ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8695/2004

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 742/2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta C.C. Găneasa a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru anularea inițială a H.G. nr. 930/2002, respectiv a Anexei nr. 23 poziția 12 - clădiri și teren în suprafață de 1227 mp, situate în comuna Găneasa, județul Ilfov. În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin actul administrativ atacat, s-a atestat nelegal că imobilul mai sus menționat, aparține domeniului public al județului Ilfov, încălcându-se, astfel, dreptul de proprietate al reclamantei, asupra imobilului. Ministerul Administrației Publice și Consiliul Local Găneasa au formulat cereri de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1037 din 26 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C.C. Găneasa și a admis cererile de intervenții accesorii formulate de intervenienții Ministerul Administrației Publice și Consiliul Local Găneasa, în sensul respingerii acțiunii. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta nu a probat că are un drept de proprietate asupra imobilului menționat în Anexa nr. 23 poz. 12 a H.G. nr. 930/2002, faptul achitării impozitului și înscrierii în registrul cadastral neconstituind în sine o dovadă a dreptului de proprietate. Totodată, verificând nota de fundamentare a hotărârii Guvernului, a cărei anulare s-a cerut, s-a constatat că în mod legal, imobilul în discuție a fost atestat, ca aparținând domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunei Găneasa din județul Ilfov, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 6 noiembrie 2003 și înaintată, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta C.C. Găneasa a solicitat repunerea în termen de recurs pierdut, în dosarul nr. 742/2003, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1037 din 26 iunie 2003. Cererea de repunere în termen a fost întemeiată pe dispozițiile art. 103 C. proc. civ., motivându-se că nu au fost respectate de către instanță, prevederile art. 92 1 C. proc. civ., conform cărora în cazul persoanelor juridice nu este permisă comunicarea actelor de procedură, prin afișare. Sentința civilă nr. 1037/2003 a fost comunicată C.C.

Găneasa, prin afișare, la data de 11 iulie 2003, deși la sediul acesteia se afla în acea zi, cel puțin o persoană. Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că aceasta nu este dovedită și o va respinge în consecință. Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexecutarea unei căi de atac în termenul legal, „atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță, legea nu dispune altfel, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 29/1990 se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 18 din Legea nr. 29/1990), iar motivul indicat de petentă, nu privește o împrejurare mai presus de voința ei, care să o fi împiedicat a declara recurs în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 1037/2003; această comunicare s-a realizat la data de 11 iulie 2003, iar cererea de față a fost formulată la data de 6 noiembrie 2003. Oricum, în norma de procedură invocată de petentă - art. 92 1 C. proc. civ., sunt menționate două excepții de la regula stabilită cu privire la comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice, și anume, cazurile „în care se refuză primirea [n.n.: actelor de procedură] sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora”.

Petenta sugerează o eventuală rea-credință a agentului procedural, arătând că în ziua de 11 iulie 2003, cel puțin o persoană se afla la sediul declarat, dar nu probează în nici un fel, această susținere. În raport cu cele arătate, se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 103 C. proc. civ., pentru ca petenta să fie repusă în termenul de recurs, ultima zi de declarare a acestei căi de atac fiind 28 iulie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de C.C. Găneasa. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2004.