ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1036/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, prin sentința

penală nr. 805 din 16 decembrie 2004, a condamnat pe inculpații G.S.M. la câte

10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

Curtea de Apel Constanța,

având de soluționat apelul inculpaților, declarat împotriva sentinței de

condamnare, prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2005, a menținut starea

de arest a inculpaților, cu motivarea că, temeiurile care au dus la luarea

acestei măsuri se mențin.

Împotriva încheierii au

declarat recurs inculpații sus-arătați, reiterând aspectele invocate la

instanța de apel, în sensul că, măsura arestării preventive nu se justifică,

având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăție.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109 din 24 octombrie

2003, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 748 din 26 octombrie 2003,

în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinica arestării

preventive, procedând potrivit art. 160

b

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinica arestării preventive, luată la 6 martie 2004, în baza art.

148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160

b

alin. (3)

din același cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate.

În recurs, inculpații fac

referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea lor de

libertate.

Ori, aspectele probatorii,

pretinse contradictorii, urmează a fi examinare și apreciate de instanța de

apel, cu ocazia soluționării acestuia.

Așa fiind, având în vedere

că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de

tâlhărie se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani, se mențin, iar lăsarea

inculpaților în libertate, în raport cu această faptă, prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, urmează a se reține că soluția adoptată este

legală și temeinică.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea

acestora la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.S.M. și G.G., împotriva încheierii din 28 ianuarie

2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. 50/P/2005.

Obligă pe recurenții

inculpați la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 februarie 2005.