ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8695/2004

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 742/2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, reclamanta C.C. Găneasa a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul

României, pentru anularea inițială a H.G. nr. 930/2002, respectiv a Anexei nr.

23 poziția 12 - clădiri și teren în suprafață de 1227 mp, situate în comuna

Găneasa, județul Ilfov.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că prin actul administrativ atacat, s-a atestat nelegal că imobilul mai

sus menționat, aparține domeniului public al județului Ilfov, încălcându-se,

astfel, dreptul de proprietate al reclamantei, asupra imobilului.

Ministerul Administrației

Publice și Consiliul Local Găneasa au formulat cereri de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1037

din 26 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C.C. Găneasa și a admis

cererile de intervenții accesorii formulate de intervenienții Ministerul

Administrației Publice și Consiliul Local Găneasa, în sensul respingerii

acțiunii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că reclamanta nu a probat că are un drept de proprietate

asupra imobilului menționat în Anexa nr. 23 poz. 12 a H.G. nr. 930/2002, faptul

achitării impozitului și înscrierii în registrul cadastral neconstituind în

sine o dovadă a dreptului de proprietate. Totodată, verificând nota de

fundamentare a hotărârii Guvernului, a cărei anulare s-a cerut, s-a constatat

că în mod legal, imobilul în discuție a fost atestat, ca aparținând domeniului

public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunei Găneasa din județul

Ilfov, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 6 noiembrie 2003 și

înaintată, spre competentă soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție,

reclamanta C.C. Găneasa a solicitat repunerea în termen de recurs pierdut, în

dosarul nr. 742/2003, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1037 din 26

iunie 2003.

Cererea de repunere în

termen a fost întemeiată pe dispozițiile art. 103 C. proc. civ., motivându-se

că nu au fost respectate de către instanță, prevederile art. 92

1

C.

proc. civ., conform cărora în cazul persoanelor juridice nu este permisă

comunicarea actelor de procedură, prin afișare. Sentința civilă nr. 1037/2003 a

fost comunicată C.C. Găneasa, prin afișare, la data de 11 iulie 2003, deși la

sediul acesteia se afla în acea zi, cel puțin o persoană.

Examinând cererea de

repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

aceasta nu este dovedită și o va respinge în consecință.

Potrivit art. 103 C. proc.

civ., neexecutarea unei căi de atac în termenul legal, „atrage decăderea, afară

de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță, legea nu dispune

altfel, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 29/1990 se completează cu

dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 18 din Legea nr. 29/1990), iar

motivul indicat de petentă, nu privește o împrejurare mai presus de voința ei,

care să o fi împiedicat a declara recurs în termenul legal de 15 zile de la

comunicarea sentinței civile nr. 1037/2003; această comunicare s-a realizat la

data de 11 iulie 2003, iar cererea de față a fost formulată la data de 6

noiembrie 2003.

Oricum, în norma de

procedură invocată de petentă - art. 92

1

C. proc. civ., sunt

menționate două excepții de la regula stabilită cu privire la comunicarea

actelor de procedură persoanelor juridice, și anume, cazurile „în care se

refuză primirea [n.n.: actelor de procedură] sau dacă se constată, la termen,

lipsa oricărei persoane la sediul acestora”. Petenta sugerează o eventuală

rea-credință a agentului procedural, arătând că în ziua de 11 iulie 2003, cel

puțin o persoană se afla la sediul declarat, dar nu probează în nici un fel,

această susținere.

În raport cu cele arătate,

se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 103 C. proc. civ.,

pentru ca petenta să fie repusă în termenul de recurs, ultima zi de declarare a

acestei căi de atac fiind 28 iulie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere

în termenul de recurs, formulată de C.C. Găneasa.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2004.