ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 13 aprilie 1998 P.P.R. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin D.G.F.P. Dolj, RA ADPFL și RA I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, teren și construcție situat în Craiova. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că avea calitatea de legatară universală a autoarei I.E.E.M. decedată la 20 octombrie 1987 care la rândul ei, a fost singura moștenitoare în calitate de soție supraviețuitoare a lui I.N., proprietarul imobilului, decedat la 8 august 1964. Reclamanta a precizat că a fost căsătorită cu P.C. fratele autoarei I.E.E.M.

și că imobilul în dispută a fost parțial cuprins în anexa la Decretul nr. 92/1950 (un apartament) ca proprietar figurând I.N. de profesie avocat. Prin urmare, în cauză, s-a făcut o greșită aplicare a Decretului nr. 92/1950 întrucât proprietarul inițial I.N. făcea parte din categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare (art. II din Decretul nr. 92/1950). Referitor la cealaltă parte din imobil, reclamanta a învederat că a fost trecută la stat fără ca să figureze în anexa la Decretul nr. 92/1950 și prin urmare, întreg imobilul a fost preluat de stat fără titlu. Reclamanta a mai susținut că imobilul revendicat a fost edificat începând cu anul 1925 de către I.N. și soția sa I.E.E.M., cei doi soți fiind coproprietari.

La 18 august 1998 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a cerut ca în contradictoriu și cu pârâții Consiliul județean Dolj (sectorul servicii publice) P.I. și P.N. să se constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere nr. 14 din 17 decembrie 1996 și nr. 15 din 17 decembrie 1996 prin care cei doi pârâți persoane fizice au cumpărat imobilul de la nr. 28, întrucât au cumpărat de la un neproprietar, imobilul în dispută fiind înscris în anexa la Decretul nr. 92/1950 în mod eronat. Într-o atare situație, cele două contracte de vânzare-cumpărare încalcă prevederile art. 948 pct. 4 C. civ. Prin întâmpinare pârâții P.I. și P.N . au susținut că reclamanta nu avea calitatea de succesoare legală a proprietarului I.N.

decedat în 1964 și că moștenitorii legali erau I.F.C. și I.A.R. și care au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu în baza Hotărârii nr. 254 din 9 mai 1996 a Comisiei județene Dolj de aplicare a Legii nr. 112/1995. La 24 noiembrie 1998 reclamanta P.P.R. a decedat, poziția procesuală a acesteia fiind preluată de moștenitorii testamentari S.V. și S.N.D. care la rândul lor au cerut introducerea în cauză în calitate de pârâți a lui I.F.C., I.A.R., P.N.S.M., D.L.G., beneficiari ai hotărârii nr. 254 din 4 aprilie 1997 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care li s-au acordat despăgubiri pentru apartamentul din Craiova, ca moștenitori legali ai proprietarului inițial. Tribunalul Dolj, secția civilă, prin decizia nr. 571 din 30 iunie 2000 a respins acțiunea în revendicare promovată de P.P.R.

și continuată de moștenitorii S.V. și S.N.D., acțiune extinsă de aceștia din urmă. De asemenea, a respins acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare formulată împotriva pârâților Consiliul județean Dolj, sector servicii publice, P.I. și P.N. În motivarea soluției instanța de fond a reținut că reclamanții nu au probat dreptul lor de proprietate asupra imobilului revendicat întrucât nu au făcut dovada existenței acestui drept în patrimoniul testatoarei I.E.E.M. Dimpotrivă, din dosar a rezultat că imobilul a aparținut autorului I.N. de la care a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950 în acea perioada fiind aplicabile dispozițiile Codului civil care reglementau regimul separației de bunuri ale soților.

Prin urmare, imobilul a ieșit din patrimoniul autorului I.N. anterior decesului acestuia ce a intervenit în 1964 și din această perspectivă nu putea fi moștenit de soția acestuia care, la rândul ei a încetat din viață la 20 octombrie 1987 și nici să fie retransmis beneficiarilor testamentari. Pe de altă parte, în cauză s-a probat că atât moștenitorii legali ai autorului I.N. cât și moștenitorii legali ai soției supraviețuitoare a acestuia au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu conform hotărârii nr. 254 din 4 aprilie 1997 a Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 ceea ce atestă faptul că imobilul în discuție a fost preluat de stat cu titlu valabil de la I.N., conform art. I din Decretul nr. 92/1950, întrucât a avut statutul de moșier.

