ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

29 august 2003, reclamanta S.N.P. P. SA, prin mandatar SC F.P. SA Pitești a

chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea comunicării nr. V3

- 1389 din 29 august 2003 și obligarea pârâtului să-i acorde beneficiul

exceptării de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că prin nota menționată, în mod greșit Consiliul

Concurenței a apreciat în urma analizării formularului de notificare și a informațiilor

suplimentare privind acordul de franciză realizat între SC F.P. SA (mandatar al

S.N.P. P. SA) și P.N., că segmentele de piață deținute de S.N.P. P. SA, pe

piața distribuției de combustibili avută în orașul Vaslui și împrejurimi și

orașul Iași și împrejurimi, depășesc valoarea de 30%.

Ca urmare, greșit s-a

apreciat că pentru acordarea dispensei, taxa se stabilește la cota de 0,1% din

cifra de afaceri cumulată a beneficiarilor exceptării individuale.

Prin sentința civilă nr. 1506

din 21 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

a respins excepția tardivității acțiunii invocată de Consiliul Concurenței și

pe fond, a respins acțiunea reclamantei, reținând pentru aceasta că nu s-a

făcut dovada îndeplinirii condiției respectării cotei de piață a

participanților, la înțelegere, sub 30%.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta S.N.P. P. SA, prin mandatar SC F.P. SA, invocând

respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (3)

și (4) din Legea nr. 21/1996, fără nici o motivare, depășindu-se, astfel,

atribuțiile puterii judecătorești; respingerea nejustificată a probei cu

expertiză complexă în specialitățile concurență și contabilitate și care ar fi

putut stabili concret care sunt efectele acordului de franciză realizat de

reclamantă, în raport cu antantele interzise de art. 5 alin. (1) din Legea

concurenței comerciale nr. 21/1996 și cu cazurile exceptate de art. 5 alin. (2)

ale aceluiași act normativ.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

S.N.P. P. SA a încheiat prin

mandatarul său SC F.P. SA Pitești, un contract de franciză cu P.N., „căruia i

s-a transmis beneficiul de a vinde produsele S.N.P. P. SA, sub marca și

conceptul P., cu acordarea asistenței comerciale și tehnice în teritoriul de

desfacere a produselor”.

Cu scopul obținerii

beneficiului exceptării de la dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996,

s-a transmis Consiliului Concurenței, formularul de notificare privind acordul

de franciză.

În urma analizei s-a

constatat că segmentul de piață deținut de S.N.P. P. SA, în calitate de

furnizor pe piața distribuției de combustibili auto în orașele Vaslui și Iași

și împrejurimile acestora, depășește cota de 30%.

Drept urmare, cu adresa nr. V3

- 1243 din 1 august 2003, Consiliul Concurenței a comunicat părților, tratarea

cazului notificat, ca un caz individual, în conformitate cu dispozițiile art. 7

alin. (1) și art. 1 din Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 21/1996, în sensul că îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la

acordarea dispensei pe baza unei investigații, iar cu nota nr. V3 - 1389 din 29

august 2003, li s-a cerut să formuleze cererea de dispensă, urmând ca în cazul

emiterii deciziei să se instituie o taxă de dispensă de 0,1% din cifra de

afaceri cumulată a beneficiarilor.

Poziția Consiliului Concurenței

astfel exprimată, se află în deplină concordanță cu dispozițiile legale

aplicabile în materie.

Astfel, potrivit

Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, în

cazul înțelegerilor verticale: „cad sub incidența prevederilor art. 5 alin. (1)

din lege și vor fi tratate de către Consiliul Concurenței, drept cazuri

individuale (dispensă), printre altele, înțelegerile în care furnizorul,

respectiv cumpărătorul are o cotă de piață ce depășește pragul de 30% prevăzut

de art. 7”.

Înțelegere verticală, în

accepțiunea legiuitorului, este definit orice acord intervenit între doi sau

mai mulți agenți economici, referitor la condițiile în care părțile pot

cumpăra, vinde sau revinde anumite produse sau servicii.

Pentru evitarea unor efecte

anticoncurențiale ce pot fi produse de astfel de înțelegeri între agenții

economici cu putere mare pe piață, legiuitorul a limitat beneficiul exceptării,

numai pentru acele înțelegeri (printre care se regăsește franciza), pentru care

se face cu certitudine dovada îndeplinirii cerințelor art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 21/1996.

Astfel fiind și cum în cauza

s-a dovedit că pe piața distribuției de combustibili auto în orașele Vaslui și

Iași, S.N.P. P. SA are o cotă de piață de peste 30%, legal și temeinic i s-a

solicitat formularea unei cereri de dispensă, a cărei soluționare presupune o

investigare amănunțită a posibilelor efecte anticoncurențiale.

În atare situație, legal și

temeinic, instanța fondului a apreciat că nu se justifică administrarea unei

probe de tipul unei expertize complexe, singura autoritate în domeniul

concurențial abilitată să verifice efectele acordului de franciză încheiat de

părți, fiind Consiliul Concurenței.

Referitor la motivul de

casare privind respingerea nemotivată a excepției de neconstituționalitate,

urmează a se reține că este nefondat.

Reclamantul a susținut

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Legea nr. 21/1996,

în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (4), art. 61 alin. (1), art. 108 alin.

(2) și (3) și art. 115 din Constituția României.

În fapt, reclamantul

contestă atribuțiile normative ale Consiliului Concurenței, punând în discuție

probleme de fond care vizează conținutul Regulamentului, și nu al Legii nr. 21/1996.

Astfel fiind, reținând și dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea

Curții Constituționale, în conformitate cu care Curtea decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță, de care depinde soluționarea cauzei, precum și faptul că

din punct de vedere al temeiului constituțional, articolele din Constituție

invocate de reclamant, nu au nici o legătură cu funcția normativă a Consiliului

Concurenței, legal și temeinic Curtea de Apel București a respins excepția de

neconstituționalitate, soluție motivată prin chiar considerentele hotărârii

recurate.

În raport cu aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.P. P. SA București, prin mandatar SC F.P. SA Pitești, împotriva

sentinței civile nr. 1506 din 21 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.