ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1346/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 14 septembrie 2001, reclamanta SC G.C. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 1037 din 9 iulie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor, anularea actelor de constatare nr. 52 - nr. 79 din 3 iunie 1997, emise de Biroul Vamal Băneasa, privind plata taxelor vamale suplimentare, de 620.919.045 lei, exonerarea de plata acestor taxe, restituirea sumei de 620.919.045 lei, reactualizată cu indicele de inflație, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că: în perioada februarie - iunie 1997, reclamanta a importat din Turcia, drojdie M.M., cu denumirea de Gramex și denumirea științifică Saccharomyces Cerevisiae - produsul fundamental drojdie activă de cultură, pentru care a achitat taxele vamale cuvenite, de 33%; ulterior, Vama Băneasa, în mod greșit a recalculat taxele vamale, precizând că produsul este drojdie de panificație, pentru care taxele vamale sunt de 66% și a obligat pe reclamantă, la diferența de taxe vamale, inclusiv T.V.A., de 620.919.045 lei; că produsul a fost verificat de Institutul de Chimie Alimentară București, organ abilitat la acea vreme, de Direcția Generală a Vămilor, în vederea verificării încadrării vamale și Institutul de Chimie Alimentară, prin adresa nr. 3286 din 26 noiembrie 1997, a stabilit că este produs Gramex, drojdie activă de cultură.

Prin sentința nr. 25/2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă. Instanța a reținut, pe baza actelor depuse la dosar, a examenului de laborator efectuat la Institutul de Chimie Alimentară, a expertizei tehnice de specialitate industrie alimentară, a expertizei contabile, că produsul importat a fost drojdie de tipul Saccharomyces, drojdie activă de cultură, cu largă utilizare în industria alimentară, pentru care taxele vamale sunt de 33%, și nu de 66%. Ca urmare, s-au anulat actele atacate și s-a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 2.593.311.628 lei, reprezentând suma de 620.919.045 lei, actualizată, plus 30.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, pronunțată în fond după casarea sentinței civile nr. 25/2002, a aceleiași instanțe, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3443/2002, acțiunea a fost admisă, astfel cum se dispusese și prin sentința civilă nr. 25/2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Prin decizia nr. 714 din 19 februarie 2004, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, împotriva sentinței civile nr. 252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a casat sentința și în fond, s-a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că reclamanta a importat în perioada februarie - iunie 1997, drojdie de panificație, respectiv 1400 de cutii, fiecare cutie conținând 24 de calupuri, fiecare în greutate de câte 500 g, prezentare definitorie pentru drojdia de panificație, în același sens fiind adresa nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară și buletinul de analiză emis de același institut. La data de 31 mai 2004, SC G.C. SRL București a luat cunoștință de decizia mai sus precizată, astfel cum rezultă din cererea depusă în dosarul nr. 1868/2003, al Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, în care s-a pronunțat decizia nr. 714/2004. Împotriva deciziei nr. 714/2004, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, reclamanta, la data de 10 iunie 2004, a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ. În motivarea contestației în anulare s-a arătat în esență că hotărârea a fost dată în baza unei greșeli materiale, întrucât instanța de recurs a preluat eronat concluziile buletinului de analiză emis de Institutul de Chimie Alimentară, conținutul adresei nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară și unele date din înscrisurile emise de autoritatea vamală. Verificând cauza, în funcție de motivarea contestației în anulare, Curtea constată că cererea este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În sensul textului citat, „greșeală materială” este acea eroare pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, care determină soluția pronunțată.

În cauza de față, instanța de recurs a reținut că în actele pe care le-a precizat (buletinul de analiză și adresa nr. 3286/1997 ale Institutului de Chimie Alimentară), drojdia importată este menționată ca „drojdie de panificație” și drept urmare, încadrarea tarifară este 22.01.39, și nu 21.02.10.90, corespunzătoare drojdiei de cultură, astfel încât taxele vamale sunt de 66%, și nu de 33%. Verificând cele două acte, Curtea reține că într-adevăr, instanța de recurs a preluat greșit concluziile buletinului de analiză și mențiunile din adresa nr. 3286/1997, acte emise de Institutul de Chimie Alimentară.

Astfel, în buletinul de analiză se menționează că produsul importat este Drojdie G- - M.M., Saccharomyces cervisiae, iar la rubrica „Observații”, din finalul buletinului de analiză, se consemnează că produsul G. - M.M., Saccharomyces cervisiae, conținând un număr de 34,5 x 10 9 celule vii de drojdie din genul Saccharomyces/g de produs, se încadrează din punctul de vedere organoleptic, fizico-chimic și microbiologic, în normele în vigoare”. În adresa nr. 3286/1997, a Institutului de Chimie Alimentară, se face mențiunea în finalul textului că „produsul „G.”, ca, de altfel, toate drojdiile din aceeași specie, Saccharomyces cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia și domeniul strict de utilizare, sunt considerate, din punct de vedere științific și tehnologic, drojdii active de cultură”.

