie de tipul Saccharomyces, drojdie activă de cultură, cu largă

utilizare în industria alimentară, pentru care taxele vamale sunt de 33%, și nu

de 66%. Ca urmare, s-au anulat actele atacate și s-a dispus restituirea către

reclamantă, a sumei de 2.593.311.628 lei, reprezentând suma de 620.919.045 lei,

actualizată, plus 30.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 252/2003,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în

fond după casarea sentinței civile nr. 25/2002, a aceleiași instanțe, de către

Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr.

3443/2002, acțiunea a fost admisă, astfel cum se dispusese și prin sentința

civilă nr. 25/2002, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Prin decizia nr. 714 din 19

februarie 2004, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios

administrativ, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală

Interjudețeană București, împotriva sentinței civile nr. 252/2003, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, s-a casat sentința și în

fond, s-a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut că reclamanta a importat în perioada februarie -

iunie 1997, drojdie de panificație, respectiv 1400 de cutii, fiecare cutie

conținând 24 de calupuri, fiecare în greutate de câte 500 g, prezentare

definitorie pentru drojdia de panificație, în același sens fiind adresa nr. 3286/1997,

a Institutului de Chimie Alimentară și buletinul de analiză emis de același

institut.

La data de 31 mai 2004, SC G.C.

SRL București a luat cunoștință de decizia mai sus precizată, astfel cum

rezultă din cererea depusă în dosarul nr. 1868/2003, al Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, în care s-a pronunțat decizia nr.

714/2004.

Împotriva deciziei nr. 714/2004,

a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, reclamanta,

la data de 10 iunie 2004, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În motivarea contestației în

anulare s-a arătat în esență că hotărârea a fost dată în baza unei greșeli

materiale, întrucât instanța de recurs a preluat eronat concluziile buletinului

de analiză emis de Institutul de Chimie Alimentară, conținutul adresei nr. 3286/1997,

a Institutului de Chimie Alimentară și unele date din înscrisurile emise de

autoritatea vamală.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea contestației în anulare, Curtea constată că cererea este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată

cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

În sensul textului citat, „greșeală

materială” este acea eroare pe care o comite instanța, prin confundarea unor

elemente importante sau a unor date materiale, care determină soluția

pronunțată.

În cauza de față, instanța

de recurs a reținut că în actele pe care le-a precizat (buletinul de analiză și

adresa nr. 3286/1997 ale Institutului de Chimie Alimentară), drojdia importată

este menționată ca „drojdie de panificație” și drept urmare, încadrarea

tarifară este 22.01.39, și nu 21.02.10.90, corespunzătoare drojdiei de cultură,

astfel încât taxele vamale sunt de 66%, și nu de 33%.

Verificând cele două acte,

Curtea reține că într-adevăr, instanța de recurs a preluat greșit concluziile

buletinului de analiză și mențiunile din adresa nr. 3286/1997, acte emise de

Institutul de Chimie Alimentară.

Astfel, în buletinul de

analiză se menționează că produsul importat este Drojdie G- - M.M.,

Saccharomyces cervisiae, iar la rubrica „Observații”, din finalul buletinului

de analiză, se consemnează că produsul G. - M.M., Saccharomyces cervisiae,

conținând un număr de 34,5 x 10

9

celule vii de drojdie din genul

Saccharomyces/g de produs, se încadrează din punctul de vedere organoleptic,

fizico-chimic și microbiologic, în normele în vigoare”.

În adresa nr. 3286/1997, a

Institutului de Chimie Alimentară, se face mențiunea în finalul textului că „produsul

„G.”, ca, de altfel, toate drojdiile din aceeași specie, Saccharomyces

cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia și domeniul strict de

utilizare, sunt considerate, din punct de vedere științific și tehnologic, drojdii

active de cultură”.

Față de conținutul acestor

acte, este evidentă eroarea materială comisă de instanță, care a reținut că

actele respective se referă la drojdie de panificație, în realitate ele

referindu-se la drojdii active, de cultură.

