ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3267/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2003, reclamanta C.C. Cernica, reprezentată de F. Ilfov, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 930/2002, în sensul eliminării din Anexa nr. 9 a pozițiilor nr. 48-50, nr. 65, nr. 89, nr. 94, nr. 129 și nr. 130. În motivarea acțiunii arată că sistemul cooperației din România a edificat sau achiziționat în decursul anilor, numeroase imobile, printre care și cele pentru care se solicită scoaterea din cuprinsul H.G. nr. 930/2002, imobile care au fost trecute nelegal în domeniul public al comunei Cernica. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că instanța a fost sesizată cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1009 din 18 februarie 2005, în sensul că s-a casat sentința și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a fi examinată acțiunea pe fond. Rejudecând cauza, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1926 din 22 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată. Instanța reține, în motivarea sentinței, că prin înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilelor în discuție, neexistând identitate între imobilele prezentate în Anexa nr. 9, pretinse de aceasta și înscrisurile depuse la dosar și că majoritatea înscrisurilor prezentate de reclamantă nu reprezintă titlu de proprietate.

Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că există identitate între bunurile pretinse, prevăzute în Anexa nr. 9 la H.G. nr. 930/2002 și bunurile proprietatea sa, pentru bunurile de la pozițiile nr. 50, nr. 89, nr. 129 și nr. 130, rezultând chiar din anexă mențiunea „Centrocoop”, iar la pozițiile nr. 94 și nr. 144 sunt trecute ca vecinătăți „Coooperația” și „Bufet”. De asemenea, arată că pentru pozițiile nr. 48 - 50, nr. 94 și nr. 144 s-au prezentat contractele de vânzare-cumpărare și alte înscrisuri cu care a făcut dovada calității sale de proprietar asupra bunurilor respective. Recursul este fondat. Instanța de fond a făcut o motivare sumară a sentinței, fără să facă o analiză a considerentelor pentru care a apreciat că acțiunea nu este întemeiată, mulțumindu-se să arate cu titlu de generalitate că nu este identitate între bunurile ce le pretinde reclamanta că s-au inclus nelegal în H.G.

nr. 930/2002 și înscrisurile prezentate de aceasta. Ca atare, se va reține că hotărârea nu este motivată în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce impune casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Din înscrisurile depuse de reclamanta-recurentă la dosar rezultă că cel puțin pentru o parte dintre bunurile pretinse ca fiind incluse eronat în Anexa nr. 9 a H.G. nr. 930/2002, prezintă înscrisuri autentice privitoare la cumpărarea unor terenuri sau construcții, iar pentru altele a prezentat diverse alte înscrisuri care prin ele însăși nu reprezintă titluri de proprietate, dar care, coroborate cu alte dovezi, puteau să formeze un anumit punct de vedere cu privire la calitatea acestor bunuri.

Se impune, astfel, o analizare mai profundă a materialului probator administrat în cauză, până în prezent, dar și o suplimentare a probatoriilor, eventual prin efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească, în raport cu înscrisurile prezentate și cu verificarea pe teren, dacă există identitate între bunurile prevăzute în Anexa nr. 9, pretinse a fi incluse eronat în domeniul public al comunei Cernica, și bunurile pentru care recurenta prezintă dovezi în sensul că sunt proprietatea sa. Astfel fiind, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a art. 312, 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința recurată va fi casată, iar cauza se va trimite aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C. Cernica împotriva sentinței civile nr. 1926 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.