ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 8 octombrie 2003, reclamanta SC I.I. SRL Slatina a solicitat instanței obligarea pârâtei SC A. SA Balș la plata sumei de 898.688.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de 118 tone grâu, plus cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în conformitate cu P.V. din 26 mai 2003 încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare 86/E/2003 reprezentanții pârâtei au afirmat că nu au cum să restituie cantitatea de 118 tone grâu prevăzute în titlul executoriu decizia nr. 25 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova. De asemeni, arată că potrivit deciziei nr. 7028/2002 a Curții Supreme de Justiție restituirea prețului grâului se poate dispune numai în situația în care devine imposibilă livrarea bunului.

Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr. 121 din 28 noiembrie 2003, respinge excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Slatina și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare. Pe fond, admite acțiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL Slatina. Obligă societatea pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 898.688.000 lei reprezentând contravaloarea cantității de 118 tone grâu și TVA. Obligă societatea pârâtă la 29.025.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor de necompetență că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 C. proc.

civ., reclamanta având posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe competente deopotrivă și a ales instanța de la locul unde pârâta trebuia să efectueze plata, iar în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin acțiunea promovată creditoarea a urmărit executarea indirectă (prin echivalent) a obligației stabilită în sarcina pârâtei prin titlul executor. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată reținând în considerentele sentinței că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, iar executarea în natură a obligației nu a fost posibilă, astfel încât, potrivit art. 1073 C. civ., „creditoarea are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor, chiar dacă acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la dezdăunare”.

Împotriva acestei sentințe, pârâta SC I.I. SRL Slatina a declarat apel, iar prin decizia nr. 245 din 28 mai 2004, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză, reținând în esență aceeași motivare a sentinței de fond. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta SC I.I. SRL Slatina a declarat recurs. Din dezvoltarea motivelor scrise, recurenta critică hotărârile pronunțate în cauză apreciind că în mod greșit instanțele au respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, față de situația că încheierea contractului a fost localitatea Balș și nu Slatina. De asemenea, în ceea ce privește locul plății stabilit de părți prin convenție a fost sediul A. Balș.

În ceea ce privește a doua excepție referitoare la autoritatea de lucru judecat, arată că în realitate au fost obligați la predarea unei cantități de 118 tone grâu și nu a unei sume de bani, cantitatea de grâu făcând obiectul contractului. Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina se poate observa că natura litigiului este comercială și conform prevederilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., competența de soluționare este alternativă reclamantul fiind în drept să aleagă între instanța locului unde a luat naștere obligația sau cea a locului plății, conform art. 12 C. proc. civ., ori în speță contractul s-a încheiat în localitatea Slatina, iar plata s-a făcut din B.R.D.

Slatina așa cum rezultă din O.P. reprezentând plățile efectuate. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, atât instanța de fond cât și cea de apel în mod corect au respins-o întrucât având în vedere obiectul acțiunii, obligația pârâtei a fost de predare în natură a cantității de 118 tone grâu. Luând în considerare însă decizia nr. 25 a Curții de Apel Craiova urmare a casării cu trimitere a I.C.C.J. se poate observa că prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la daune reprezentând contravaloarea grâului invocând ca temei de drept dispozițiile art. 1072. Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, procesul – verbal încheiat de executor prin care se constată că pârâta nu are în depozit grâu, precum și faptul că obligația de predare a rămas definitivă în noiembrie 2002, o astfel de acțiune în daune era justificată, nefiind deci îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ.

Mai mult, cum în mod evident pârâta nu intenționa să execute în nici un mod obligația asumată prin convenție reclamanta era în drept să solicite dezdăunări. Prin urmare, motivele de recurs invocate de recurenta – reclamantă nu sunt fondate urmând ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins ca atare recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Balș în contradictoriu cu intimata – reclamantă SC I.I. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2004.