Această greșeală materială a

fost determinantă în pronunțarea deciziei, întrucât pentru drojdia de

panificație taxele vamale sunt de 66%, astfel cum a fost obligată reclamanta să

plătească prin actele contestate. Ca urmare, acțiunea a fost în mod eronat

respinsă ca urmare a admiterii greșite a recursurilor declarate de Ministerul

Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor.

Pentru motivele arătate,

contestația în anulare va fi admisă, decizia nr. 714/2004 a Curții Supreme de

Justiție, secția de contencios administrativ, va fi anulată și vor fi

rejudecate recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de

Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană

București, împotriva sentinței civile nr. 252/2003, a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Se reține că prin motivele

de recurs, cele două recurente au arătat în esență că, potrivit declarațiilor

vamale de import, reclamanta a importat drojdie de panificație; că potrivit

art. 40 din H.G. nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Codului vamal al României, declarația vamală are valoarea unei declarații pe

proprie răspundere în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise; că

reclamanta nu a solicitat rectificarea declarațiilor vamale conform art. 43 din

actul normativ menționat, în același sens fiind și prevederile art. 40 din H.G.

nr. 1114/2001.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că sentința civilă nr. 252/2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Din probele administrate în

cauză, rezultă că reclamanta, în perioada februarie - iunie 1997, a importat

drojdie M.M. - G., cu denumirea științifică Saccharomyces cervisiae, drojdie

activă de cultură, pentru care a achitat taxe vamale de 33%.

Declarațiile vamale de

import au fost completate de SC R. și SC C.I. SA, comisionari vamali acreditați

de Direcția Generală a Vămilor, conform H.G. nr. 149/1996, care au menționat greșit

„drojdie de panificație”, deși această denumire nu era trecută în facturi, în

care se menționa „yeast” (drojdie). Codul tarifar 2102.10.90. a fost, însă,

precizat, acesta corespunzând drojdiilor de cultură.

Ca urmare a mențiunilor din

declarațiile vamale de import, organele vamale au recalculat taxele vamale

pentru produsul „drojdie de panificație”, taxele fiind de 66%.

Din buletinul de analiză al

Institutului de Chimie Alimentară, din adresa nr. 3286/1997 a Institutului de

Chimie Alimentară și din conținutul raportului de expertiză tehnică de

specialitate industrie alimentară, rezultă că produsul importat a fost drojdie

de cultură, pentru care taxele vamale sunt de 33%, astfel cum a achitat inițial

reclamanta.

Acest tip de drojdie este

folosit în industria berii, a alcoolului etilic, a vinului, în panificație, ș.a.

și este o drojdie presată.

Expertul a menționat că dacă

ar fi fost drojdie, numai pentru panificație, furnizorul trebuia să definească

exact produsul, ceea ce nu a făcut.

Mențiuni și în același sens

se află și în adresa nr. 3286/1997 (pct. 3 din actul menționat), a Institutului

de Chimie Alimentară.

Așadar, conform probelor de

specialitate precizate, produsul importat de reclamantă, Gramex Saccharomyces

cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia și domeniul strict de

utilizare, este drojdie activă de cultură, încadrată la poziția tarifară

21.02.10.90., pentru care taxele vamale datorate sunt de 33%.

Organele vamale au reproșat

reclamantei, că nu a solicitat rectificarea D.I.V., conform art. 43 din H.G. nr.

626/1997. Or, la momentul importurilor (februarie - iunie 1997) nu era în

vigoare H.G. nr. 626/1997 (M. Of. nr. 271 bis/9.10.1997). La data importurilor

era în vigoare Regulamentul vamal din 1981, care în art. 75, instituia doar o posibilitate,

și nu o obligație din partea importatorului, de a solicita rectificarea D.V.I.,

iar potrivit Codului vamal din 1978, în vigoare la data importurilor, organele

vamale erau cele în sarcina cărora cădea obligația de a verifica realitatea

datelor din D.I.V. și concordanța lor cu mărfurile ca atare (art. 20),

avându-se în vedere facturile și certificatele de calitate, conform art. 10 din

O.G. nr. 26/1993.

Față de cele mai sus

reținute, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive

de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de SC G.C. SRL București împotriva deciziei nr. 714 din 19

februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Anulează decizia contestată.

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor,

prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, împotriva sentinței nr.

252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2005.