ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 7 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția I-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare contra sentinței penale nr. 51/2004 a aceleiași instanțe, formulată de petiționarul condamnat I.N.R., deținut în Penitenciarul Jilava, reținând că motivele invocate nu pot constitui temei pentru contestația la executare. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 75/ A din 31 ianuarie 2005, a respins apelul condamnatului, motivând că cererea acestuia de reducere a pedepsei de 12 ani închisoare, pentru trafic de droguri nu poate constitui temei pentru contestație la executare, dispozițiile art. 461 C. proc.

pen., nepermițând o nouă individualizare a pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând să-i fie redusă pedeapsa, avocatul desemnat din oficiu invocând dispozițiile art. 461 lit. c) și d) C. proc. pen., pentru admiterea contestației la executare. Recursul este nefondat. Într-adevăr, după cum corect au reținut instanțele, contestația la executare privește numai motive expres prevăzute de art. 461 C. proc. pen., printre care nu figurează cele ce formează obiectul cererii, modul de individualizare a pedepsei neputând fi cenzurat pe această cale extraordinară de atac. Totodată, dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc.

pen., invocate de apărătorul inculpatului, nu au nici o legătură cu cererea de reindividualizare a pedepsei, ele referindu-se la orice nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ori la aplicarea amnistiei, grațierii, prescripției sau orice altă cauză de stingere și micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării. În consecință, recursul condamnatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu, sumă care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.N.R. împotriva deciziei penale nr. 75 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.