ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7201/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

La 2 septembrie 2002, reclamantul N.I.I.

a adresat Tribunalului Vrancea o plângere împotriva dispoziției nr. 93/2002

emisă de primarul orașului Odobești prin care i s-a respins notificarea privind

restituirea în natură a imobilelor casă de locuit și teren aferent, situat în

Odobești.

Ulterior, reclamantul și-a modificat

cererea, în sensul că a solicitat acordarea unor despăgubiri pentru imobilul în

discuție, naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și ocupat în prezent de

mai multe familii.

În urma administrării probelor cu

înscrisuri și expertize tehnice, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 244

din 9 octombrie 2003, a admis acțiunea modificată și a stabilit dreptul

reclamantului, în contradictoriu cu Primăria orașului Odobești, Statul român,

prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Vrancea, la

despăgubiri de 1.198.650.726 lei pentru casa de locuit, beci, anexă și

65.620.000 lei pentru suprafața de teren aferentă, 772 mp.

Au fost respinse excepțiile ridicate

de Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității procesual pasive și

prematuritatea. A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea împotriva

persoanelor fizice ocupante ale imobilului.

S-a reținut în motivarea acestor

soluții că cel ce a preluat imobilul de la autorul reclamantului a fost Statul

român, care are calitatea de a sta în acest proces. În privința rapoartelor de

expertiză întocmite, s-a reținut că s-au respectat dispozițiile legale în

vigoare privind evaluarea bunurilor imobile și nefiind lucrări efectuate la

fața locului conform art. 208 C. proc. civ., nu era obligatorie sub sancțiunea

nulității, citarea Ministerului Finanțelor de către expert.

Acest pârât a declarat apel

împotriva sentinței.

Prin decizia civilă nr. 139 din 10

februarie 2004 Curtea de apel Galați a respins apelul ca nefondat,

constatându-se că toate garanțiile procesuale au fost respectate în privința

Ministerului Finanțelor Publice, care a fost reprezentat în instanță, a

formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză etc.

Împotriva acestei decizii Statul

român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat în termen recursul de față,

prin care invocă incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ.

Se reiterează criticile din apel și

din cuprinsul întâmpinărilor depuse la instanța de fond privind expertizele

efectuate în cauză.

Față de caracterul extraordinar al

căii de atac a recursului, prin care nu pot fi repuse în discuție probele

administrate în fazele procesuale ulterioare, această critică nu poate fi

primită, ea excedând motivelor de casare prevăzute limitativ de art. 304 C.

proc. civ.

Se mai susține generic că au fost

încălcate dispozițiile Legii nr. 10/2001, în sensul că greșit ar fi fost

obligat recurentul la plata despăgubirilor bănești pentru imobil, reclamantul

trebuind să se adreseze cu o asemenea cerere prefecturii.

Nici acest motiv nu este întemeiat.

Astfel cum rezultă din rezumatul

lucrărilor dosarului, prin dispozitivul sentinței de fond, menținut în apel nu

s-a stabilit decât cuantumul despăgubirilor la care are dreptul reclamantul,

urmând, desigur, a fi respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind

acordarea prin echivalent a reparației pentru preluarea abuzivă a imobilului de

la autorul reclamantului.

Față de considerentele anterior

expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei

nr. 139/A din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2005.