ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3267/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 iunie 2003, reclamanta C.C. Cernica, reprezentată de F. Ilfov, a

solicitat anularea parțială a H.G. nr. 930/2002, în sensul eliminării din Anexa

nr. 9 a pozițiilor nr. 48-50, nr. 65, nr. 89, nr. 94, nr. 129 și nr. 130.

În motivarea acțiunii arată

că sistemul cooperației din România a edificat sau achiziționat în decursul

anilor, numeroase imobile, printre care și cele pentru care se solicită

scoaterea din cuprinsul H.G. nr. 930/2002, imobile care au fost trecute nelegal

în domeniul public al comunei Cernica.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1582 din 14 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând că instanța a fost sesizată cu depășirea termenului

de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 1009 din 18 februarie 2005, în sensul că s-a casat

sentința și s-a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a fi

examinată acțiunea pe fond.

Rejudecând cauza, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 1926 din 22 noiembrie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că prin înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada

calității de proprietar asupra imobilelor în discuție, neexistând identitate

între imobilele prezentate în Anexa nr. 9, pretinse de aceasta și înscrisurile

depuse la dosar și că majoritatea înscrisurilor prezentate de reclamantă nu

reprezintă titlu de proprietate.

Împotriva ultimei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține că există identitate

între bunurile pretinse, prevăzute în Anexa nr. 9 la H.G. nr. 930/2002 și bunurile proprietatea sa, pentru bunurile de la pozițiile nr. 50, nr. 89,

nr. 129 și nr. 130, rezultând chiar din anexă mențiunea „Centrocoop”, iar la

pozițiile nr. 94 și nr. 144 sunt trecute ca vecinătăți „Coooperația” și

„Bufet”.

De asemenea, arată că pentru

pozițiile nr. 48 - 50, nr. 94 și nr. 144 s-au prezentat contractele de

vânzare-cumpărare și alte înscrisuri cu care a făcut dovada calității sale de

proprietar asupra bunurilor respective.

Recursul este fondat.

Instanța de fond a făcut o

motivare sumară a sentinței, fără să facă o analiză a considerentelor pentru

care a apreciat că acțiunea nu este întemeiată, mulțumindu-se să arate cu titlu

de generalitate că nu este identitate între bunurile ce le pretinde reclamanta

că s-au inclus nelegal în H.G. nr. 930/2002 și înscrisurile prezentate de

aceasta.

Ca atare, se va reține că

hotărârea nu este motivată în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce impune casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Din înscrisurile depuse de

reclamanta-recurentă la dosar rezultă că cel puțin pentru o parte dintre

bunurile pretinse ca fiind incluse eronat în Anexa nr. 9 a H.G. nr. 930/2002, prezintă înscrisuri autentice privitoare la cumpărarea unor terenuri sau

construcții, iar pentru altele a prezentat diverse alte înscrisuri care prin

ele însăși nu reprezintă titluri de proprietate, dar care, coroborate cu alte

dovezi, puteau să formeze un anumit punct de vedere cu privire la calitatea

acestor bunuri.

Se impune, astfel, o

analizare mai profundă a materialului probator administrat în cauză, până în

prezent, dar și o suplimentare a probatoriilor, eventual prin efectuarea unei

expertize tehnice care să stabilească, în raport cu înscrisurile prezentate și cu

verificarea pe teren, dacă există identitate între bunurile prevăzute în Anexa nr.

9, pretinse a fi incluse eronat în domeniul public al comunei Cernica, și bunurile

pentru care recurenta prezintă dovezi în sensul că sunt proprietatea sa.

Astfel fiind, în temeiul art.

10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a art. 312, 313 și 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentința recurată va fi casată, iar cauza se va trimite

aceleiași instanțe, spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C. Cernica împotriva sentinței civile nr. 1926 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.