ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 august 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, prin mandatar SC F.P. SA Pitești a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea comunicării nr. V3 - 1389 din 29 august 2003 și obligarea pârâtului să-i acorde beneficiul exceptării de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că prin nota menționată, în mod greșit Consiliul Concurenței a apreciat în urma analizării formularului de notificare și a informațiilor suplimentare privind acordul de franciză realizat între SC F.P. SA (mandatar al S.N.P. P. SA) și P.N., că segmentele de piață deținute de S.N.P.

P. SA, pe piața distribuției de combustibili avută în orașul Vaslui și împrejurimi și orașul Iași și împrejurimi, depășesc valoarea de 30%. Ca urmare, greșit s-a apreciat că pentru acordarea dispensei, taxa se stabilește la cota de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a beneficiarilor exceptării individuale. Prin sentința civilă nr. 1506 din 21 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția tardivității acțiunii invocată de Consiliul Concurenței și pe fond, a respins acțiunea reclamantei, reținând pentru aceasta că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției respectării cotei de piață a participanților, la înțelegere, sub 30%. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta S.N.P.

P. SA, prin mandatar SC F.P. SA, invocând respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Legea nr. 21/1996, fără nici o motivare, depășindu-se, astfel, atribuțiile puterii judecătorești; respingerea nejustificată a probei cu expertiză complexă în specialitățile concurență și contabilitate și care ar fi putut stabili concret care sunt efectele acordului de franciză realizat de reclamantă, în raport cu antantele interzise de art. 5 alin. (1) din Legea concurenței comerciale nr. 21/1996 și cu cazurile exceptate de art. 5 alin. (2) ale aceluiași act normativ. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

S.N.P. P. SA a încheiat prin mandatarul său SC F.P. SA Pitești, un contract de franciză cu P.N., „căruia i s-a transmis beneficiul de a vinde produsele S.N.P. P. SA, sub marca și conceptul P., cu acordarea asistenței comerciale și tehnice în teritoriul de desfacere a produselor”. Cu scopul obținerii beneficiului exceptării de la dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, s-a transmis Consiliului Concurenței, formularul de notificare privind acordul de franciză. În urma analizei s-a constatat că segmentul de piață deținut de S.N.P. P. SA, în calitate de furnizor pe piața distribuției de combustibili auto în orașele Vaslui și Iași și împrejurimile acestora, depășește cota de 30%.

Drept urmare, cu adresa nr. V3 - 1243 din 1 august 2003, Consiliul Concurenței a comunicat părților, tratarea cazului notificat, ca un caz individual, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 1 din Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, în sensul că îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la acordarea dispensei pe baza unei investigații, iar cu nota nr. V3 - 1389 din 29 august 2003, li s-a cerut să formuleze cererea de dispensă, urmând ca în cazul emiterii deciziei să se instituie o taxă de dispensă de 0,1% din cifra de afaceri cumulată a beneficiarilor. Poziția Consiliului Concurenței astfel exprimată, se află în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

Astfel, potrivit Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, în cazul înțelegerilor verticale: „cad sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1) din lege și vor fi tratate de către Consiliul Concurenței, drept cazuri individuale (dispensă), printre altele, înțelegerile în care furnizorul, respectiv cumpărătorul are o cotă de piață ce depășește pragul de 30% prevăzut de art. 7”. Înțelegere verticală, în accepțiunea legiuitorului, este definit orice acord intervenit între doi sau mai mulți agenți economici, referitor la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii.

Pentru evitarea unor efecte anticoncurențiale ce pot fi produse de astfel de înțelegeri între agenții economici cu putere mare pe piață, legiuitorul a limitat beneficiul exceptării, numai pentru acele înțelegeri (printre care se regăsește franciza), pentru care se face cu certitudine dovada îndeplinirii cerințelor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996. Astfel fiind și cum în cauza s-a dovedit că pe piața distribuției de combustibili auto în orașele Vaslui și Iași, S.N.P. P. SA are o cotă de piață de peste 30%, legal și temeinic i s-a solicitat formularea unei cereri de dispensă, a cărei soluționare presupune o investigare amănunțită a posibilelor efecte anticoncurențiale. În atare situație, legal și temeinic, instanța fondului a apreciat că nu se justifică administrarea unei probe de tipul unei expertize complexe, singura autoritate în domeniul concurențial abilitată să verifice efectele acordului de franciză încheiat de părți, fiind Consiliul Concurenței.

Referitor la motivul de casare privind respingerea nemotivată a excepției de neconstituționalitate, urmează a se reține că este nefondat. Reclamantul a susținut neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Legea nr. 21/1996, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (4), art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2) și (3) și art. 115 din Constituția României. În fapt, reclamantul contestă atribuțiile normative ale Consiliului Concurenței, punând în discuție probleme de fond care vizează conținutul Regulamentului, și nu al Legii nr. 21/1996.

Astfel fiind, reținând și dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în conformitate cu care Curtea decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde soluționarea cauzei, precum și faptul că din punct de vedere al temeiului constituțional, articolele din Constituție invocate de reclamant, nu au nici o legătură cu funcția normativă a Consiliului Concurenței, legal și temeinic Curtea de Apel București a respins excepția de neconstituționalitate, soluție motivată prin chiar considerentele hotărârii recurate.

În raport cu aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA București, prin mandatar SC F.P. SA Pitești, împotriva sentinței civile nr. 1506 din 21 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.