ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7055/2004

HOTĂRÂRE
14.12.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7055/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

27 august 2002 pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1685 reclamantul G.T. a

chemat în judecată pe pârâtele S.C.D.V.V. Odobești și Agenția domeniilor

statului București, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța:

- să anuleze adresa nr. 886 din 26

iulie 2002 emisă de S.C.D.V.V. Odobești;

- să oblige pe pârâte să-i restituie

în natură imobilul situat pe vechea uliță a Sarbei Odobești format din teren cca

200 mp și construcțiile corp A, B și

- să constate nulitatea absolută a

oricărui titlu sau act translativ de proprietate pentru imobilul în litigiu.

Tribunalul Vrancea prin sentința

civilă nr. 34 din 10 februarie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâtele să

restituie reclamantului imobilul în litigiu.

A luat act de renunțarea la

judecarea cererii de anulare a actelor translative de proprietate.

A obligat pârâta S.C.D.V.V. Odobești

să plătească reclamantului suma de 3.500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamantul este unicul moștenitor în calitate de

fiu a lui G.E. (legatara universală a întregii averi a proprietarului

imobilului, G.C.).

A mai reținut că imobilul a trecut

în proprietatea statului fără titlu valabil și în consecință, în conformitate

cu alineatul al art. 16 din Legea nr. 10/2001 poate fi retrocedat în natură.

În legătură cu acest aspect

constatat, că modificarea acestui text de lege a fost făcută prin O.U.G. nr.

184 la data de 18 decembrie 2002, deci ea nu se aplică în cazul în speță, în

care se va aplica formularea textului care era în vigoare la data înregistrării

acțiunii – deci imobilul fiind preluat fără titlu de către stat se restituie în

natură.

Un ultim aspect reținut a fost acela

care rezultă din expertiză, respectiv că amenajările privind compartimentarea

construcției nu au transformat imobilul într-un imobil nou.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel ambele pârâte invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de apel Galați prin decizia

civilă nr. 70/A din 7 mai 2003 a respins ca nefondate apelurile.

Instanța de apel a reținut că toate

motivele invocate de cele două apelante nu sunt fondate, constatând în acest

sens că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, că terenul

revendicat este aferent construcțiilor și, în consecință, restituirea se face

în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu potrivit dispozițiilor Legii nr.

18/1991.

Împotriva acestei decizii a

instanței de apel a declarat recurs ambele pârâte.

În recursul său, Agenția Domeniilor

Statului a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că în ceea ce privește

suprafața de 2191 mp teren, instanța a făcut o interpretare greșită a legii

deoarece terenul respectiv cade sub incidența Legii nr. 18/1991 și, în

consecință, în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 art. 8 alin. (1) nu

poate fi restituit prin prezenta acțiune, întrucât face parte din domeniul

public al statului.

Pârâta S.C.D.V.V. Odobești în

recursul său invocă motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că terenurile pe care le

are în administrare aparțin domeniului public al statului; ele nu pot fi

înstrăinate și sunt insesizabile.

Se susține de asemenea că era

necesar să fie făcută dovada de către reclamant căruia îi revenea obligațiunea

dovedirii acțiunii că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără

titlu valabil.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce privește recursul

pârâtei Agenția Domeniilor Statului întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. urmează a reține că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii,

deci recursul este nefondat.

În acest sens este de reținut că

fostul proprietar al imobilului în litigiu, G.C., a figurat la poziția 300 în

tabelul nominal al chiaburilor din comuna Jariștea în anul 1952 cu suprafața de

9 ha, care au trecut în proprietatea statului fără nici un titlu.

În această ipoteză în conformitate

cu prevederile art. 16 alin. (4) (în formularea inițială, care era în vigoare

la data înregistrării acțiunii) imobilul în litigiu a fost restituit în natură

de către instanța printr-o interpretare corectă a legii.

În consecință preluarea imobilului a

fost făcută abuziv conform art. 2 lit h) din Legea nr. 10/2001 și ca atare,

având în vedere și prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilul nu poate

face parte din domeniul public sau privat al statului.

Motivul de recurs întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 9 din cel de al doilea recurs, formulat de către

pârâta S.C.D.V.V. Odobești, este pentru aceleași considerente mai înainte

arătate, neîntemeiat.

Motivele de recurs din cel de al

doilea recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.,

sunt deasemenea nefondate.

Este de reținut în primul rând că

aceste motive au fost doar enunțate fără ca ele să fie dezvoltate și

explicitate în nici un fel.

Analizând însă hotărârea recurată

urmează a constata că ea cuprinde motivele pe care se sprijină și că actul

dedus judecății a fost corect interpretat; în consecință nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ. de a se admite

recursul.

Astfel fiind, față de considerentele

mai înainte arătate, urmează a constata că niciuna din criticile formulate în

cele două recursuri nu este fondată, motiv pentru care ambele recursuri urmează

a fi respinse.

Respinge recursurile

declarate de pârâtele Agenția Domeniilor Statului și S.C.D.V.V. Odobești

Vrancea împotriva deciziei civile nr. 70/A din 7 mai 2003 a Curții de Apel

Galați, secția civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2004.

Sursă