ÎCCJ, Decizia nr. 335/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 154 din 17 iunie 2004, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul G.I. împotriva rezoluției din 17 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 27/P/2004. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că G.I. a formulat plângere împotriva rezoluției menționate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului G.N. de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că nejustificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitei G.N., care a pronunțat decizia nr. 2313/2002 în dosarul nr. 1595/2002 al Curții de Apel București. Hotărârea menționată este netemeinică și nelegală și, prin pronunțarea acesteia, petentului i-au fost produse grave prejudicii. S-a apreciat că plângerea este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere în instanță, între altele, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, numai dacă anterior au formulat plângere împotriva acestei soluții, în condițiile art. 278 alin. (1) și (3) C. proc.

pen. și aceasta a fost respinsă. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”.

Din economia textului menționat rezultă, cu evidență, că este supusă controlului judecătoresc, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., exclusiv dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilității legale reglementate în favoarea părții interesate prin art. 277 - 278 din același cod. Ca atare, are aptitudinea declanșării controlului judecătoresc exclusiv, plângerea care privește actul procesual prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., formulată de persoana interesată, care își justifică calitatea în condițiile legii. În consecință, neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanța competentă să judece în fond cauza penală.

Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menționat, în raport cu caracterul imperativ al normelor legale privind desfășurarea procesului penal, a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea conform art. 197 C. proc. pen. Or, în prezenta cauză, petentul a sesizat secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, fără a urma procedura prevăzută de art. 278 C. pen., în sensul că nu a formulat plângere care să declanșeze, în cadrul Ministerului Public, verificarea de către procurorul competent, a dispoziției primare de neîncepere a urmăririi penale. Așa fiind, în mod legal plângerea a fost respinsă, ca inadmisibilă, hotărârea primei instanțe nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de petentul G.I., ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul menționat, la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge,ca nefondat,recursul declarat de petentul G.I. împotriva sentinței nr. 154 din 17 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă petentul G.I. să plătească suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2004.