ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3096/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4

septembrie 2003, reclamantul G.R., prin mandatar, G.J.A., a chemat în judecată

Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov, solicitând anularea în parte a H.G.

nr. 930/2002, Anexa nr. 1 pct. IV poz. 2 pct. 1.6.4 privind imobilul din

București; suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea

cauzei și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 42/1999, pronunțată de

Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă i-a fost atribuit în

proprietate imobilul din str. I, situație în care este evident abuzul comis de

pârâți care au dispus de un bun ce nu se mai afla în proprietatea statului, la

data emiterii actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 2

din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea și a anulat în parte H.G. nr. 930/2002,

respectiv Anexa nr. 1 pct. IV poz. 2 pct. 1.6.4. privind imobilul din str. I.

Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii

de guvern contestate și au fost obligați pârâții la 37.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut că prin H.G. nr. 930/2002 s-a încălcat dreptul la

proprietate al reclamantului, astfel cum a fost consfințit prin sentința civilă

nr. 42/1999 a Tribunalului București.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, atât Guvernul României, cât și Consiliul Județean Ilfov,

invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, ambii recurenți au

susținut că prin hotărârea dată, Curtea de Apel București a anulat poz. 2 pct. 1.6.4.

din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, fără a sesiza că la această poziție

figurează cu titlu de clădiri administrative, mai multe tipuri de construcții,

însumând o suprafață construită de 948 mp din terenul aferent de 1974 mp.

Recursul este fondat.

Prin acțiune, reclamantul a

solicitat anularea din Anexa nr. 1 pct. IV la H.G. nr. 930/2002, a poziției 2 pct. 1.6.4. privind imobilul din București, str. I., fără a mai arăta alte

elemente de identificare.

Prin sentința nr. 42/1999, a

Tribunalului București, invocată drept dovadă a dreptului de proprietate se

vorbește de același imobil din str. I., compus din teren de 652 mp și

construcție.

La poz. 2 pct. 1.6.4. din Anexa

nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, sunt menționate cu titlu de clădiri administrative

în str. I., București - Clădire P + 2E; Clădire S+P+4E; Clădire S+P+1E și

Clădire S+P, cu suprafața construită de 938 mp, terenul aferent acestor clădiri

fiind de 1974 mp.

În atare situație, în

absența unor elemente de identificare a imobilului solicitat de reclamant,

anularea în totalitate a poz. 2 pct. 1.6.4. din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, reprezintă o soluție vădit nelegală și netemeinică.

Pentru o justă soluționare a

cauzei, se impune cu necesitate administrarea de dovezi, cu acte și expertiză

topo-cadastrală, pe baza cărora să se poată delimita dintre clădirile și

terenul menționate la pct. 1.6.4 din anexă, imobilul solicitat de reclamant.

Astfel fiind și având în

vedere dispozițiile art. 313 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul

pârâților Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov, casată sentința civilă

nr. 2 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București și trimisă cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarat

de Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr.

2 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.