Astfel fiind, s-a statuat că reclamanții nu aveau calitate procesuală activă. De asemenea, s-a conchis că nici pârâții I.F.C. și I.A.R., P.N. și D.L.G., nu au calitate procesuală pasivă întrucât nu se aflau în posesia imobilului revendicat. În ceea ce privește preluarea imobilului în discuție de către stat, s-a decis că s-a făcut cu titlu valabil, acesta fiind înscris în anexa la Decretul nr. 92/1950 la poz. 242 iar proprietarul inițial, I.N., se încadra în categoriile sociale prevăzute de art. 1 din decret. S-a mai precizat că imobilul constituia un singur apartament în sensul dat de art. 3 din Legea nr. 112/1995.

De asemenea, s-a învederat că cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror nulitate a fost solicitată a se constata, au fost valabil încheiate, cu respectarea cerințelor art. 9 din Legea nr. 112/1995, iar în ceea ce privește pretinsa vânzare a bunului altuia, aceasta constituia oricum o cauză de anulare a menționatelor contracte, deci o nulitate relativă, care însă nu putea fi invocată de terți cum erau reclamanții. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 66 din 3 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții S.V. și S.N.D. împotriva sentinței nr. 571 din 30 iunie 2000 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Instanța de apel a reținut că proprietarul inițial, I.N., a deținut terenuri agricole de peste 100 ha încadrându-se în categoria socială de moșier și prin urmare, naționalizarea imobilului în discuție s-a făcut cu respectarea art. 1 din Decretul nr. 92/1950, astfel că statul deținea un titlu valid de proprietate asupra bunului, naționalizarea având efecte atât in rem cât și in personam . Pe de altă parte, imobilul în litigiu constituia o singură unitate locativă întrucât exista o singură baie și o singură bucătărie, astfel că teza reclamanților potrivit căreia imobilul ar fi avut două apartamente nu avea suport probator. În fine, instanța de apel a confirmat poziția instanței de fond potrivit căreia reclamanții nu aveau calitate procesuală activă întrucât singurii moștenitori ai soților I.N.

și I.E.E.M. erau beneficiarii hotărârii nr. 254 din 9 mai 1996 a Comisiei județene Dolj de aplicare a Legii nr. 112/1995, care au și fost despăgubiți conform propriei lor opțiuni pentru imobilul în discuție. Din această perspectivă și contractele de vânzare-cumpărare încheiate de organele statului cu dobânditorii P.I. și P.N., la 17 decembrie 1996, au fost perfectate cu respectarea art. 4 din Legea nr. 112/1995, pârâții fiind cumpărători de bună credință. În adevăr, așa cum a rezultat din probele dosarului dobânditorii P.I. și P.N. au încheiat convențiile de vânzare-cumpărare numai după ce succesorii proprietarului inițial au optat conform Legii nr. 112/1995 pentru acordarea despăgubirilor și s-a pronunțat în acest sens hotărârea nr. 254 din 9 mai 1996 și prin urmare au fost de bună credință.

În contra menționatei decizii au declarat recurs reclamanții S.V. și S.N.D. invocând motivele de casare prevăzute art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că autorul inițial I.N. făcea parte din categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare întrucât a fost de profesie avocat și, prin urmare, se încadra în dispozițiile art. II din Decretul nr. 92/1950. De asemenea, greșit i-a fost atribuit statutul de moșier întrucât terenul agricol expropriat a constituit proprietatea soției sale cu titlu de dotă, la acea dată existând regimul separației de patrimonii, iar autorul I.N. a avut doar un drept de administrare potrivit actului dotal. S-a mai învederat că reclamanții și-au dovedit calitatea procesuală activă întrucât autoarea lor care a promovat acțiunea în justiție, a fost moștenitoarea testamentară a soției proprietarului inițial I.N., pe care la rândul ei l-a moștenit conform Legii nr. 314/1944 ca soție supraviețuitoare.

