ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2005

Asupra recursului de față: Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 682 din 4 noiembrie 2004, condamnă pe inculpatul E.S. la 4 ani și 6 luni de închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2 1 ) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 din același cod. Inculpatul este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 11 iunie 2004 la zi. El este obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține că, în ziua de 11 iunie 2004, pe la ora 17,00, inculpatul, aflat în municipiul Constanța, pătrunde în locuința lui C.E.D.

din același municipiu, str. Milescu, în scopul sustragerii unor bunuri. Prins de către proprietarul apartamentului, inculpatul îl amenință cu un cuțit de vânătoare. Între timp, la locul faptei au venit polițiștii, care l-au imobilizat pe inculpat. Inculpatul declară apel, cerând schimbarea încadrării juridice în tentativă de furt și reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 18/ P din 21 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat, apelul și îl obligă pe apelant la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului. El este menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce, în continuare, detenția preventivă. Inculpatul declară recurs, reiterând cererea din apel.

Recursul este nefondat. Prima instanță reține corect situația de fapt, pe care o califică corespunzător. În mod constant, partea vătămată declară că, pentru a-și asigura scăparea, făptuitorul l-a amenințat cu un cuțit vânătoresc, obiect găsit, de poliție, la locul faptei, încât, legal și temeinic, fapta inculpatului a fost încadrată în tentativă la infracțiunea de tâlhărie și nu în tentativă la infracțiunea de furt. De asemenea, prima instanță a dozat just pedeapsa aplicată inculpatului, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Nu sunt temeiuri ca această pedeapsă să fie redusă. Pentru fapte similare, inculpatul a mai fost condamnat, la 4 (patru) ani. Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.S. împotriva deciziei penale nr. 18/ P din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 11 iunie 2004 la 18 martie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.