ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2005

Asupra recursului de față:

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin

sentința penală nr. 682 din 4 noiembrie 2004, condamnă pe inculpatul E.S. la 4

ani și 6 luni de închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2

1

)

lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 din același

cod.

Inculpatul este menținut în

stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la

11 iunie 2004 la zi.

El este obligat la 2.600.000

lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța

reține că, în ziua de 11 iunie 2004, pe la ora 17,00, inculpatul, aflat în

municipiul Constanța, pătrunde în locuința lui C.E.D. din același municipiu,

str. Milescu, în scopul sustragerii unor bunuri.

Prins de către proprietarul

apartamentului, inculpatul îl amenință cu un cuțit de vânătoare.

Între timp, la locul faptei

au venit polițiștii, care l-au imobilizat pe inculpat.

Inculpatul declară apel,

cerând schimbarea încadrării juridice în tentativă de furt și reducerea

pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 18/ P din 21 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat,

apelul și îl obligă pe apelant la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

El este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce, în continuare, detenția preventivă.

Inculpatul declară recurs,

reiterând cererea din apel.

Recursul este nefondat.

Prima instanță reține corect

situația de fapt, pe care o califică corespunzător.

În mod constant, partea

vătămată declară că, pentru a-și asigura scăparea, făptuitorul l-a amenințat cu

un cuțit vânătoresc, obiect găsit, de poliție, la locul faptei, încât, legal și

temeinic, fapta inculpatului a fost încadrată în tentativă la infracțiunea de

tâlhărie și nu în tentativă la infracțiunea de furt.

De asemenea, prima instanță

a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de toate criteriile

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Nu sunt temeiuri ca această

pedeapsă să fie redusă.

Pentru fapte similare,

inculpatul a mai fost condamnat, la 4 (patru) ani.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul E.S. împotriva deciziei penale nr. 18/ P din 21 ianuarie

2005 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 11 iunie 2004 la 18 martie 2005.

Obligă recurentul inculpat să plătească

statului suma de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.