Soții I.N. și E.E.M. nu au avut descendenți. In aceste condiții I.E.E.M. ca soție supraviețuitoare, în concurs cu colateralii privilegiați ai fostului ei soț I.N., avea dreptul la ½ din imobil, care prin retransmitere a intrat în patrimoniul reclamantei inițiale P.P.R. ai cărei succesori testamentari erau recurenții. Pe de altă parte, dacă s-ar reține că I.N. ar fi fost moșier, imobilul fiind construit în timpul căsătoriei cu I.E.E.M. , avea caracterul de bun comun și din această perspectivă neincluderea în lista anexă la Decretul nr. 92/1950 și a acesteia în urmă, dovedea că naționalizarea s-a făcut cu nerespectarea identității proprietarului real al imobilului. Dimpotrivă dacă se acceptă ideea că I.N.

nu a fost moșier, apare că naționalizarea a avut loc cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950. În fine, imobilul în dispută nu constituia o singură unitate locativă cum greșit au reținut instanțele întrucât în fișa tehnică a imobilului se menționase că existau două locuințe și de altfel, vânzarea către soții P. s-a făcut pentru două apartamente distincte. Or, chiar dacă ar fi operat naționalizarea, aceasta putea avea efecte numai asupra unui singur apartament și anume acela înscris pe numele autorului I.N., celălalt apartament urmând a fi restituit în natură. Referitor la cele două contracte de vânzare-cumpărare perfectate de stat cu dobânditorii P.I.

și P.N . recurenții au susținut că erau lovite de nulitate absolută întrucât prețul practicat a fost derizoriu și s-au încălcat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 112/199, care fac trimitere la prevederile Legii nr. 5/1973 întrucât nu s-a respectat norma locativă de 10 mp /persoană și prin urmare a fost fraudată legea fiind aplicabile dispozițiile art. 948 alin. (4) și art. 968 C. civ. Recursul nu este fondat. Din dosar a rezultat că în baza autorizației intitulată „permisiunea de construcție” eliberată de Primăria Craiova la 14 martie 1925, autorului I.N. i s-a încuviințat să execute la proprietatea din Craiova, un corp de casă conform planului anexat autorizației (f.2 dos. nr. 7614/1998). La data respectivă, autorul I.N.

era căsătorit cu I.E.M. (năs. P.) conform certificatului de căsătorie seria c.d. nr. 112288 din 20 ianuarie 1921(f. 6 dos. nr. 7614/1998). Ulterior, imobilul în discuție a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 la acea dată figurând pe str. M. (p.79 dos.9970/1999). I.N. a încetat din viață la 8 august 1964, iar conform certificatului de moștenitor nr. S 1488 din 1 septembrie 1975 emis de Notariatul de stat județean Olt a fost moștenit de nepoții de frate I.A.R. și I.F.C., renunțătoare fiind I.E.E.M., soția supraviețuitoare conform declarației înregistrate la nr. 2077/1975 (f.82-83 dos. nr. 9970/1999). Reclamanta inițială, P.P.R. decedată pe parcursul soluționării litigiului și a cărei poziție procesuală a fost preluată de S.V.

și S.N.D. a probat cu certificatul de moștenitor nr. 242 din 15 februarie 1988 eliberat de Notariatul de stat județean Dolj că este legatara universală a autoarei I.E.E.M. decedată la 20 octombrie 1987 despre care a afirmat că a fost soția lui I.N. și singura lui moștenitoare (f.1 și 4 dos. nr. 9970/1999). Or, din înscrisurile deja evidențiate rezultă că I.E.E.M., soția supraviețuitoare a autorului I.N., a renunțat la moștenirea acestuia și din această perspectivă nu putea să transmită legatarei universale P.P.R. vreun bun rămas în succesiunea fostului ei soț din moment ce era străină de moștenire. În acest sens, pârâții P.I. și P.N. au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei (f.45 dos.

nr. 9970/1999) pe motiv că la data naționalizării funcționa regimul separației de bunuri, astfel că la intrarea în vigoare a codului familiei, 31 ianuarie 1954, prevederile acestuia nu puteau avea efecte retroactive cu atât mai mult cu cât respectivul imobil nu se mai afla în patrimoniul autorului I.N. punct de vedere înșiruit de instanțele de fond și de apel. Cum în speță, s-a probat că I.E.E.M. a renunțat la succesiunea soțului ei I.N. susținerea recurenților potrivit căreia I.E.E.M. l-ar fi moștenit pe acesta este fără suport probator și nu poate fi primită.

