ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

august 2003, reclamanta C.C. Snagov a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României, să se dispună anularea parțială a H.G. nr. 930/2002, Anexa

nr. 35, în sensul eliminării pozițiilor nr. 293, nr. 294, nr. 297 și nr. 299.

Ministerul Administrației și

Internelor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului și

instanța a admis cererea de chemare în judecată a altor persoane, în calitate

de intervenienți, formulată de pârât și au fost introduși în cauză, Consiliul

Local Snagov și Consiliul Județean Ilfov.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 222 din 5 februarie 2004, a respins ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei și a admis cererile de intervenție formulate

în acest sens.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut pe baza probelor administrate, legalitatea hotărârii de guvern

atacată de reclamantă, care nu a depus acte de proprietate pentru terenurile

menționate în Anexa nr. 35 a H.G. nr. 930/2002, având numai un drept de

administrare asupra construcțiilor destinate desfășurării activității.

Împotriva sus-menționatei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a respins

acțiunea, deși construcțiile au fost edificate pe terenul atribuit în folosință

în acest scop, pe durată nedeterminată și fără plată, nefăcând parte din

domeniul public, întrucât au fost achitate impozitele legale aferente.

Ca atare, s-a menționat că instanța

în mod greșit a reținut lipsa titlului de proprietate asupra terenurilor,

respectiv că reclamanta nu a dovedit vătămarea drepturilor potrivit art. 1 din

Legea nr. 29/1990.

Recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a solicitat

anularea parțială a H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov, în ceea

ce privește Anexa nr. 35, referitoare la domeniul public al comunei Snagov,

pozițiile nr. 293, nr. 294, nr. 297 și nr. 299.

Instanța de fond a respins acțiunea,

reținând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului vătămat, potrivit art. 1 din

Legea nr. 29/1990, respectiv a dreptului de proprietate asupra imobilelor

menționate la pozițiile nr. 293, nr. 294, nr. 297 și nr. 299 din Anexa nr. 35 a

H.G. nr. 930/2002.

Actul de atestare a bunurilor

aparținând domeniului public local, prin natura sa, nu creează drepturi, nu

stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și în

consecință, nu este de natură să vatăme un drept. Astfel, Hotărârea Consiliului

Local Snagov nr. 35 din 1 septembrie 1999, cuprinde în anexele sale, imobilele

asupra cărora recurenta invocă un drept de proprietate și la fel ca și

hotărârea autorității județene, este executorie și producătoare de efecte

juridice.

Prin H.G. nr. 930/2002, nu a fost

reglementat un alt regim juridic al bunurilor, ci s-a realizat numai o

operațiune de determinare, respectiv de inventariere a bunurilor ce aparțin

domeniului public județean sau de interes local, hotărârea de guvern neavând

efect constitutiv de drept de proprietate și, ca atare, ea nu poate vătăma un

eventual drept de proprietate al reclamantei, asupra imobilelor menționate la

pozițiile indicate în Anexa nr. 35 a H.G. nr. 930/2002.

Potrivit art. 187 din Legea nr. 109/1996,

reclamantei i se atestă numai dreptul de folosință gratuită pe durată

nedeterminată, în vederea realizării de construcții pentru terenurile de sub

construcție și nu pentru terenurile aferente construcțiilor, terenuri care,

necontestat, fac parte din domeniul public al comunei Snagov.

Achitarea impozitelor legale

aferente construcțiilor edificate pe terenul aparținând domeniului public al

comunei Snagov, este nerelevantă sub aspectul naturii juridice a dreptului de

proprietate asupra terenului, respectiv, al dreptului de folosință al

reclamantei cu privire la acesta.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamantă este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.

Snagov, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 222 din 5 februarie 2004,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2005.