ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 septembrie 2003, reclamantul G.R., prin mandatar, G.J.A., a chemat în judecată Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov, solicitând anularea în parte a H.G. nr. 930/2002, Anexa nr. 1 pct. IV poz. 2 pct. 1.6.4 privind imobilul din București; suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea cauzei și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 42/1999, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă i-a fost atribuit în proprietate imobilul din str. I, situație în care este evident abuzul comis de pârâți care au dispus de un bun ce nu se mai afla în proprietatea statului, la data emiterii actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2 din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 930/2002, respectiv Anexa nr. 1 pct. IV poz. 2 pct. 1.6.4. privind imobilul din str. I. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii de guvern contestate și au fost obligați pârâții la 37.000 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin H.G. nr. 930/2002 s-a încălcat dreptul la proprietate al reclamantului, astfel cum a fost consfințit prin sentința civilă nr. 42/1999 a Tribunalului București. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât Guvernul României, cât și Consiliul Județean Ilfov, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, ambii recurenți au susținut că prin hotărârea dată, Curtea de Apel București a anulat poz. 2 pct. 1.6.4. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, fără a sesiza că la această poziție figurează cu titlu de clădiri administrative, mai multe tipuri de construcții, însumând o suprafață construită de 948 mp din terenul aferent de 1974 mp. Recursul este fondat. Prin acțiune, reclamantul a solicitat anularea din Anexa nr. 1 pct. IV la H.G. nr. 930/2002, a poziției 2 pct. 1.6.4. privind imobilul din București, str. I., fără a mai arăta alte elemente de identificare. Prin sentința nr. 42/1999, a Tribunalului București, invocată drept dovadă a dreptului de proprietate se vorbește de același imobil din str. I., compus din teren de 652 mp și construcție.

La poz. 2 pct. 1.6.4. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, sunt menționate cu titlu de clădiri administrative în str. I., București - Clădire P + 2E; Clădire S+P+4E; Clădire S+P+1E și Clădire S+P, cu suprafața construită de 938 mp, terenul aferent acestor clădiri fiind de 1974 mp. În atare situație, în absența unor elemente de identificare a imobilului solicitat de reclamant, anularea în totalitate a poz. 2 pct. 1.6.4. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, reprezintă o soluție vădit nelegală și netemeinică. Pentru o justă soluționare a cauzei, se impune cu necesitate administrarea de dovezi, cu acte și expertiză topo-cadastrală, pe baza cărora să se poată delimita dintre clădirile și terenul menționate la pct. 1.6.4 din anexă, imobilul solicitat de reclamant.

Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul pârâților Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov, casată sentința civilă nr. 2 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București și trimisă cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarat de Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 2 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.