ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 3

decembrie 2002, reclamantele V.E. și B.V. au chemat în judecată Guvernul

României și Consiliul Județean Ilfov, solicitând anularea poziției 2-III Anexa

nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, la care este nominalizat imobilul, construcție și

teren situat în București, ca făcând parte din „Inventarul bunurilor care

aparțin domeniului public al județului Ilfov”.

În motivarea cererii lor,

reclamantele au arătat că acest imobil a fost greșit atestat, ca făcând parte

din domeniul public, el fiind revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 și

restituit proprietarilor de drept, prin dispoziția Primarului general al municipiului

București, nr. 453 din 22 iulie 2002.

În cauză au formulat cereri de

intervenție în interesul Guvernului României, Ministerul Administrației

Publice, care a susținut legalitatea actului administrativ contestat.

Prin sentința civilă nr. 401 din 26

martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea, a anulat poziția 2-III din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 930/2002, privind construcția pe două nivele în suprafață de 463 mp și terenul

aferent de 438 mp, din București și a respins ca nefondată, cererea de

intervenție formulată de Ministerul Administrației Publice.

S-a reținut că hotărârea contestată

a fost emisă la 16 septembrie 2002, prin încălcarea dreptului de proprietate al

reclamantelor, întrucât la acel moment, imobilul în litigiu se afla în

proprietatea acestora, în baza dispoziției de restituire, emisă de Primarul

general, în procedura Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, atât Guvernul României, cât și Consiliul Județean Ilfov.

În recursul său, Guvernul României a

susținut că hotărârea nr. 930 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative. În acest sens, recurenta a invocat faptul că inventarierea bunurilor,

aparținând domeniului public al județului Ilfov, s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 și a fost însușită de autoritatea

locală, prin hotărârea ce a fost confirmată ulterior și de Consiliul Județean

Ilfov, hotărâre în baza căreia s-a emis hotărârea de Guvern și care, de altfel,

nu a fost contestată de reclamante.

În opinia recurentului, acest din

urmă act administrativ nu a reglementat un alt regim juridic al bunurilor,

diferit de cel avut anterior, ci a realizat în fapt o operațiune de determinare

a bunurilor ce aparțin domeniului public județean sau de interes local.

La rândul său, Consiliul Județean

Ilfov a apreciat că sentința Curții de Apel București a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, dispoziția de restituire invocată de reclamante, ca fiind

titlu de proprietate, fiind emisă în opinia sa, cu încălcarea prevederilor art.

16 din Legea nr. 10/2001. În acest sens, recurentul a susținut că imobilul în

cauză nu putea face obiectul restituirii în natură, fiind ocupat de centrul

militar, instituție publică de interes național și care trebuia să-și manifeste

acordul în legătură cu evacuarea.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Prin probele administrate,

reclamantele-intimate au dovedit în mod cert că au devenit proprietarele de

drept ale imobilului, construcție și teren din București, ca urmare a

restituirii acestuia, în baza dispoziției nr. 453 din 22 iulie 2002, emisă de

Primarul general al municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În atare situație, prin includerea

acestui imobil, în categoria bunurilor aparținând domeniului public al

județului Ilfov, concretizată prin H.G. nr. 930/2002, în mod evident le-a fost

vătămat dreptul de proprietate, prin modificarea regimului juridic al bunului

respectiv.

Împrejurarea că reclamantele nu au

contestat hotărârea Consiliului județean, emisă în procedura de atestare a

apartenenței bunurilor, la domeniul public județean sau de interes local,

prevăzută de Legea nr. 213/1998, nu este relevantă, pe de o parte, pentru că

această hotărâre nu a fost comunicată părților interesate, iar pe de altă parte,

pentru că prin ea însăși, hotărârea Consiliului județean nu produce efecte

juridice, decât în măsura în care se concretizează printr-o hotărâre de guvern.

Astfel fiind, legal și temeinic,

Curtea de Apel București a reținut că prin actul administrativ contestat, s-a

produs reclamantelor, vătămarea acelui drept recunoscut de lege, în sensul dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 29/1990 și a procedat în consecință.

În ce privește recursul Consiliului

Județean Ilfov, urmează a se reține că nu este fondat, criticile vizând

nelegalitatea dispoziției de restituire a imobilului în cauză, nefiind

relevante, întrucât obiectul litigiului nu privește această dispoziție. Cu atât

mai mult, nu pot fi reținute aspectele legate de evacuarea din imobil, a

instituției publice, aceasta fiind o măsură la latitudinea proprietarilor de

drept și care, de asemenea, nu face obiectul judecății.

În raport cu aceste considerente,

urmează a se aprecia, ca fiind temeinică și legală, hotărârea Curții de Apel

București și, pe cale de consecință, va respinge recursurile declarate de

Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Guvernul României și Consiliul Județean Ilfov împotriva sentinței civile nr. 401

din 26 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2004.