În ceea ce privește apărarea recurenților potrivit căreia imobilul fiind construit în timpul căsătoriei ar fi dobândit caracterul de bun comun conform art. 4 din Decretul nr. 32/1954 este de subliniat faptul că textul legal menționat se referă la bunurile pe care soții le aveau la data intrării în vigoare a codului familie, or așa cum a rezultat din dosar imobilul în litigiu nu se mai afla în patrimoniul lor la 31 ianuarie 1954 întrucât fusese naționalizat încă din anul 1950. Mai mult, conform art. V din Decretul nr. 92/1950 imobilele proprietatea soțului, soției sau copiilor minori se consideră ca aparținând unui singur proprietar în ceea ce privește aplicarea menționatului decret astfel că este irelevant cauzei dacă în anexa la Decretul nr. 92/1950 imobilul a figurat doar pe numele unuia dintre soți.

În fine, la data naționalizării, I.N. nu mai avea statutul de avocat pentru a putea figura în categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare (f.67 dos.nr. 14184/2000) iar în ceea ce o privește pe soția sa I.E. aceasta figura cu moșia din com. Coțofenii din Dos de la care, în anul 1945, s-a expropriat o suprafață de 50 ha. teren arabil, iar ulterior în anul 1949, în plasa Breasta s-au mai expropriat pe numele N. și E.I. încă 51,81 ha. (f.124 dos.nr.9970/1999). Astfel fiind, trecerea imobilului în discuție în patrimoniul statului apare ca fiind făcută în baza art. I din Decretul nr. 92/1950. În cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia întrucât a intrat în vigoare la 24 noiembrie 1998 posterior promovării acțiunii ce a avut loc la 13 aprilie 1998. Iată de ce, succesorii legali ai autorului I.N., pârâții I.F.C., I.A.R., P.N.S.M.

și D.L.G. au înțeles să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 112/1995, sens în care s-au adresat Comisiei județene de pe lângă Consiliul județean Dolj obținând hotărârea nr. 254 din 9 mai 1996 prin care le-au fost acordate, pentru imobilul din Craiova, despăgubirile prevăzute în anexa la hotărâre (f.55 dos. nr. 7614/1998). Astfel fiind, pentru considerentele deja expuse, corect instanțele au respins acțiunea în revendicare promovată de autoarea P.P.R. și continuată de succesorii acesteia S.V. și S.N.D. Pe de altă parte, este de semnalat și faptul că cel ce formulează o acțiune în revendicarea unui bun imobil trebuie să aibă calitatea de a pretinde dreptul reclamat adică să fie proprietarul bunului respectiv.

Din această perspectivă, moștenitorul în virtutea calității sale de continuator al persoanei defunctului poate revendica imobilul succesoral. Dacă însă, sunt mai mulți moștenitori, cât timp durează starea de indiviziune, unul din moștenitori nu poate introduce singur acțiunea în revendicare ci numai împreună cu ceilalți moștenitori, aceasta întrucât acțiunea în revendicare presupune un drept exclusiv și absolut asupra bunului revendicat. Din această perspectivă, chiar în ipoteza susținută de recurenți potrivit căreia autoarei lor I.E.E.M. i-ar fi revenit o cotă de ½ din imobilul în dispută ca bun comun, încă acțiunea lor în revendicare nu putea fi primită, avându-se în vedere regula unanimității deja expusă, din moment ce ceilalți coindivizari, moștenitorii lui I.N.

nu au înțeles să li se alăture în acest sens. Prin urmare și capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de stat cu subdobânditorii P.I. și P.N. a fost corect respins. Față de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.V. și S.N.D. împotriva deciziei nr. 66 din 3 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.