ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5011/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 26 iulie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru cauze cu minori și familie, în temeiul art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. și art. 5 din C.E.A.D.O., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului P.M. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 515/ UP din 24 noiembrie 2004, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6208/P/2004. Instanța de fond a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând admiterea, casarea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat. Prin rechizitoriul nr. 6208/P/2004 din 15 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul P.M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și prevăzută de art. 211alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. S-a reținut că, la data de 15 noiembrie 2004, inculpatul a amenințat-o cu un briceag pe partea vătămată I.Șt., sustrăgându-i telefonul mobil, iar la data de 26 octombrie 2004, prin amenințare, a sustras și telefonul mobil al părții vătămate C.D.A. Curtea constată că soluția instanței de fond de menținere a măsurii arestării preventive este legală și temeinică.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în conformitate cu prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Pericolul social al faptelor reținute în sarcina acestuia, cuantumul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lui datele privind persoana inculpatului, perseverența sa infracțională au justificat menținerea măsurii arestării preventive, punerea în libertate a inculpatului prezentând un pericol concret pentru ordinea publică. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului P.M.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva încheierii din 26 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2498/M/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei noi (800.000 lei vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 20 lei noi (200.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2005.