ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași a înaintat la 10 februarie 2003 Tribunalului Iași cererea de punere sub

interdicție formulată de petentul

P.E. împotriva soției sale, P.O. concluzionând că nefiind

întrunite concluziile prevăzute de art. 142 C. fam. nu se impune punerea sub

interdicție a numitei P.O.

Tribunalul Iași prin sentința civilă

nr. 400 din 12 iunie 2003 a respins acțiunea.

S-a reținut în motivarea acestei

soluții că între părți există o stare conflictuală, că s-a pronunțat o sentință

de divorț din vina ambilor în anul 2002 și, ca urmare 2 copii minori au fost

încredințați mamei, s-a mai constatat că pârâta nu suferă de afecțiuni care

să-i diminueze discernământul, din contră ea fiind aceea care a crescut 5 copii

în condițiile în care neînțelegerile frecvente în mariajul soților P. au fost

generate de consumul de alcool al reclamantului.

Curtea de Apel Iași prin decizia nr.

99 din 26 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței nr. 400/2003.

Instanța de apel a reținut că

soluția este legală și temeinică situația de fapt bine stabilită, că tendințele

suicidale consemnate în două bilete de ieșire din spital s-au produs pe fondul

unui conflict conjugal și nici actele medicale nici concluziile Parchetului nu

impun punerea sub interdicție.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul a declarat recurs criticând soluție instanței de apel pentru că

aceasta a interpretat greșit (eronat) probele administrate în cauză și că nu

cuprinde motivele reale pe care se sprijină.

S-a mai solicitat o analiză

aprofundată a materialului probator administrat în cauză.

Recursul este neîntemeiat.

În primul rând este de observat că

recursul nu este structurat în forma prevăzută de art. 302

1

pct. 3

C. proc. civ., în sensul de a cuprinde motivele în drept pe care se sprijină în

detalierea expresă a acestora formulată de art. 304 C. proc. civ.

Motivările de fapt pentru care se

critică soluția din apel s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7

pentru că se invocă împrejurarea că nu sunt arătate argumentele pe care se

sprijină soluția și, respectiv art. 304 pct. 11 în sensul că s-au interpretat

eronat anumite probe administrate.

Cât privește art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. se constată că decizia nr. 99/2003 este bine motivată cu argumentarea

soluției de respingere a apelului, respingere care s-a bazat pe o analiza

corectă a probelor administrate ( declarații de martori, anchete, opinii, acte

medicale). Acest motiv este nefondat.

Punctul 11 al art. 304 a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 astfel că la data introducerii recursului nu

se mai putea invoca ca motiv de recurs aprecierea eronată a probelor

administrate.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei nr. 99 din 26 noiembrie 2003 a

Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2005.