Față de conținutul acestor acte, este evidentă eroarea materială comisă de instanță, care a reținut că actele respective se referă la drojdie de panificație, în realitate ele referindu-se la drojdii active, de cultură. Această greșeală materială a fost determinantă în pronunțarea deciziei, întrucât pentru drojdia de panificație taxele vamale sunt de 66%, astfel cum a fost obligată reclamanta să plătească prin actele contestate. Ca urmare, acțiunea a fost în mod eronat respinsă ca urmare a admiterii greșite a recursurilor declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor.

Pentru motivele arătate, contestația în anulare va fi admisă, decizia nr. 714/2004 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, va fi anulată și vor fi rejudecate recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, împotriva sentinței civile nr. 252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Se reține că prin motivele de recurs, cele două recurente au arătat în esență că, potrivit declarațiilor vamale de import, reclamanta a importat drojdie de panificație; că potrivit art. 40 din H.G.

nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, declarația vamală are valoarea unei declarații pe proprie răspundere în ceea ce privește exactitatea datelor înscrise; că reclamanta nu a solicitat rectificarea declarațiilor vamale conform art. 43 din actul normativ menționat, în același sens fiind și prevederile art. 40 din H.G. nr. 1114/2001. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința civilă nr. 252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică. Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta, în perioada februarie - iunie 1997, a importat drojdie M.M.

- G., cu denumirea științifică Saccharomyces cervisiae, drojdie activă de cultură, pentru care a achitat taxe vamale de 33%. Declarațiile vamale de import au fost completate de SC R. și SC C.I. SA, comisionari vamali acreditați de Direcția Generală a Vămilor, conform H.G. nr. 149/1996, care au menționat greșit „drojdie de panificație”, deși această denumire nu era trecută în facturi, în care se menționa „yeast” (drojdie). Codul tarifar 2102.10.90. a fost, însă, precizat, acesta corespunzând drojdiilor de cultură. Ca urmare a mențiunilor din declarațiile vamale de import, organele vamale au recalculat taxele vamale pentru produsul „drojdie de panificație”, taxele fiind de 66%.

Din buletinul de analiză al Institutului de Chimie Alimentară, din adresa nr. 3286/1997 a Institutului de Chimie Alimentară și din conținutul raportului de expertiză tehnică de specialitate industrie alimentară, rezultă că produsul importat a fost drojdie de cultură, pentru care taxele vamale sunt de 33%, astfel cum a achitat inițial reclamanta. Acest tip de drojdie este folosit în industria berii, a alcoolului etilic, a vinului, în panificație, ș.a. și este o drojdie presată. Expertul a menționat că dacă ar fi fost drojdie, numai pentru panificație, furnizorul trebuia să definească exact produsul, ceea ce nu a făcut. Mențiuni și în același sens se află și în adresa nr. 3286/1997 (pct. 3 din actul menționat), a Institutului de Chimie Alimentară.

Așadar, conform probelor de specialitate precizate, produsul importat de reclamantă, Gramex Saccharomyces cervisiae, pentru care nu este specificată subspecia și domeniul strict de utilizare, este drojdie activă de cultură, încadrată la poziția tarifară 21.02.10.90., pentru care taxele vamale datorate sunt de 33%. Organele vamale au reproșat reclamantei, că nu a solicitat rectificarea D.I.V., conform art. 43 din H.G. nr. 626/1997. Or, la momentul importurilor (februarie - iunie 1997) nu era în vigoare H.G. nr. 626/1997 (M. Of. nr. 271 bis/9.10.1997). La data importurilor era în vigoare Regulamentul vamal din 1981, care în art. 75, instituia doar o posibilitate, și nu o obligație din partea importatorului, de a solicita rectificarea D.V.I., iar potrivit Codului vamal din 1978, în vigoare la data importurilor, organele vamale erau cele în sarcina cărora cădea obligația de a verifica realitatea datelor din D.I.V.

și concordanța lor cu mărfurile ca atare (art. 20), avându-se în vedere facturile și certificatele de calitate, conform art. 10 din O.G. nr. 26/1993. Față de cele mai sus reținute, recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de SC G.C. SRL București împotriva deciziei nr. 714 din 19 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Anulează decizia contestată. Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană București, împotriva sentinței nr. 252/2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.