ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5011/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință

din 26 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală

pentru cauze cu minori și familie, în temeiul art. 160

b

raportat la art.

300

2

C. proc. pen. și art. 5 din C.E.A.D.O., s-a dispus menținerea

stării de arest a inculpatului

P.M.

deținut

în baza mandatului de arestare preventivă nr. 515/ UP din 24 noiembrie 2004,

emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6208/P/2004.

Instanța de fond a apreciat

că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând admiterea, casarea

încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Prin rechizitoriul nr. 6208/P/2004

din 15 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

inculpatul P.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen. și prevăzută de art. 211alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.

S-a reținut că, la data de

15 noiembrie 2004, inculpatul a amenințat-o cu un briceag pe partea vătămată I.Șt.,

sustrăgându-i telefonul mobil, iar la data de 26 octombrie 2004, prin

amenințare, a sustras și telefonul mobil al părții vătămate C.D.A.

Curtea constată că soluția

instanței de fond de menținere a măsurii arestării preventive este legală și

temeinică.

Temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea

de libertate a acestuia, în conformitate cu prevederile art. 148 lit. h) C.

proc. pen.

Pericolul social al faptelor

reținute în sarcina acestuia, cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina lui datele privind persoana inculpatului,

perseverența sa infracțională au justificat menținerea măsurii arestării

preventive, punerea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret

pentru ordinea publică.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului P.M.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva încheierii din 26 iulie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 2498/M/2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei

vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2005.