ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1452 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul municipiului București, secția a II-a penală, i-a condamnat pe inculpații: - M.P.A. la: 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 și art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. - R.M.M. la: 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

și la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 8 martie 2004, cei doi inculpați i-au acostat, pe stradă, pe minorii Y.D. și B.I. și, folosind amenințarea și violența, l-au deposedat pe Y.D. de un telefon mobil, iar pe B.I. l-au căutat prin buzunare, încercând să-l deposedeze de bunurile pe care le-ar avea asupra lui. Prin decizia penală nr. 64 din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților împotriva acestei sentințe.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații. Inculpatul R.M.M. a solicitat să fie achitat întrucât nu a avut nici o participare la sustragerea telefonului mobil de la partea vătămată Y.D. și la tentativa de tâlhărie împotriva lui B.I., faptele fiind comise de inculpatul M.P.A., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei în raport cu circumstanțele sale personale. Inculpatul M.P.A. a cerut, în susținerea recursului său, reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Recursurile nu sunt fondate. Din probele administrate în cauză rezultă că, în seara zilei de 8 martie 2004, inculpații M.P.A. și R.M.M. se aflau în intersecția B-dul Manta cu str. Dr. Felix din București când au observat doi copii în vârstă de 12 – 13 ani care, venind dinspre școala din apropiere, se îndreptau spre stația de autobuz.

Inculpații i-au oprit și, prin violență și amenințări, inculpatul M.P.A. i-a smuls minorului Y.D. telefonul mobil marca Nokia din buzunar, iar inculpatul R.M.M. i-a scotocit buzunarele minorului B.I., și negăsind bunuri care să-l intereseze, l-a îmbrâncit și i-a spus că poate pleca. Ulterior, inculpatul R.M.M. a vândut telefonul mobil sustras de la minorul Y.D. și a împărțit banii obținuți cu inculpatul M.P.A., iar după ce a fost identificat de poliție a recuperat bunul și l-a restituit părții vătămate. Inculpații au fost recunoscuți din grup de părțile vătămate care după comiterea faptei furnizaseră organelor de poliție datele necesare în vederea identificării autorilor. Inculpatul M.P.A. a recunoscut comiterea faptei, iar în declarațiile date în cursul urmăririi penale a descris participarea inculpatului R.M.M.

în modul reținut în considerentele hotărârilor pronunțate și arătat de minorii Y.D. și B.I. în declarațiilor lor. Ulterior, inculpatul M.P.A. a revenit asupra acestor declarații susținând că a comis fapta singur, fără participarea și fără știrea celuilalt inculpat, dar această retractare a fost înlăturată în mod corect de instanțe, luând în considerare toate împrejurările cauzei, rezultate din celelalte probe administrate. Ținând seama de întregul material probator, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în pofida negării de către inculpatul R.M.M. a faptelor reținute în sarcina sa, aceste fapte au fost dovedite, iar condamnarea lui este temeinică și legală. În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că prin hotărârile pronunțate în cauză s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și că, față de pericolul social al infracțiunilor comise în împrejurările arătate, nu sunt temeiuri să se dispună reducerea acestor pedepse. În consecință, recursurile urmează să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.M.M. și M.P.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ A din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.M.M., timpul arestării preventive de la 17 martie 2004, la 1 aprilie 2005. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P.A., timpul arestării preventive de la 9 martie 2004, la 1 aprilie 2005. Obligă recurentul inculpat R.M.M. să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat M.P.A. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2005.