ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2758/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul C.O. mandatat prin procură de fiica sa G.C.M.D. a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Sinaia, notarea în C.F. nr. 464 N/I Sinaia a interdicției de înstrăinarea fondului construcției situat în Sinaia, în contradictoriu cu pârâtul Ș.C.S., care intenționează să înstrăineze apartamentul ce îl deține în proprietate și separat de acesta podul imobilului care constituie coproprietate forțată pe care intenționează să-l transforme cu destinație de locuință în mansardă. În motivarea cererii s-a arătat că o asemenea transformare constructivă ar afecta structura de rezistență a imobilului care, și așa este precară și care ar fi afectată prin lucrarea respectivă.

Judecătoria Sinaia, prin încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003, a admis cererea și a dispus notarea în C.F. respectivă, a interdicției de înstrăinare a podului construcției în litigiu din care, petentul deține o cotă indiviză de 18,68% din dependințele și folosirea comună a imobilului, față de apartamentul proprietatea sa ce-l deține la demisolul construcției. Împotriva acestei încheieri, pârâtul Ș.C.S. a declarat apel, arătând că, la data formulării opoziției de înstrăinare a podului, pârâtul nu mai era proprietar asupra apartamentului și cotei de coproprietate forțată, astfel că, opoziția nu putea fi înscrisă împotriva sa, în condițiile în care și-a înstrăinat proprietatea la data de 13 august 2003. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 526 din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reținând, în esență, că este lipsit de relevanță faptul că pârâtul Ș.C.S.

nu mai este coproprietar asupra construcției, deoarece și-a înstrăinat dreptul său, în condițiile în care reclamanta a rămas în continuare coproprietară, iar pentru podul imobilului este coproprietară forțată, ceea ce o îndreptățește să-i apere dreptul său, care este opozabil erga omnes . În contra deciziei mai sus menționată a declarat recurs, pârâtul Ș.C.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în esență, admiterea recursului, să se constate că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, modificarea în tot a deciziei, în sensul de a respinge ca nelegală încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul de carte funciară nr. 464 N/I Sinaia.

Curtea analizând motivele de recurs în raport de actele dosarului și dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat. Deși la data notării interdicției de înstrăinare pârâtul nu mai era proprietar asupra imobilului, o asemenea notare în contra sa, fiind nelegală, totuși pârâtul nu este prejudiciat cu nimic prin notarea interdicției, întrucât aceasta vizează limitarea dreptului de dispoziție pe care, pârâtul nu-l mai avea. Ca urmare, nefiind prejudiciat, pârâtului nu i s-a adus atingere unui drept ocrotit juridicește, astfel, încât, nu justifică un interes în a cere și obține pe cale judecătorească anularea notării în C.F. Față de cele de mai sus, recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ș.C.S. împotriva deciziei nr. 526 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.