ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4432/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 8

octombrie 2003, reclamanta SC I.I. SRL Slatina a solicitat instanței obligarea

pârâtei SC A. SA Balș la plata sumei de 898.688.000 lei reprezentând

contravaloarea cantității de 118 tone grâu, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată că în conformitate cu P.V. din 26 mai 2003 încheiat de executorul

judecătoresc în dosarul de executare 86/E/2003 reprezentanții pârâtei au

afirmat că nu au cum să restituie cantitatea de 118 tone grâu prevăzute în

titlul executoriu decizia nr. 25 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

De asemeni, arată că potrivit

deciziei nr. 7028/2002 a Curții Supreme de Justiție restituirea prețului

grâului se poate dispune numai în situația în care devine imposibilă livrarea

bunului.

Judecătoria Slatina, prin sentința

civilă nr. 121 din 28 noiembrie 2003, respinge excepția de necompetență

teritorială a Judecătoriei Slatina și excepția autorității de lucru judecat

invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Pe fond, admite acțiunea formulată

de reclamanta SC I.I. SRL Slatina.

Obligă societatea pârâtă să-i

plătească reclamantei suma de 898.688.000 lei reprezentând contravaloarea

cantității de 118 tone grâu și TVA.

Obligă societatea pârâtă la

29.025.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a avut în vedere, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor

de necompetență că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 12 C. proc. civ.,

reclamanta având posibilitatea să aleagă între mai multe instanțe competente

deopotrivă și a ales instanța de la locul unde pârâta trebuia să efectueze

plata, iar în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța

a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.,

întrucât prin acțiunea promovată creditoarea a urmărit executarea indirectă

(prin echivalent) a obligației stabilită în sarcina pârâtei prin titlul

executor.

În ceea ce privește fondul cauzei,

instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată reținând în

considerentele sentinței că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu

certitudine că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația stabilită în

sarcina sa, iar executarea în natură a obligației nu a fost posibilă, astfel

încât, potrivit art. 1073 C. civ., „creditoarea are dreptul de a dobândi

îndeplinirea exactă a obligațiilor, chiar dacă acest lucru nu este cu putință,

el are dreptul la dezdăunare”.

Împotriva acestei sentințe, pârâta

SC I.I. SRL Slatina a declarat apel, iar prin decizia nr. 245 din 28 mai 2004,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul

declarat în cauză, reținând în esență aceeași motivare a sentinței de fond.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta SC I.I. SRL Slatina a declarat recurs.

Din dezvoltarea motivelor scrise, recurenta

critică hotărârile pronunțate în cauză apreciind că în mod greșit instanțele au

respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, față de

situația că încheierea contractului a fost localitatea Balș și nu Slatina. De

asemenea, în ceea ce privește locul plății stabilit de părți prin convenție a

fost sediul A. Balș.

În ceea ce privește a doua excepție

referitoare la autoritatea de lucru judecat, arată că în realitate au fost

obligați la predarea unei cantități de 118 tone grâu și nu a unei sume de bani,

cantitatea de grâu făcând obiectul contractului.

Recursul nu este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Slatina se poate observa că natura litigiului este

comercială și conform prevederilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., competența de

soluționare este alternativă reclamantul fiind în drept să aleagă între

instanța locului unde a luat naștere obligația sau cea a locului plății,

conform art. 12 C. proc. civ., ori în speță contractul s-a încheiat în

localitatea Slatina, iar plata s-a făcut din B.R.D. Slatina așa cum rezultă din

O.P. reprezentând plățile efectuate.

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat, atât instanța de fond cât și cea de apel în mod

corect au respins-o întrucât având în vedere obiectul acțiunii, obligația

pârâtei a fost de predare în natură a cantității de 118 tone grâu. Luând în

considerare însă decizia nr. 25 a Curții de Apel Craiova urmare a casării cu

trimitere a I.C.C.J. se poate observa că prin acțiunea de față, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la daune reprezentând contravaloarea grâului

invocând ca temei de drept dispozițiile art. 1072.

Analizând înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, procesul – verbal încheiat de executor prin care se constată că

pârâta nu are în depozit grâu, precum și faptul că obligația de predare a rămas

definitivă în noiembrie 2002, o astfel de acțiune în daune era justificată,

nefiind deci îndeplinite dispozițiile art. 1201 C. civ.

Mai mult, cum în mod evident pârâta

nu intenționa să execute în nici un mod obligația asumată prin convenție

reclamanta era în drept să solicite dezdăunări.

Prin urmare, motivele de recurs

invocate de recurenta – reclamantă nu sunt fondate urmând ca în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ., să fie respins ca atare recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC A. SA Balș în contradictoriu cu intimata – reclamantă SC

I.I. SRL Slatina, împotriva deciziei nr. 245 din 28 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2004.