ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2758/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul C.O. mandatat prin

procură de fiica sa G.C.M.D. a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul

Judecătoriei Sinaia, notarea în C.F. nr. 464 N/I Sinaia a interdicției de

înstrăinarea fondului construcției situat în Sinaia, în contradictoriu cu

pârâtul Ș.C.S., care intenționează să înstrăineze apartamentul ce îl deține în

proprietate și separat de acesta podul imobilului care constituie coproprietate

forțată pe care intenționează să-l transforme cu destinație de locuință în

mansardă.

În motivarea cererii s-a arătat că o

asemenea transformare constructivă ar afecta structura de rezistență a

imobilului care, și așa este precară și care ar fi afectată prin lucrarea

respectivă.

Judecătoria Sinaia, prin încheierea

nr. 1612 din 6 octombrie 2003, a admis cererea și a dispus notarea în C.F. respectivă,

a interdicției de înstrăinare a podului construcției în litigiu din care,

petentul deține o cotă indiviză de 18,68% din dependințele și folosirea comună

a imobilului, față de apartamentul proprietatea sa ce-l deține la demisolul

construcției.

Împotriva acestei încheieri, pârâtul

Ș.C.S. a declarat apel, arătând că, la data formulării opoziției de înstrăinare

a podului, pârâtul nu mai era proprietar asupra apartamentului și cotei de

coproprietate forțată, astfel că, opoziția nu putea fi înscrisă împotriva sa,

în condițiile în care și-a înstrăinat proprietatea la data de 13 august 2003.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 526 din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reținând, în

esență, că este lipsit de relevanță faptul că pârâtul Ș.C.S. nu mai este

coproprietar asupra construcției, deoarece și-a înstrăinat dreptul său, în condițiile

în care reclamanta a rămas în continuare coproprietară, iar pentru podul

imobilului este coproprietară forțată, ceea ce o îndreptățește să-i apere

dreptul său, care este opozabil

erga omnes

.

În contra deciziei mai sus

menționată a declarat recurs, pârâtul Ș.C.S., criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate, solicitând în esență, admiterea recursului, să se constate că

decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, modificarea în tot a

deciziei, în sensul de a respinge ca nelegală încheierea nr. 1612 din 6

octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul de carte funciară

nr. 464 N/I Sinaia.

Curtea analizând motivele de recurs

în raport de actele dosarului și dispozițiilor legale ce au incidență în cauză,

constată că recursul este nefondat.

Deși la data notării interdicției de

înstrăinare pârâtul nu mai era proprietar asupra imobilului, o asemenea notare

în contra sa, fiind nelegală, totuși pârâtul nu este prejudiciat cu nimic prin

notarea interdicției, întrucât aceasta vizează limitarea dreptului de

dispoziție pe care, pârâtul nu-l mai avea.

Ca urmare, nefiind prejudiciat,

pârâtului nu i s-a adus atingere unui drept ocrotit juridicește, astfel, încât,

nu justifică un interes în a cere și obține pe cale judecătorească anularea

notării în C.F.

Față de cele de mai sus, recursul

urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Ș.C.S. împotriva deciziei nr. 526 din 26 februarie 2004 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.